260 matches
-
Trebuie să vă informez că eu, N, naratorul, urmează să mă introduc direct în acțiune (deși pentru scurt timp), nu ca să fac caz de mine, ci doar ca să pot oferi o inevitabilă explicație. Lumea din Ennistone se întreba unde se volatilizase Stella, unde dispăruse în chip atât de misterios. Ei bine, Stella venise la mine acasă. În acea zi, de care Gabriel se lamentase atâta, când Stella părăsise locuința lui Brian, nu plecase nici la Londra și nici nu se îmbarcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
conjuncției concluzive, „deci”, la începutul poemului, putând fi o sugestie a combustiei trăite anterior textului, care se constituie într-un corolar al acesteia, cu finalitate cathartică. Adjudu-Vechi devine, astfel, un alter Olimp, iar zeitățile olimpiene se recrutează din spațiul domestic, volatilizând efemerul care grevează, de obicei, asupra existențelor lor modeste: Hermes!... hei!... sar în sus și mă sperii: tata!... / (venea după două luni, din detașare, de pe șantier, la / CFR)... Din întrepătrunderea de imagini decupate din cotidian sau din trecut se remarcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiori de voluptate. ― Aimée, draga mea Aimée! Și din nou ne îmbrățișam strîngîndu-ne pierduți, ca în fața unei primejdii iminente. O sărutam pe ochi, pe față, pe gât, pe umeri, cu o frenezie smintită, parcă mi-era frică să nu se volatilizeze în aer ca o întruchipare sintetică, iar eu să rămân pururi însetat de ea. Am întrebat-o: ― De ce m-ai ocolit până acum? ― Mi-a fost frică, a răspuns surâzând cu tristețe. ― Frică? de cine? Mi-a șoptit, lipindu-și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Doncea a demo lat-o), aveau să se spulbere statuile lui Carol I (Ivan Mestro vici, 1939), Ferdinand (1940, tot Mestrovici), Regina Maria și dispărea I.C. Brătianu din Piața Universității (1903, Ernest-Henri Dubois, Petre Antonescu). În anii ’50-’60 se volatilizau statuile lui Eugeniu Carada (Henri Dubois, 1924), Take Ionescu (tot Dubois, 1931), Lascăr Catargiu (1907, Antonin Merciă, autorul statuii lui Al. Lahovary din piața omonimă). Cât despre monumentul Eroilor Corpului Didactic (Ion Jalea, Arthur Verona, Cornel Medrea), inaugurat în 1930
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dispare. Și am rămas trăsnit când am auzit că ai fost găsit în vila-arbore a lui Crang. Își trase sufletul și Gosseyn avu tot timpul să se simtă dezamăgit. Singurul său avantaj față de bandă, a-l cunoaște pe Prescott, se volatilizase. Gândindu-se retrospectiv, îi apăru drept o prostie ideea de a fi contat pe asta ― dar el procedase totuși așa. Mai rămânea o problemă de lămurit: ce rost mai avea acum o asemenea spovedanie? ― Din cauza Ameliei ― răspunse liniștit Prescott. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dispare. Și am rămas trăsnit când am auzit că ai fost găsit în vila-arbore a lui Crang. Își trase sufletul și Gosseyn avu tot timpul să se simtă dezamăgit. Singurul său avantaj față de bandă, a-l cunoaște pe Prescott, se volatilizase. Gândindu-se retrospectiv, îi apăru drept o prostie ideea de a fi contat pe asta ― dar el procedase totuși așa. Mai rămânea o problemă de lămurit: ce rost mai avea acum o asemenea spovedanie? ― Din cauza Ameliei ― răspunse liniștit Prescott. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dă de gândit și evident în contextul ciudățeniilor la care asistăm. Balamucul cu Panaitescu, prezența dumneavoastră, foarte plăcută de altfel... Și din moment ce sînteți sigur că Valerica n-a părăsit locuința... ― Cert! Sculptorul se strâmbă. ― E caraghios! Doar nu s-a volatilizat! Unde putea să se ascundă? Și de ce? ― Nu ea s-a ascuns, domnule Matei. ― Chestiile astea sânt prea complicate pentru mine... N-a plecat și totuși a dispărut, a murit, dar unde e cadavrul... Ca într-un film de groază
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la rîndul lui de tumulus cînd o văzu plonjînd și dispărînd. PÎnă să se apropie el de marginea falezei și să măture cu privirea nisipul alb din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos, lucrul acela se volatilizase. Iar foșnetul se repetă, amplificîndu-se În spatele lui. Făcu o Întoarcere bruscă, văzu lucrul acela aureolat de un soi de văl opalescent năpustindu-se asupra lui ca o pasăre de pradă, trase de mai multe ori fără să-l poată totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
