536 matches
-
volatilizează, care se preface în fum și scrum, în nimic. Cel mai mult îmi plăcea, când eram în străinătate, după lungi și obositoare plimbări pietonale, să intru în holul marilor hoteluri - Hilton, Sheraton - , să mă las să cad în brațele voluptuoase ale fotoliilor adânci și să privesc luxul din jur prin fumul de țigară. Nu m-am gândit niciodată la viciile marilor creatori. Viciile merg mână-n mână cu creația. M-am gândit întotdeauna numai la cât este de plăcut să
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai autonome". Poetul folosește termenul de icoană pentru sensul de imagine poetică, aceasta "făcând parte dintr-un complex metaforic al definirii poeziei ca intercesor între cer și pământ". Iată, selectat acest exemplu: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate/ Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). Pe vremea lui Eminescu, notează autoarea eseului, termenul imagine era considerat a fi un neologism. Tocmai de aceea, poetul și utilizează frecvent termenul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și pe care un tânăr autor dramatic, din păcate fără talent, dar cu un just spirit de observație, mi l-a arun cat deunăzi În spinare, și pe bună dreptate, ca pe un supliment adăugit neseriozității mele, de ordin totdeauna voluptuos... (Cineva de aproape mi-a găsit vină și pentru felul pofticios cu care sorb un pahar cu apă rece; iar horoscopul - În care Tacit pretinde că „eroarea stă alături cu adevărul“ și pe care am să-l consult mereu În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pe jumătate de veac de toată gama cromatică a succesi velor frumuseți ale epocii: de la ultimele figuri melancolice ale delirului romanțios de dinaintea războiului celui mare până la femeia iubeață, fără complicații, amantă confortabilă și cu coc la ceafă, răsărită În iureșul voluptuos de după război; și până, În sfârșit, la acea up to date, apariție lilială Înspre chindiile vieții mele, impertinent de juvenilă cu trupul ei adolescent, picioarele subțiri și călcâile ca nuca, versatilă În ochii lumii, onestă, gravă și hotărâtă În fapte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce s-a numit un dar al zeilor. Dar mai există, oare, În această epocă de tuci de fier și de oțel, amorul cel pur și dezinteresat?... Fără nici un gând ascuns, matrimonial sau altfel?... Fără simplul motiv al unei distracții voluptuoase?... și, mai ales, fără paralele?... N-am ajuns Încă să cred, dimpreună cu dezolantul meu La Rochefoucauld, că virtuțile noastre se pierd până la urmă În interes, așa cum fluviile se pierd În mare. Dar numai una, una singură, din toată cariera
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a copilărit memorialis tul. - „ Testamentul“ lui François Villon și cântecul de „pârnaie“ al lui Victor Talianu, eroul adorat al bordelurilor. - Însă morala prea Îngăduitoare a timpului, cât și mahalagiii cei de treabă nu țineau de rău pe aceste femei trăind voluptuos În marginea societății; iar unui prim-ajutor de primar al Capitalei nu-i miro sea deloc „șpaga“ cu care-i domoleau zelul moralistic patroa nele de bordel. - Câte ceva din amintirile unui client al borde lurilor de odinioară, de bună-credință și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cartier al femeilor cu „condicuță“ ar fi prea nepotrivit așezat În chiar inima Bucureștilor și lângă un mare liceu de băieți, cum era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spre mirarea, dacă nu spre indignarea, părinților mei), ținându-ne în întuneric de mână, cu degetele noastre reciproc încleștate, ca-ntr-un fel de copulație de insecte, cu pulpa mea lipită apăsat de a lui, care răspundea la fel, până la voluptuoasă durere, ori plimbându-ne pe liziera pădurii cu care se prelungea parcul orașului, tăcuți și sfioși, așezându-ne pe pajiștea care cobora spre șoseaua de Alba, unde printre rarele case se înălța, mai trufașă, cea despre care mergea vorba că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
plin triumfal al armoniei liniilor, culorilor, mișcărilor, sunetelor, într-un frumos care umple inima de un orgoliu întemeiat. Prin edificiile sale istoria Cetății parcă își ia revanșa asupra barbarilor care nimiceau totul în cale, o compensație târzie dar binevenită și voluptuoasă. Dacă tot e asemănat cu Roma prin numărul de coline, comparația aceasta ar trebui extrapolată și la numărul de monumente pe cap de locuitor. Păstrând proporțiile, amintim o meditație a lui Goethe: "Roma e o mare școală unde fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
