214 matches
-
fi trebuit să nască”? Disputa antică dintre raționaliști și voluntariști se prezintă în zilele noastre - în contextul analizei lingvistice și epistemologice - ca o dispută a cognitiviștilor cu non-cognitiviștii. O dispută ce face ca argumentarea logică să se poziționeze de partea voluntarismului. Sigur, poate apărea deziluzionant faptul de a nu exista o bază rațională validă pentru toate convingerile noastre etice și politice de bază, însă, pe de altă parte, nu este rodul unei prezumții fatale să gândim omul ca stăpân absolut al
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
intelectuale, cărțile nu pot fi decât false. Antiintelectualismul și mai cu seamă antiestetismul sânt deci, principalele trăsături ale 145 atitudinii poetice din "Xilofonul", carte care reia în mod strălucit firul ideii de autenticitate în literatură, atât de discutată înainte de război. Voluntarismul vitalist legat însă de acest concept lipsește în poemele Simonei Popescu, care descriu nu autenticul actului, ci pe cel al absenței. Plinătatea existențială a criterioniștilor își găsește complementarul în vidul amețitor, chinuitor al plictisului. Pentru că, evident, "Plicty", unul dintre cele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
adus totodată prima cartografie viabilă. Există un moment în istorie care vine ca o bucurie pentru ochi, când omul, creat după imaginea lui Dumnezeu, se apucă să recreeze natura după imaginea omului. Atunci se cristalizează acest amestec de raționalism și voluntarism care a secularizat privirea occidentală mai mult decât orice altceva. Căci nu ne place ceea ce vedem, ci vedem ceea ce ne place. Iar când o societate îl iubește ceva mai puțin pe Dumnezeu, privește mai atent lucrurile și oamenii. Distanțându-se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
-i uzuale. Stalinismul a renăscut mari mituri ale umanității, ca cel prometeic al eliberării de natură, care printr-o "fantasmă infantilă de atotputernicie" lua în stăpânire cu ajutorul Științei natura, antropologia și societatea, într-o atitudine combativă față de lume și un voluntarism exacerbat, manifestat și în proiectul "omului nou" care nu putea fi construit decât pe un teren uman viran. Stalinismul a renăscut și mitul unității, care justifica distrugerea sferei private pentru ca societatea să nu mai fie dezbinată, ci uniformă. Un alt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
întrucât variantele întâlnite sunt atât de diferite încât un termen unic nu acoperă întreaga lor varietate cel mult putem să le spunem "fascisme", deși nu constituie o soluție elegantă)323 prezintă atât asemănări (ca milenarisme secularizate, prin respingerea normalității, prin voluntarismul exacerbat în direcția modificării societății și a omului, prin cultul muncii și proiecția armoniei sociale), dar și diferențe. În primul rând, comunismul este libertin, în faza incipientă, lăsând individului iluzia realizării complete, deși în timp se transformă în obligația sacrificiului
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
După cum se exprima și Lucian Boia, "cu greu am putea găsi de-a lungul istoriei o altă concepție despre lume care să-și ilustreze atât de arbitrar și de contradictoriu propozițiile fundamentale. Paradox cât se poate de explicabil: transformismul și voluntarismul inerente mitologiei comuniste i-au devorat fără scrupule propria substanță."921 Trebuie asumate și sentințele intransigente, verdictele robuste care spun ceea ce trebuie spus, căci relativismul nu își are locul pe terenul crimei: "sistemul comunist este cea mai mare aberație creată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
așa, în comunism ea era supusă teleologiei oficiale. Boia distinge două orientări contradictorii în doctrina comunistă, pe de o parte accentul pus pe structuri, economie, perioade, iar pe de altă parte evidențierea momentelor conflictuale, a schimbărilor drastice, in timp ce voluntarismul din perioada de glorie contrazice marxismul originar. Fiecare nou proiect se valorizează nu numai în dimensiunea abstractă a viitorului, ci și, mai ales, printr-o înrădăcinare istorică imaginară. Trecutul seamănă cu un depozit inepuizabil care oferă modele adaptabile la toate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de altcineva, un alt ins ce mă folosește, mă Întrebuințează vulgar fără să asculte acele semnale, acele S.O.S.-uri lansate intermitent de ființa mea autentică. Acest lucru l-am simțit mai concret atunci când corpul meu s-a Împotrivit voluntarismului erotic exacerbat; realizam fizic momentul de schimb, intervenit În mecanismul de comandă al diverselor componente ale angrenajului de carne, oase, nervi etc., ce formează o realitate aparte, un corp „transcendent“, separat de restul accesoriilor. Senzația este fizică: se aude acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cea de-a doua este de-a dreptul imposibilă. Ultima este posibilă, dar rămîne de construit. 10.5. Scenarii: Uniunea Europeană, statele membre și europartidele " Construcțiile instituționale cum sublinia Pascal Delwit sînt rezultate temporare ale raporturilor de forțe, ale acțiunii și voluntarismului politic"752. În acest sens, adoptarea reglementării din 2003 a statutului și finanțării va influența, un anumit timp, devenirea partidelor europene, adaptare interpretată de unele cercuri academice ca o tentativă a elitei politice naționale și europene de a crea forme