toate lucrurile astea vă lasă rece. - PM a depășit vîrsta cînd Îmi cerea voie să iasă, scrîșni el printre dinți. - Nici nouă nu ne-a cerut voie. Or, toate ieșirile din castel erau păzite de jandarmi. Iar el s-a volatilizat. În locul dumneavoastră, domnule de Kersaint, m-aș uita sub pat Înainte de culcare, lansă Lucas Înainte de a se retrage. Bătrînul așteptă ca ușa să fie Închisă, zgomotul pașilor să fi scăzut pe coridor, apoi Încuie cu cheia, se apropie de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Scrisesem chiar și o pagină despre simțul umorului la Machiavelli. Dar n‑am de gând să vă implic În speculațiile mele despre umor și autoironie În societățile democratice. Nu vă faceți griji. Mă bucur că vechiul meu catastif s‑a volatilizat. N‑aș dori să‑mi mai cadă sub priviri. Mi‑ar sări În ochi ca o lungă notă de subsol. Am avut Întotdeauna o slăbiciune pentru notele de subsol. După părerea mea, o notă de subsol inteligentă sau perversă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
degetului creatorului. Momentan, Ravelstein era dus; suferea deseori astfel de intermitențe. Deși ținea ochii deschiși, e posibil să nu te fi văzut. Cum rareori petrecea câte o noapte de somn neîntrerupt, se Întâmpla, mai ales pe vreme caldă, să se volatilizeze pentru scurt timp, să ațipească, să moțăie, cu brațele lungi atârnându‑i peste marginile fotoliului și cu bizarele lui picioare desperecheate, Întinse. Un picior era cu trei numere mai mare decât celălalt. Și nu numai somnul știrbit Îl ducea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
comenta. Din acele clipe nu am mai avut încredere. A murit încrederea, și repet că asta nu a fost cauzată de gelozie. Dar a murit ceva foarte important, a murit CREDITUL pe care Alexandra îl avea la mine, s-a volatilizat ONESTITATEA și NEECHIVOCUL ei ca persoană, dar vorbesc prostii, n-a murit nimic, oricum nu-mi inspira mare lucru. I-am și zis maică-mii, când am dus-o pe Alexandra la Brașov (și eu n-am făcut în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cuvenită și, fără a ține seama de înjurături, se puse pe aruncat ziare în stângași-n dreapta. Tot atunci, lumina soarelui inundă platanul și catedrala. Apoi, după o scurtă străfulgerare, totul se strică de-a binelea. Rezidenții dădură iremediabile erori, se volatilizară sau se umplură de pete, catedrala își deformă un turn, iar băiatul continuă să pedaleze în gol fără a înainta, repetând mișcarea de aruncare a ziarului. Întâmplarea făcea ca Samuel să se întoarcă de la băcănie și astfel să devină martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
te gândești că atâția alții simt același lucru de la întîia reflexie, iar nu numai pe patul de moarte. Povara viețuirii e suportabilă când te apasă până la înăbușire. Suferința nu e dulce decât sub forma chinului. Priveghindu-ți nimicnicia, eul se volatilizează cu aburii dezolării. Și atunci ce mai rămâne din întîmplarea individualizării tale? O substanță de amărăciune, răspândită într-o țeastă de drac părăsit. Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol. Nevoia apăsătoare de a te ruga și neputința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e un fel de melodie ce a prins cheag. Gândirea proiectează neantul, ca o supremă consolare, sub presiunea unui infinit orgoliu rănit. Vrând să fii totul și totul opunîndu-se, ce-ai face fără dimensiunea absolută a absenței? Chinurile mândriei nemăsurate volatilizează firea și poleiesc nimicul cu prestigiile unei măreții în care se liniștește patima orgoliului. Neființa e o splendoare funebră, care ne stinge geloziile divine. Sugestia nimicului ne satură gustul de Absolut subiectiv, precum harul morții de armonie în dezastru. Când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de care nu te poți feri de câte ori te întîlnești cu lumea creată de el. Pe măsură ce plictiseala îngroașă timpul, ea subțiază lucrurile în calități străvezii. Materia nu rezistă desfigurării ei necruțătoare. A-ți fi urât înseamnă a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Până și stâncile se dizolvă în fum când răul lucid se deschide spre ele. Nu-mi știu vreo senzație pe care să n-o fi îngropat în gând. Spiritul e un mormânt al naturii.) Sinuciderea - ca orice încercare de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceea a religiei. Dacă acest tip de discurs nu-și mai află stăpînul, artistul capabil să-l reînnoiască, își pierde puterea de seducție. Așa s-a întîmplat în Franța, imediat după dispariția generalului de Gaulle. Atunci mulțimile se împuținează, se volatilizează de azi pe mîine fără a lăsa nici o urmă. VI Iată-ne ajunși la concluzii. Există două moduri de gîndire, două doar care au vocația de a exprima realitatea: unul este axat pe ideea concept, iar celălalt, pe ideea-imagine. Primul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chiar dacă vom fi sub scut, (scut american, puah!), nu cred că ne va fi foarte bine, pentru că rușii care sunt de cealaltă parte a scutului, sunt atât de imprevizibili încât chiar ideea de siguranță eventuală, imprimată de scut, se poate volatiliza foarte ușor, numai dacă strănută Ivan odată mai tare. Și atunci ce te faci, frate? S-a înșelat Silviu Brucan Azi am avut multă treabă. Nu la câmp, fiindcă de când am doar terenul cuprins între pereții de la balconul apartamentului meu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