liniște a spiritului, detașându-se total de lumea exterioară cu toate banalitățile și nimicniciile ei, aici poetul și-a înzecit puterea de muncă intelectuală. Ne întoarcem în timp, însă, pentru a urmări drumul fascinant al lecturilor lui Eminescu, al exercițiilor voluptuoase ale spiritului său. Încă elev fiind a citit "Odiseea" lui Homer, "Suferințele junelui Werther" de Goethe, opera lui Cicero, Titus Livius și "Metamorfozele" lui Ovidiu. Al. Oprea face o precizare foarte importantă în configurarea cititorului Eminescu: "Aria volumelor la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al celui cu simțiri adânci, febril reverberate în atmosfera "dulcelui târg". CA ÎN BABILONICELE GRĂDINI Micul meu rozariu din grădină, printr-o exacerbare a imaginației, se poate transforma oricând în uriași trandafiri suspendați. Însăși Semiramida ar fi încântată, volubilă și voluptuoasă mai mult ca niciodată, trecând cu vederea vulgarele plante vecine care se târăsc umilite pe pământ. I-ar ține isonul legendarei regine asiriene o ciocârlie cu trilul ei emis în zbor vertical amețitor. Dar frumoasa făptură de zeiță nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
peste ani la Sadoveanu, personajele, oameni istoviți de alergătură, se dedau, pe la popasuri, unor ospețe îmbelșugate, unde domnește voia bună, se încrucișează vorbe de duh, se iscă o adevărată întrecere de ingenioase minciuni vânătorești (Vânătoarea, Catrințaș, Boală cu leac, Milordachi). Voluptuos al povestirii, naratorul își pregătește cu grijă auditoriul, recurgând la strategii și trucuri anume, și totul dobândește un aer ceremonios, de ritual. G. are și gustul anecdotei (Cânele călcat pe coadă, Dac-a vrea Dumnezeu), al snoavei (Jalbă la Dumnezeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
structural refractar la acest fenomen (altminteri crucial în perioada interbelică, fie că ne place, fie că nu). Cunoscându-l atunci pe Crainic am văzut clar că el nu putea fi legionar, oricâte afinități avea cu acea mișcare. El era un voluptuos, un temperamental, un „amator” (ca și Nae Ionescu) de lucruri bune, havana, mese, șuete. La Nae Ionescu legionarismul a fost un avatar în sensul unei forme de „experimentare” a polimorfismului său existențial. Ortodoxia s-a putut în multe cazuri interfera
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu e totdeauna chiar așa de negru cum îl bănuiește lumea. Așadar nici mult hulitul Gorică Pirgu, sărmanul. Rugați-vă pentru el ! De la Matei cetire... (Patru note) 1. „...un vals care era una din slăbiciunile lui Pantazi, un vals domol, voluptuos și trist, aproape funebru. În legănarea lui molatecă, pâlpâia, nostalgică și sumbră fără sfârșit, o patimă așa sfâșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință” (M.I.C., Opere, București, 1936, pp. 65 și 188). Discutând cu prietenii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Bucovina de Nord, I-II, Iași, 2000; Metafore românești din Israel, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Mihai Bogdan Mandache); Metafore românești din Iugoslavia, I-II, Iași, 2000 (în colaborare cu Catinca Agache). Traduceri: Christian Vivicorsi, Reflets d’âme - Voluptuoasa trecere, Iași, 1993; Michel Camus, Parafraze eretice, Iași, 1995; Angela Scarlat, Dincolo de negativ - Au-delà du négatif, ed. bilingvă, pref. Ioan Holban, Bacău, 1995; Jean-Pierre Valloton, L’Épreuve incessante - Nesfârșita încercare, ed. bilingvă, Oradea, 1997; Francis Tessa, Dans le tremblement du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Ion Criță, ce visa încă la Moldova lui „îmbrăcată cu șlic și cu giubea”. Construit ca o succesiune de povestiri pe niveluri temporale din ce în ce mai îndepărtate (povestire în povestire sau povestire cu sertare), romanul are o stilistică aparte, care vine din voluptuoase ocoluri și amânări ale istorisirii propriu-zise, ca mai târziu la M. Sadoveanu. Într-un lung monolog, șătrarul deapănă pe-ndelete, cu mare dichis narativ, o suită de amintiri, evocă momente din copilărie și adolescență, repovestește, coborând și mai mult în timp
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
se revelă prin intermediul neostoitei febre erotice în care trăiește eroul cărții, scriitorul Emanoil Glineanu. Iar C. este, în același timp, poetul evocator și analistul lucid al acestui tumult. Pentru că ceea ce în epocă a putut duce la acuzația de pornografie - pictura voluptuoasă a trupului feminin și a îmbrățișării erotice, iubirea în multiplele ei ipostaze (pură, spirituală, pentru Hermina, văzută ca dublul angelic al bărbatului; vicioasă, când obiectul ei e Virginia, sora Herminei, încă un copil, sau Paulina, mătușa lor, femeia-fecioară; incestuoasă, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
