156 matches
-
adusă provizoriu de o revoluție, trebuie să-și facă "jocul" sub lumina reflectoarelor, să se lase controlată, să-și respecte angajamentele. Nu ne sunt indiferente condițiile ce se introduc din mers în discursul puterii. Am plătit prea scump modalitatea dictatorială, voluntaristă, în care acesta s-a produs până de curând pentru a mai consimți să închidem ochii de dragul unor figuri simpatice sau "providențiale". Orice regim democratic se întemeiază pe instituții astfel concepute încât una să mărginească posibilitatea unui abuz a celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de prospecțiuni în câmpul istoriografiei. Înălțarea în istorie, propusă de autori cu gândul la istoria convulsivă, agitată, înnoitoare de azi, nu e posibilă fără a regândi și reajusta un trecut pe care sistemul comunist l-a supus deformării sistematice. Atitudinea voluntaristă față de trecut e un fapt plin de urmări în istoria umanității, după cum se poate vedea și în exemplele evocate, pentru spațiul etnocultural moldav, în acest volum. De unde concluzia legitimă, definind prima parte a tripticului, că "starea actuală a istoriografiei noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
valabilă în orice istoriografie, oriunde și oricând, dar imperativă acolo unde se caută soluții de revenire la normalitate. Cine să înțeleagă mai bine acest lucru? Ca și istoricii de peste Prut, a trebuit să ne confruntăm și noi, îndelung, cu ingerințe voluntariste, cu programul deformator de istorie al puterii comuniste. Nimic mai semnificativ, din acest punct de vedere, decât mănunchiul de analize grupate în a doua secțiune, cea menită a defini contextul originilor, unde regăsim, alături de Ion Țurcanu, semnătura câtorva specialiști în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
indiferent care sunt acestea: individ, grup, societate, generație, epocă, natură. Pragmatiștii refuză orice concepție statică și definitivă a adevărului. Ei consideră bună sau rea o credință după efectele ei asupra viitorului. Viziunea lor asupra lumii este în același timp constructivistă, voluntaristă și "failibilistă": adevărurile sunt failibile și falsificabile, relative și provizorii. Ca și la Popper, raționalitatea este procedurală prin natură: ea se dovedește. Potrivit acestui curent, teoria experienței se fondează pe efectele și utilizările pozitive sau negative care se obțin din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
vedere înclinațiile sale divergente, dar și perfectibilitatea care îi este caracteristică: "Este adevărat că perfectibilitatea omului, ridicând problema constant și minuțios cercetată a felului în care îi facem pe oameni mai fericiți și mai folositori, duce inevitabil la o politică voluntaristă: este necesar să fie armonizat fluxul intereselor în cadrul unei cetăți raționale, să se extindă limitele civilizației prin propagarea Luminilor. Ceea ce explică rolul de primă însemnătate al pedagogiei în acest dispozitiv, căci ființa umană trebuie stăpânită din copilărie, în scopul de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
gândim problemele reale ale școlii, mascând caracterul construit social. Experții în școală care sunt cercetătorii din această disciplină și îndeosebi echipa de la Paris-VIII ar fi supuși, potrivit acestui autor, unei analize administrativ corecte a lucrurilor, care justifică o viziune reformistă voluntaristă a disfuncționalităților școlare, fără o reconsiderare socială și politică. Pentru acest sociolog, școala nu este, în concluzie, decât reproducerea dominanței sociale, iar problemele școlii nu pot fi rezolvate, în definitiv, de școala însăși. Sigur, o parte a acestei teze e
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
excluziunii nu ar fi deci violența școlară ca reacție frustrată în fața inegalității, ci o excluziune din școală; • printre motivele materiale, faptul că mulți copii muncesc poate avea o anumită importanță, cum am văzut în Djibouti, în ciuda unei politici publice foarte voluntariste și bine aplicate pe teren de ameliorare a școlarizării, în special pentru fete. În Brazilia, încă de la 14 ani, numărul elevilor școlarizați scade puternic. Se poate crede că adolescenții cei mai violenți sunt absenți din școală, poate intrați într-o
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lumea are tendința să aștepte mai mult de la statul centralizat, de unde năucitoarea logică a "planului anti-violență", caricatură a politicilor publice hexagonale. În plus, una dintre învățăturile cercetării contextuale, ancorată îndeosebi în comparatismul internațional, este că, dincolo de aceste programe și politici voluntariste, există protecții "automate", legate de starea culturală, religioasă sau morală a unei comunități, cum am văzut, de exemplu, în Djibouti. Invers, putem considera că unele modalități culturale de a privi învățământul generează o împotrivire mai puternică, pentru a cărei rezolvare