decât două sute cincizeci metri pătrați în total. Ori să trăiești la țară fără o mică grădină, în condițiile de atunci, era ceva de neconceput. Acum nici atât! Satul pe care l-ați cunoscut dumneavoastră nu mai există, a dispărut, s-a volatilizat. E drept fostele ulițe acum sunt asfaltate, nu mai e noroiul acela de toamnă, care se lipea de bocanci și care vara se transforma în dune de praf atât de sâcâitor. Dar nici acele bănci de lemn la poartă, în fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apărut alte riscuri, care s-au coagulat devenind sistemice. E vorba despre speculația excesivă, ocolirea fiscului și crearea celebrelor "baloane" conținînd valori umflate artificial ale activelor. Și atunci, cînd aceste baloane au început să se spargă și banii să se volatilizeze, au fost rechemate autoritățile, care au răspuns prompt, salvînd băncile cu bani de la buget, dar creînd astfel datorii publice imense, pe care băncile salvate s-au oferit desigur să le acopere, dar nu foarte ieftin... Așa se face că băncile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
sate nu beneficiază de infrastructură de apă și canalizare. Peste aceste lipsuri se suprapune precaritatea, pe zone extinse, a infrastructurii de transport și a celei de comunicații. Situația este complicată de vidul legislativ și instabilitatea normativă în acest domeniu, care volatilizează prețul terenurilor 152. Implicarea directă a statului în mediul rural trebuie să vizeze cu prioritate și susținerea antreprenorilor. Pe de o parte, ar fi oportun ca acordarea subvenției să se facă până la nivelul la care întreprinzătorul să se mențină competitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fondurile de investiții. Patriarhul Daniel spunea că criza a fost declanșată de lipsa de încredere dintre oameni. Dar lipsa de încredere de unde vine, dacă nu din lipsa de iubire a aproapelui și din prea marea iubire față de bani. S-au volatilizat 25.000 de miliarde de dolari, bani falși, care nu aveau nici o acoperire în bunuri și servicii din economia reală. Nici Dumnezeu, nici natura, nici munca oamenilor nu au conferit valoare mult invocatelor acum "produse financiare toxice". Ele tre-buie să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
totuși tropismul către mărcile superioare nu se mai bazează atât pe dorința de recunoaștere socială, cât pe plăcerea narcisistă de a se distanța de ceea ce e comun prin intermediul unei imagini pozitive de sine pentru sine. Plăcerile elitiste nu s-au volatilizat, ele au fost doar restructurate de logica subiectivă a neoindividualismului ce oferă acum satisfacții mai mult pentru sine decât pentru a stârni admirația și stima celorlalți. Ceea ce contează nu mai e să te „impui” în fața altora, ci să-ți confirmi
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trebuie inventat și construit fără un model anterior. Grea responsabilitate, necesarmente incertă și fără sfârșit, dobândirea fericirii neputând avea un termen anume. Ceea ce este adevărat pentru societate este adevărat și pentru individ: omul se îndreaptă către un orizont care se volatilizează chiar când ai impresia că îl vei atinge, orice soluție aducând cu sine numeroase dileme. De fiecare dată fericirea trebuie reinventată; nimeni nu are cheile care deschid porțile Pământului făgăduinței: nu știm decât să apreciem din ochi și să rectificăm
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ale filosofiei fizicii, ca și ale biochimiei (ca și a tuturor combinațiilor sciziparitare și de acuplare - deodată - (pornind de la ambiția biologiei de a înțelege ce este viața și ale psihiatriei de a descoperi sensul vieții), dar ele nu trebuie să volatilizeze reperele universului Economiei, să șteargă distincțiile, să ajungă să se bată câmpii prin generalizarea nevrozei, ca stare existențială, adică să se relativizeze orice punct de sprijin, orice ancoră a solidității temeiurilor adevărului. A explica orice prin orice este faza de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]