389 matches
-
și un eseist cu preocupări foarte apropiate de ale lui. Dar mai sunt, de pildă, Barrès, Montherlant, E. M. Cioran. Despre Barrès a scris Mihai Ralea câteva pagini de comprehensiune insinuantă, pătrunzând cu delicii amare și lente în dedalul acestui suflet voluptos și înfiorat. Ralea își simțea cu Barrès o afinitate antinomică irezistibilă, o bifurcație pasională pe toate planurile, estetic, etic și politic. Memorialul din Spania al lui Ralea este în fond un anti-Barrès (și e o carte în definitiv superioară Secretului
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Eseurilor! Niciun bărbat, în schimb. El n-a rupt cu adevărat cu niciuna dintre ele; căsătoria nu-l privează complet de libertate; și nu ne putem preface că n-am înțeles nimic din cele spuse de el despre natura lui voluptoasă, libidinală și activă. E suficient să umplem spațiile albe ale cărții în care el pretinde că spune întreg adevărul pentru a ne imagina cam ce era viața lui amoroasă, afectivă și sexuală. „Gustul săruturilor rămas agățat în mustață” o dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe pe punctul de a ceda; ochii ei au luciri provocatoare, îmbrăcămintea sa descoperă mai multe decât ascunde și, asemeni unui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nu este o formă de discurs direct pe care personajul o adresează propriei persoane? Dacă este așa, atunci aceste gânduri ale eroului din Crinul din vale, de Balzac, aparțin monologului interior: În fața acestei priveliști, am fost cuprins de o uimire voluptoasă, pe care o pregătiseră dinainte plictiseala șesurilor sau oboseala drumului. Dacă femeia aceea, floare între semenele ei, locuiește un loc pe lume, iată acel loc! La gândul acesta, m-am rezemat de un nuc218... De fapt, aici este vorba de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Înfățișarea, ci și modul În care ne Îngrijim sănătatea. Acest lucru mi s-a Întîmplat și mie În urma experiențelor tragice din Fiji. În timpul șederii mele acolo În mijlocul anilor *70 am Întîlnit cei mai fericiți oameni. Femeile de acolo erau robuste, voluptoase și pline de viață. N-a existat televiziune În acele insule pînă În 1995. În trei ani 11% din fetele de acolo, comparîndu-se cu actrițele și modelele mai zvelte pe care le-au văzut prezentate pe ecran au devenit bulimice
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
adevăr, că a scris o carte unde "libertinajul nu este nicidecum crud față de sexul grațios, mai degrabă îl reînsuflețește, decât să-i provoace moartea; unde iubirea redusă la natură, ferită de scrupule și prejudecăți, nu înfățișează decât imagini vesele și voluptoase"; la modul ideal, este o carte "pe care soțiile le-o vor da soților s-o citească, pentru ca aceștia să le slujească mai bine" (p. 17). Apare aici foarte exact ideologia care însoțește difuzarea pornografiei canonice. În realitate, acest roman
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
ca element component al baletului (deși acesta are o istorie de doar patru secole) a cucerit toate popoarele, toate clasele sociale. Manifestarea prin dans se regăsește diferit în cultura fiecărei țări, dansul îmbrăcând forme variate: grav sau vesel, cast sau voluptos, elegant, senzual sau vulgar, exprimând dorințe, pasiuni, speranțe etc. V. Grigore ilustrează faptul că dansul abordează de-a lungul timpului diferite genuri, ce au un „limbaj” variat și se materializează în: dansul clasic sau academic, dansul modern care are ca
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
sugestivă a umanului; însă râsul este stârnit nu atât de imaginea în sine, cât de tonul inocent și de atitudinea necontenit reverențioasă a pamfletarului: "Te-am visat azi-noapte scufundat în nămol. Erai negru ca un bivol cârn și te uscai voluptos pe țărm lângă un satir cu țăcălie negru mat. Cine crezi că era? N-ai să ghicești: Dragomirescu [numele deconspiră parțial aluzia și se comportă ca un indice al realității, semnal referențial pentru cititor în discursul fantasmagoric care se prelungește
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lui Vivant Denon este o astfel de victimă: "am fost mirat, încântat, nu mai știu ce s-a întâmplat cu mine și am început cu adevărat să cred că e o vrajă"230. Efectul paradoxal al unei astfel de îmbinări voluptoase este că te poți rătăci într-atât încât să confunzi mijloacele și scopul: "Mă cuprinse curiozitate: nu pe Doamna T... o doream acum, ci chiar cabinetul ei"231. Deliciile surprizei Strategiile ospitalității erotice vor să provoace surprinderea într-o ambuscadă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