român, din „eresurilelui , un mit românesc-. 3. Natura eminesciană recompune prin simboluri „spațiul mioritic-. 4. Limba poetică eminesciană, cea mai aleasă întrupare a spiritului național. Metafora este regină a versului eminescian ă„ce e poezia? Înger palid cu priviri curate-, Voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, Strai de purpură și aur peste țarâna cea grea-). „Forma limbei naționale care și-a găsit în poetul Eminescu cea mai frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
spaimele, să colecționăm vești proaste, să anticipăm catastrofe (sau să le urmărim febril pe cele care au loc aiurea), să degustăm nefericirea altora, să ne simțim înconjurați de primejdii iminente. Ne e mereu frică de ceva și ne trăim frica voluptuos, lacom, practicând, ca pe un sport agreabil, numărătoarea inversă. În această vicioasă înclinație, beneficiem de sprijinul neprețuit al presei, care capitalizează eficient pe seama angoaselor noastre. Ernst Jünger observase deja, acum câteva decenii, că simpla nevoie de a urmări știrile de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în centrul unei nebuloase care se cheamă talk-show. La televiziune și la radio, la guvern și în parlament, în ziare, la ședințele sindicale și de partid, în piața publică, la mese amicale sau în familie, pretutindeni, se vorbește dezlănțuit, lacom, voluptuos. Dreptul de a vorbi e, firește, unanim recunoscut. Dar ce diversitate, ce policromii, ce nuanțe! Cine ar îndrăzni să sistematizeze acest zburdalnic zgomot de fond al vieții noastre zilnice? Iată, totuși, câteva note rapide, în perspectiva unei răbdătoare încercă ri
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ies în întâmpinare pagină de pagină. Cititorul contemporan are o șansă aparte: poate ajunge la nimbul - insuficient frecventat - al deplinătății caragialiene, al veseliei lui incoruptibile, ca și al gravității lui suverane, datorită unui mare cunos cător: vesel, ca și Caragiale, voluptuos, lacom de realitate, neobosit consumator - dar și mare fur nizor - de miresme și cuvinte, dinamic până la risipă, trândav, când senzualitatea o cere, ca un turc, bun de gură, bun de glumă, „dat în Paște“. Îl cheamă Dan C. Mihăilescu și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cote îngrijorătoare. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale și intelectuale. Bunul-gust și buna-cuviință sunt în comă. De o bună bucată de vreme, pe toate canalele televizuale, se trăiește din dejecție. Ore și zile întregi suntem antrenați într-o voluptuoasă scormonire prin subteranele sordide ale „cotidianului“. Moar tea, divorțul, adulterul, micile fițe erotice ale unor fătuci decerebrate, violul, crima, accidentul sunt hrana zilnică a producătorilor TV și, în consecință, a telespectatorului român. Te uiți și te îndobi to cești. Inventarul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu a avut nici o legătură cu școala, facultatea sau spațiul public, ci s-a desfășurat exclusiv în cercul meu de prieteni. Erau, pe de o parte, bibliotecile pe care le devoram împreună cu entuziasm. Și mai erau nesfârșitele dezbateri pe care, voluptuoși și îndrăgostiți, le organizam periodic (H.-R. Patapievici, Zbor în bătaia săgeții). 4.3.2. În schimb, al doilea component al corelației - în forma ei tipică (pe de o parte..., pe de altă parte) - este utilizat frecvent (vezi Tabelul 5
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
să vorbească de la sine. A fost ca și cum din acel moment româna ar fi făcut parte din mine. Dar, spre deosebire de germană, cuvintele românești făceau ochii mari atunci când, fără să vreau, ajungeam să le compar cu cele germane. Întortocherile lor afurisite erau voluptuoase, obraznice și tulburător de frumoase. În dialectul satului se spune: „Der Wind geht“ șvântul mergeț. În germana literară vorbită în școală se spunea: „Der Wind weht“ șvântul adieț. Pe când aveam șapte ani, asta-mi suna ca și cum vântul și-ar pricinui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care trebuia operat a doua zi... Realitatea, Filip, realitatea! Abia la următoarea întâlnire, ea s-a lăsat să alunece pe nisip, în vreme ce o săruta pe gură, mângâindu-i coapsa și pântecul pe sub rochia cu bretele. O simțea nerăbdătoare și, totodată, voluptuos obosită, când, din vârful dunei, cineva începu să strige cu mâinile făcute pâlnie: "Domnule locotenent, sunteți acolo?" Da, sunt aici, răspunse cu o voce de adormit trezit în plină noapte. Ce e, Ioane?" "Veniți repede, domnule locotenent, vă cheamă căpitanul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]