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
îndrăgostise el de ea atât de tare? O pereche mai nepotrivită nici că se putea imagina (întrebarea populară "ce-o fi găsit la ea" ți se punea îndată ce-i vedeai împreună), cu toate că Ivona nu era deloc urâtă, însă un anumit voluntarism în felul ei de a fi. vocea puțin îngroșată, care nu ascundea nimic, nu sugera nimic, poate doar un dispreț fără adresă precisă, o făceau net antipatică: dispreț de ce? Al unei gândiri adinci, al unei sensibilități deosebite? Nimic! Doar siguranța
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
multora, America (a spune Anglia în loc de Regatul Unit e la fel de scandalos pentru un scoțian, de exemplu). Cultura americană a pionierilor și pelerinilor epocii coloniale, precum și așa-numitul spirit american specific acestora, spune Claude S. Fischer, au fost marcate profund de voluntarism, combinație de individualism și simț al comunității, formulă care a tins să se întărească și să se extindă de-a lungul timpului (Fischer: IX). Cultura contemporană, inclusiv cea americană, este o arenă de gladiatori și o masă de negociere, un
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sociolog francez poate spune orice despre America, problema este dacă ceea ce spune are vreo noimă, nu are, așa că e bine să revenim la oile noastre, la identitatea americană, așa cum o percep și alții, legând începuturile cu ceea ce se petrece azi. Voluntarismul caracteristic perioadei pionierilor eroici, al colonizării Americii, amestec de individualism protestant și de simț al comunității, stimulat de lupta cu greutățile, obstacolele și primejdiile, luptă ce definește existența pe o frontieră în continuă redefinire, a fost reciclat, chiar în perioada
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de psihologia lui Augustin și adopt] ideea potrivit c]reia grația induce sufletului o dispoziție de a înainta înspre bine (affectio justitiae), conformându-și acțiunile voinței lui Dumnezeu. Importantă voinței este evidențiat] de c]tre Abélard (1079-1142). Tendința augustinian] înspre voluntarism (din latinescul: voluntas, care înseamn] „voinț]”) este urmat] în relație atât cu subiectul, cât și cu criteriul bun]ț]ții. În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, standardul este, dup] cum este precizat, conformitatea cu voință divin]. În primul caz, Abélard
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
O mai mare important] filosofic] totuși au avut scrierile a doi mari gânditori franciscani ai acestei perioade, si anume, Duns Scot și William de Ockham. Pan] recent, se credea c] aceștia (dar în special Ockham) au susținut versiuni obtuze ale voluntarismului teist, adic] faptul c] o acțiune este bun] numai dac] Dumnezeu o poruncește sau o aprob]. Totuși, situația nu este simpl]. Scot este în mare parte de acord cu teoria despre „gândirea corect]” a Sfanțului Toma din Aquino, dar el
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se confruntă persoanele de vârsta a treia sunt: * roluri (pensionare, pierderea statutului social, puterea controlului) * finanțe (reducerea veniturilor, securitatea socială, pensii) * relații (bunici, relații familiale și comunitare) * emoții (izolare, deprimare, neîncredere, singurătate) * sănătate (deficiențe, incapacități, boală, medicații) * activități (timp liber, voluntarism, hobby) * independență (venituri) * aparențe (atitudini negative, stereotipuri) 72. Care sunt principalele informații pe care le caută segmentul de vârstă a treia? R: Principalele informații solicitate de pensionari sunt: * sănătate, medicină * beneficiile pensionării * legislație specială * organizații și fundații care ajută vârstnicii
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
încă la porțile Orientului. Sau tocmai din acest motiv. Situați între Occident și Orient, nu ne mai satisface integral soluția punții de legătură (M. Eliade). Dorim pe față ca balanța să încline tot mai mult în favoarea Occidentului. Claritatea mesajului și voluntarismul ideologic nu sunt însă nici pe departe suficiente. pe lângă înlăturarea obstacolelor esențiale trecute în revistă, avem și o imperioasă nevoie de clarificare și difuzare conceptuală. Ea cere o propagare intensivă prin mass media, la un nivel de popularizare, în primul
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Manolescu? În al treilea rând: nu trebuie ratată nici o ocazie de colaborare la o publicație străină. Cum să fie cunoscută critica română, dacă ea nu circulă, nu se exprimă, nu se definește pe ea însăși și prin ea însăși? Bineînțeles, voluntarismul și inițiativa personală nu rezolvă totul. Intervine acum rolul statului prin Ministerul Culturii, dar și Uniunea Scriitorilor și alte organisme. Nu știu încă foarte bine cu ce se ocupă exact Fundația Culturală Română, fostă asociația România. Aș vedea la acest