combinație de efecte este pregătită în aceste cabinete ascunse, voluptuos mobilate, acoperite cu oglinzi și panouri lascive (să nu uităm că "dorințele se reproduc prin imaginile lor și că în decorul din Zâna Luminoasă "pasajele cele mai tandre și mai voluptoase din Metamorfozele lui Ovidiu erau exprimate pe panouri")255. Fiindcă toate simțurile sunt puse în mișcare: vederea, auzul, gustul, mirosul, pipăitul, imaginația. "Interiorul casei era făcut pentru a inspira dragostea; mici apartamente împodobite cu flori și pardosite cu porțelan, mobile
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a fi spectatorul morții unei mari actrițe japoneze Naka San, și pentru a asista la punerea în scenă a morții moartei. După această reprezentație unică, corpul actriței va fi aruncat în mare și cei patru "trandafiri" îi promit orice întâlnire voluptoasă pe care Léon Lucain o va dori. Povestirea începe cu o scenă de viață nocturnă într-un "loc de plăcere", barul "Nyctalope" unde câteva cupluri dansează în sunetul unei muzici, aceea a unui pianist negru numit Horus. Prin acest nume
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
foarte lirică ideea pe care o avea împăratul de a-l sufoca pe Sfântul Sebastian sub un morman de trandafiri. Léon Lucain este întrucâtva un nou Sebastian, înconjurat de trandafiri care îl amenință cu mii de răni ambigue, mortale și voluptoase. Scriitorul de piese No moderne a redat acestui gen locul maiestos din tradiție, dar a dezvoltat în întreaga sa operă și viață o estetică fondată pe ideea morții înțeleasă drept operă culturală (în conformitate cu miyabi, frumusețea aristocratică). Estetica morții, "indescriptibila încântare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui sentiment de atotputernicie în înălțarea voluptoasă și celestă pe care sacrificiul și renunțarea le-au pregătit, sau chiar forțat. Fiindcă Iulian este încă vânător, nu urmărindu-și prada care îi scapă, ci un vânător ce pune capcane, lațuri, așteptând ca să sosească prada cea sublimă. Un joc
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o înșiruire fără sfârșit. Dar singura fugă adevărată pentru Kafka este scrisul, care ar fi singurul mod de a se descleioșa de pe domestica hârtia de muște. "Cu cât scriu, cu atât mă eliberez"528. A scrie, "ocupație în rest voluptoasă în cel mai înalt grad" (24 noiembrie 1912) ar însemna să ajungă la singura autonomie posibilă. "Raporturile mele cu literatura sunt imuabile; își au cauza în ființa mea [...] Ca să scriu, am nevoie să trăiesc deoparte, nu "ca un pustnic", nu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în sublimul "unei lumi ce nu mai este", exultă: "O! te văd, te-aud, te caut..." Altă dată, introvertit, abandonându-se melancoliei și întrebându-se "Ce este poezia?", schițează o metaforă iconică dezvoltată, poezia fiind: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Antiromanticul Carducci, contemporanul lui Eminescu, se plasa și el sub steaua melancoliei, găsind că poezia ia naștere: Când melancolia/ Bate la poarta inimii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o convenție ce ține de viziune („arătarea cea însuflețită a istoriei”), ca și de etic. O față prelungă și cam palidă, cu fruntea lată, un nas drept și regulat, cu nările foarte largi, o gură zâmbitoare, pe ale cărei buze voluptoase abia le ascunde o mustață subțire, ochi căprui cu o căutătură plină de dulceață și de fineță, în sfârșit o barbă castanie rară și transparentă, ce-i fâlfâie ușor pe piept: iată trăsurile acelei figuri ce-nsuflă îndată un simpatic respect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
frumos este și sănătos. De asemeni, ea mai poate acoperi și unele defecte care îl complexează pe cel care le deține. Cosmetica este eficientă atâta timp cât se păstrează un echilibru; dacă acest echilibru dispare, atunci avem de-a face cu cosmetica voluptoasă (efeminată), care are un rol negativ. Prin aceasta, el critică obiceiul vremurilor sale de a folosi în mod excesiv această artă. Atletica face parte din științele corpului și are rolul de a menține corpul armonios și puternic. Bacon preia ideile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