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
această luptă și, trebuie s-o recunoaștem, rămânem deosebit de dezarmați în fața violenței în clasă și în școală. Nepregătirea actorilor educaționali este dovedită pe plan mondial. Or, căile trasate prin evaluarea practicilor eficiente sunt de acum suficiente pentru elaborarea unor politici voluntariste. Acestea sunt legate în primul rând de provocarea de a forma altfel dascălii și personalul din educație. Implementarea unor programe și politici publice eficiente este imposibilă fără o schimbare profundă în această formare. Cercetarea arată că, la limită, nu atât
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
tip" a lui C. Rădulescu-Motru se explică în două feluri: întâi, prin fundamentul însuși al sistemului filosofic principiul energiei și prin rolul acordat muncii, prezenței active a omului în lume; apoi, prin influența pe care o primește gânditorul dinspre concepțiile voluntariste (Schopenhauer, Nietzsche, Spengler ș. a.), active încă, în orizont filosofic, în prima jumătate a secolului nostru. În problema discontinuității relative și a continuității (tot relative, desigur) dintre natură și cultură, pe temeiul energiei, exemplare sunt gândurile expuse în Vocația... . Originalitatea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
pentru a înțelege lucrurile (adică "primul om de știință") ș. a. Fiecare a impus o tehnică nouă a muncii, producând o variație care s-a extins treptat, devenind faptă de cultură. Este sesizabilă, în această schiță teoretică despre "oamenii mari", maniera voluntaristă de prezentare, descriere, interpretare a vocației și, relativ, influența lui Schopenhauer și a lui Nietzsche în privința ideii lui Rădulescu-Motru despre primatul voinței. Ideea despre legătura inovației omului de caracter a vocației, în fond cu tehnica muncii, despre faptul că inovația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
literatul român nu reține decât - eronat - indicarea limbii ca factor determinant al națiunii. Trecute cu vederea sunt ideile percutante care i-au impresionat puternic pe contemporani și continuă să îi intrige pe analiștii actuali ai naționalismului, ca de pildă: concepția voluntaristă a națiunii ca "plebiscit zilnic" (Renan, 1990, p. 19), esențialitatea uitării istorice în crearea națiunii (p. 11) sau definiția idealistă a națiunii ca "principiu spiritual" (p. 19) și ca solidaritate colectivă fundamentată pe o formă specifică de "conștiință morală" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ii) interzicerea cercetării originii etnice; iii) originea etnică nu poate fi izvorul niciunui fel de drepturi; iv) libertatea fiecărui cetățean de a-și stabili singur naționalitatea, precum și limba maternă (Roller, 1952, p. 718). Ultimul principiu mai ales sugerează o concepție voluntaristă, de tip Renan, a naționalității, în care etnia nu este un criteriu de determinare a naționalității, iar identitatea și apartenența națională nu sunt urmarea destinului (ca în concepția herderiană), ci rezultatul alegerii personale. Redefinirea concepției naționalității pe aliniamentele socialiste, anti-etnice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de politică externă americane după 1989, și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
colaborarea interesată din cadrul sistemului instituțional intern. Mai curând, situația reflectă o criză mai amplă a obiectivelor naționale, ce decurge din moștenirea sfârșitului Războiului Rece. Explicația lui Johnson cu privire la dilemele din relațiile externe ale SUA oferă, așadar, o evaluare mult mai voluntaristă a seriei recente de crize internaționale cu care se confruntă țara decât cea oferită de comentatorii care presupun că dilemele actuale ale Americii rezultă pur și simplu din poziția ei de unică superputere mondială. Pentru Johnson, situația complicată în care