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lui Dubois, dat fiind că și ea a marcat istoria imaginarului, chiar în trecerea la modernitate, este barocul. Încercarea de fondare a unei ordini generale care să circumscrie totodată organizarea socială, viața politică și cultura a dus la un anumit voluntarism, pus în serviciul unui scop foarte ambițios: recucerirea tuturor domeniilor, cu o filosofie și cu norme noi (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 75). Exaltarea sinelui sub forma unei voințe de cunoaștere, de putere și de trăire
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
duală sau la "fractura" barocă (Dubois, "Les transformations de l'imaginaire XVIe-XVIIe siècles". Thomas 76). Raportul între dualitate și unitate apare ca o formulă centrală de organizare a imaginarului perioadei. Necesitatea de a reduce efectele rupturii identitare generează formele de voluntarism, de ostentație, deseori seducătoare estetic (ornamentații, decoruri), de disimulare (metamorfozele, travestirile, apologia schimbărilor) sau de forță (voința de a se impune, etalarea puterii). La sfârșitul acestei scurte treceri în revistă a câtorva aspecte legate de unele forme istorice ale imaginarului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
exporte propriul model de revoluție, ceea ce îndepărtează temporar Cuba de URSS, până la împăcarea ocazionată de sprijinul acordat de Castro reprimării Primăverii de la Praga* în 1968, la câteva luni după ce, în aprilie, el suprimase și toate întreprinderile mici. în aprilie 1970, voluntarismul revoluționar expiră odată cu eșecul recoltei „celor zece milioane de tone de trestie de zahăr”. Castro este obligat să accepte subordonarea față de patronul sovietic a „revoluției sale subvenționate”, servind de atunci ca instrument militar util în instaurarea unor regimuri procomuniste în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de populație nu sunt considerate suficient de periculoase pentru a fi exterminate, dar destul de nocive pentru a fi îndepărtate de zonele vitale pentru putere - frontierele, marile orașe, Rusia istorică. Cea de-a doua logică este cea a utopiei și a voluntarismului, pusă în practică printr-o inginerie societală: deportarea procură o mână de lucru abundentă și ieftină care-i permite regimului să colonizeze și să exploateze regiuni în care condițiile de supraviețuire sunt dificile; ea permite de asemenea ștergerea particularităților naționale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
seceta din Nord, inundațiile și alte anomalii în Sud. Dar aceste explicații n-au convins deloc o populație care a identificat atât inițiatorul Marelui Salt - demiurgul Mao Tzedun -, cât și unealta lui oarbă - Partidul Comunist - și eroarea lui fundamentală - un voluntarism totalitar. Reputația regimului este, prin urmare, grav atinsă, și reglările de conturi sunt inevitabile. La nivelurile inferioare, activiștii zeloși din 1958 sunt epurați, unii sunt aruncați în închisoare, câțiva sunt executați. La vârf, în ciuda unor manevre abile, Mao nu reușește
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi să reacționeze fără a înfrunta opoziția celorlalți doi în același timp. în 1958, împreună cu Liu Shaoqi și împotriva lui Zhou Enlai - și promovându-l la cel mai înalt rang pe Lin Biao -, demiurgul Mao Tzedun, într-un acces de voluntarism totalitar, lansează Marele Salt înainte*, pretinzând că, în zece ani, China va ajunge din urmă economia americană. Când Marele Salt se transformă în dezastru, și apoi în timpul perioadei de reconstrucție, Lin Biao e singurul care-i rămâne cu adevărat credincios
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
însă, puterea, întruchipată de Lunacearski, comisarul poporului pentru instrucție (educație), se situează pe o poziție de mijloc. Caracterul avangardist, cu toate că didactic, al poemului lui Maiakovski, „Vladimir Ilici Lenin”, scris la moartea conducătorului, în ianuarie 1924, nu se impune decât grație voluntarismului politic. Filmele lui Eisenstein, precum Crucișătorul „Potemkin” (1926), sau ale lui Pudovkin, ca Mama (1926), nu sunt întâmpinate cu entuziasm popular, spre deosebire de filmele americane, cu actori ca Mary Pickford sau Douglas Fairbanks. Revoluție culturală și criză a culturii De pe la mijlocul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franța, care apărau, până pe la mijlocul anilor ’80, regimul sovietic, ignorând cu grație tragicele persecuții din Gulag și Închiderea În spitale de psihiatrie a inamicilor regimului. La fel, derivele „corectitudinii politice” furnizează exemple pentru efectele paradoxale ale discriminării pozitive sau ale voluntarismului frenetic, animat de idealuri nobile. Una dintre „perlele” acestui voluminos repertoriu este interzicerea citirii poveștii „Cei trei purceluși” copiilor sub șapte ani dintr-o școală din Batley, Marea Britanie, pe motiv că 60% dintre elevi erau musulmani și că povestea ar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]