străzilor, nu deosebeam decât tovărășii mistuiți de acelasi rău, atrași unul către celălalt de o tainica asociație. Numai între noi găseam ce ne vorbi, prelungind dincolo de zidurile clubului halucinația jocului". Prăbușirea protagonistului devine certă abia când realul, acest real al voluptoasei adânciri în viciu, se contopește total, în ochii halucinați ai tânărului, cu visul în care i se prelungesc angoasele și habitudinile. Într-o obișnuită seară la club, îl revede pe omul din vis, însoțit de acelasi câine care îl fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o (acuzativ, feminin), la plural: ei (masculin), ele (feminin). La genitiv-dativ, singular, opoziția este marcată numai la nivelul formelor lungi, accentuate: lui (masculin)/ei (feminin): „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită.” (Idem, p. 32), „Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.” (Ibidem, p. 130). La formele scurte, neaccentuate, opoziția se neutralizează: i, îi (masculin, feminin): „Împărat slăvit e codrul,/Neamuri mii îi cresc sub poale” (Ibidem, p. 100), $masculin: codru-îi$$, „Îi foșnea uscat pe frunze poala lung-a albei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau reia forma pronominală scurtă prin care se realizează o anumită funcție sintactică (complement direct sau indirect) fixează identitatea acestei funcții. Astfel, în versurile eminesciene: „Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie.”, anticiparea pronumelui le prin substantivul în acuzativ perdelele marchează situarea acestei forme scurte în acuzativ și identitatea ei funcțională de complement direct. În schimb, în versurile „Vara doina mi-o ascult/ Pe cărarea spre izvor,/ Ce le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structurale" a. simplu: se realizează prin: • adjectiv: „Dintr-o stăpânire semeață Ai făcut puțină ceață Zidind, schele-nalte și repezi ridici Încaleci pe lespezi cât munții, melci mici.” (T. Arghezi, 91) • substantiv: „Ce e poezia ? Înger palid cu priviri curate, Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.” (M. Eminescu, I., 36), „Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche.” (G. Bacovia, 184) • pronume: „Tot pământul e plin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
somnului și a visului o întâlnim în toată creația lui Mihai Eminescu: Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,/ Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare/ Căci peredelele-ntr-o parte când le dai, și în odaie/ Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie/ Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate 688. La poetul nostru național remarcăm influențe onirice de la Novalis, Edgar Allen Poe, Wieland, Tieck sau Jean Paul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suflet din sufletul ei. Neliniștită e ființa și-n trup se simte ca într-o închisoare, la libertatea cerului aspiră, cu nostalgie discret. După ce Mama, amintire a cerului dispăru etern, scârbit de sângeroasele jertfe din templu, am coborât în văi. Voluptoasele bacante, cu sălbăticia lor, îmi uimiră tinerețea și mi-o umple în anii săi. Agloanice domnea peste bacante inspirându-le dorința și groaza. Tesalina exercită asupra tuturor, atracție fatală. Se temeau de ea și bărbații și femeile, care se puseră
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o degenerare fără precedent. IMN ASTARTEEI Maică necuprinsă, pururea neprihănită Zămislitoare, tu, cea dintâi născută, Zămislită prin tine însăți, născută din tine Și prin tine însămînțată, Astarteea! O! Pururea fecundată, fecioară și maică a Tuturor, neprihănită și desfrânată, curată și Voluptoasă, inefabilă, nocturnă, dulce, spumă de mare! Tu care dăruiești în taină grația, tu care Unești, tu care iubești, tu care strecori Pofte în sângele fiarelor sălbatice și Apropii sexele în pădure. O, Astartee irezistibilă, auzi-mă, ia-mă, A ta
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
lume superficială: "Toate-s praf... Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi". În penultima strofă, Eminescu definește poezia drept o creație pură, divină, unde imaginile poetice sunt "icoane" care înnobilează mintea și sufletul: "Înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea". Poezia transfigurează realitatea, re-creează, prin cuvânt, alt univers; e un rezultat al gândirii mitice și simbolice. Poezia transfigurează prin metamorfoza "joc cu icoane"... Poetul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]