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care, pentru a-și salva interesele personale i-a călcat în picioare pe absolut toți cei care i-au fost alături, fac din Traian Băsescu ultimul lider autocrat (soft, ce-i drept!) al țării, care încheie o linie de ascendență voluntaristă și psihologică frisonantă, de tristă amintire, care începe cu Carol al II-lea. În acest interstițiu de putere, până când noul președinte, care, Slavă Domnului!, nu-i datorează absolut nimic domnului Traian Băsescu, își va da măsura proiectului propriu, avem dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil de rezolvat. Astfel, cea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Gerhard Lenski leagă viziunea sa asupra schimbării sociale de biologie și construiește o concepție multiliniară asupra evoluției, la baza căreia pune ca factor de primă importanță dezvoltarea tehnologică (Sztompka, 1994). De asemenea putem face distincție între teoriile deterministe versus cele voluntariste, primele susținând că oamenii nu au nici un rol în schimbarea socială, aceasta fiind produsă de forțe ce acționează la nivel macrosocial. În acest caz, agenții schimbării sunt dezvoltarea tehnologiei, sistemul economic, structura claselor sociale, etc. Este o teorie slab susținută
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
acest caz, agenții schimbării sunt dezvoltarea tehnologiei, sistemul economic, structura claselor sociale, etc. Este o teorie slab susținută, contraargumentul principal fiind acela, că tot oamenii se află și în spatele acestor schimbări de anvergură ale unei societăți. De cealaltă parte, teoriile voluntariste consideră că omul, prin acțiunea și voința lui este motorul schimbării sociale. Într-o altă categorie trebuie să amintim teoriile ciclice ale schimbării sociale, care contestă schimbarea socială ca sursă de progres. Ele sunt așadar esențialmente diferite de teoriile ciclice
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
binecuvântare (beatitudo), care const] în unirea etern] cu Dumnezeu. Acordând locul cuvenit dimensiunii religioase a moralei și combinând-o cu o teorie foarte raționalist], Sfanțul Toma a trasat o c]rare între dou] grupuri de filosofi contemporani: averroiștii latini și voluntariștii franciscani. Primul grup, din care cel mai important a fost Siger din Brabant (1240-1284), a p]strat o versiune naturalist] nepotrivit] a eudemonismului aristotelian. Cel de-al doilea a ap]rât ideea c] legea divin] este un „manual de instrucțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre organizarea lumii perceptibile și non-perceptibile, poate fi asimilat unei modalități de narare a istoriei și a politicului (factor de coagulare a comunității), o reflectare a lor, în chip necesar coerentă. Ordonarea sistemului imaginarului reiese nu din dedublarea vreunei logici voluntariste a lumii reale în mentalul colectiv, precum într-o oglindă, ci din interpretarea simbolică a motivațiilor, a raporturilor de forțe, a schimbărilor în baza cărora comunitatea își organizează existența și viața spirituală. Cum limbajul este cel care preia în principal
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
uităm că la noi În țară, din perspectiva așa-zis marxist-leninistă, raționalismul a fost promovat Într-o formă simplificată, adeseori primitivă, fiind tradus În voluntarisme puerile, generând exuberanță și entuziasm celor mai ignoranți dintre sociologi. Or, toată lumea știe că raționalismul voluntarist sfârșește Întotdeauna prin a substitui realitatea dată prin una reconstruită subiectiv. Nu Întâmplător Francis Bacon promova un principiu conform căruia „intelectualul are nevoie de plumb, nu de aripi”, considerat necesar de filosoful englez pentru a atenua exuberanța sau entuziasmul intelectualului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor discipline (economia politică, statistica, igiena socială
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
voință (cu alte cuvinte, acțiunile finale depășesc motivele inițiale ale voinței, pe parcursul acțiunii apărând evenimente noi, motive noi ce produc noi efecte, o „schimbare de axă” ce poate fi exprimată prin dictonul „tu crezi că trăiești și devii trăit”); principiul voluntarist al apercepției și actualității (Gusti nu a redus toate fenomenele sufletești la voință, cum a procedat Schopenhauer, și nici nu a desprins voința de conștiință); principiul „analizelor relaționiste”; „principiul contrastelor psihice și al întăririi contrastelor, considerat de G. Tarde ca
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Gusti „principiul preeminenței unităților sociale”. În final, cea mai vastă, inclusivă voință și unitate socială, singura ce nu are nevoie de explicație și de încadrare de către alte unități și voințe sociale mai largi, este, în sociologia gustiană, națiunea. Chiar dacă aspectele voluntariste ale acestui tip de sociologie au fost atenuate de unii dintre membrii Școlii orientați mai „metodologic”, cum a fost H.H. Stahl, mai „fenomenologic”, cum a fost T. Herseni, sau mai „geopolitic”, cum e cazul lui A. Golopenția, ele rămân în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]