1,375 matches
-
dacă am fi fost latini ar mai fi fost nevoie de atîta zgîndăreală, tentative, planuri, programe? Vă spun eu că o scînteie ar fi aruncat totul în aer, iar noi n-am mai fi fost nevoiți să umblăm cu cioara vopsită ca să-i convingem pe unii și pe alții că vrem asta și aia, că va fi mai bine. Și dacă n-o fi mai bine, dacă o s-o dăm în bară, la asta s-a mai gîndit cineva? Așa mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și am nevoie de cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare cînd se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Reporterița Își șterge oripilată obrazul și imploră plângând un pahar cu apă, dar nimeni nu o mai bagă În seamă. Antoniu ridică privirea spre cer, bucurându-se câteva clipe soarele care-i Încălzește obrajii, apoi părăsește terenul. Un tramvai proaspăt vopsit, cu steagul Uniunii Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu pensula de mâna harnică a femeii, undeva deasupra ușii, a fost scris cu litere galbene, mari și citețe:,,Vila Ben. Poftiți, dacă vreți să trăiți,,. Lui Antoniu Îi scapă Înțelesul cuvintelor. Îl lasă indiferent scrierea lor pe peretele proaspăt vopsit. Ceea ce trebuie să facă, este să găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Am privit-o pe Dora Întrebător, poate chiar rugător, dar ea doar Îmi puse bluza galbenă În brațe și Îmi zise: — Ia asta și ascunde-te aici. Continuăm imediat. Apoi deschise șifonierul mare și Începu să bată nerăbdător cu unghia vopsită a indexului În furnirul de stejar. Am dat câteva umerașe la o parte și am intrat. Ca să fiu sigur, am verificat dacă ușa se poate deschide dinăuntru. Dar soneria de la ușă suna atât de insistent, Încât Dora, care considera că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Când se dezbrăca, pe pielea ei mată se vedeau urmele atâtor abuzuri din trecut, încât aveai impresia că trupul ei a fost însăilat în grabă. Iar părul, pe care-l coafa acum în stil prerafaelit, fusese atât de des decolorat, vopsit și filat în decursul anilor că avea, la atingere, consistența vatei de zahăr amestecate cu pilitură de fier. Bull se abținuse să-și treacă degetele prin părul ei când făcuseră ceea ce trecea drept dragoste. Se temuse să nu se taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
negreală de pe fundul tigăii și se șterge cu cânepă înainte ca stratul să apuce să se usuce. Negreala intră în liniile subțiri gravate, iar restul rămâne în culoarea naturală a tigvei. Prin a doua metodă, crestăturile se fac pe tigvele vopsite mai întâi în roșu. Crestările au astfel culoarea inițială a tigvei, cu desene de regulă, în formă de flori sau animale. Apoi se face un capac pentru partea de sus, pentru a se păstra înăuntru lăcustele verzi, pe timpul iernii. Zmeiele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pește, a unui dragon etc. De regulă, pe ambele părți ale roții sunt sculptați câte un leu ce se joacă cu o monedă de bronz. Paturi din bambus Patul are o istorie îndelungată. Au fost descoperite paturi duble din lemn vopsit ce datează din perioada Statelor Combatante (sec. V-III î.e.n.). Patul pentru o singură persoană a apărut în perioada dinastiei Han (206 î.e.n-220 e.n). Aceste piese de mobilier au forme diferite, unele sunt mai înguste și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis, mâna lui de pe volan făcând mașina să se avânte prin întuneric spre o intersecție pe mai multe niveluri, frânele derapante trăgând sperma din el în vreme ce mașina zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
erectile, sângele vărsat al studenților cu fluidele genitale ce ne irigau degetele și gurile. Până și propria-mi durere, când zăceam în patul de spital, în vreme ce Catherine îmi vâra urinarul de sticlă între picioare, ciupindu-mă de penis cu unghiile vopsite, chiar și crampele pneumogastrice care-mi cuprindeau pieptul păreau extensii ale acelei reale lumi de violență calmată și îmblânzită din cadrul programelor noastre de televiziune și din paginile revistelor informative. Catherine mă lăsă să mă odihnesc, luând cu ea jumătate dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de el în timp ce motocicleta se dădea peste cap. Cablurile de măsurare îi retezară încheietura unei mâini, și el se lansă într-un plonjon pe orizontală, cu capul ridicat în așa fel încât fața îi deveni o provă, purtându-și zonele vopsite ale rănilor spre parbrizul venind din direcție opusă. Lovi cu pieptul capota mașinii, zgâriindu-i celuloza lucioasă ca o placă de surf. Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cioară. Nici un lift, deoarece ultimul Popescu locuia la parter. Am sunat la ușă. Apartamentul unu. Mi-a deschis o femeie la vreo 30 de ani, cam spălăcită, dar pe undeva frumoasă. La ochi, la cur, la gură, nu știu. Blondă. Vopsită. - Bună ziua, am salutat-o. Doamna Popescu? - Da, bună ziua, a răspuns. - Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul de vizavi, și aș dori să vorbesc cu soțul dumneavoastră. - Oh, a zis femeia oarecum tristă, nu am soț. - Adica sunteți necăsătorită? m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
structura cojită și găurile perdelelor rupte. Am fost invitat la cină de stăpână. Dona Jazmina are fața acoperită de un strat de pudră ce pare gata să se desprindă și să cadă în farfurie. Și ea e indiană, cu părul vopsit arămiu și ondulat cu fierul. Brățările grele strălucesc de câte ori duce lingura la gură. Jacinta, fiica ei, a fost crescută la colegiu și poartă un tricou alb de tenis, dar privirile și gesturile ei sunt la fel ca ale fetelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în exclusivitate, conținutul, au decriptat ei, dau înregistrarea, ultima dată se țipa în microfon „S.O.S. Ajutor!”. Chiar de trei ori. Din pur reflex, m-am aplecat și-am luat unul dintre ziarele căzute din burta lui de cânepă, vopsită oarecum între negru și roșcat, în ape. Era vechi de vreo cinci ani. Se anunța viitoarea noastră intrare în NATO. Când vom îndeplini condițiile. - N-aveau habar cu ce să mă umple, buretele era și prea scump și-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe la magazine-n față, la biserici, da’ e slab de tot. Io le-am spus că nu mai merge cu ologeala, cu cârpe, cu boceala... - Chiar nu mai ține? - Nu, lumea nu-ți dă... Îs pline străzile de din ăia vopsiți care stau ca statuia, de copchilițe frumușele care cântă... ologeala, cu bastoane, cu târâtu’ pe jos... A, știi cum a câștigat într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el scrie verzi, apoi zice: Și am un mic trandafir roșu tatuat pe bucă. Ochii i se opresc pe reportofonul argintiu care se ițește din buzunarul cămășii, cu micul microfon acoperit cu o grilă metalică, și spune: Nu scrie păr vopsit. Femeile fie își accentuează, fie își nuanțează culoarea părului. Lângă ei stă domnul Whittier, ținând strâns cu mâinile lui tremurătoare și acoperite de pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-ntâlnești cu o fată care ți-a fost colegă la cursul de masaj. Fata-i cam de vârsta ta. Ați purtat șiraguri de mărgele împreună. Ați împletit salvie și ați ars-o ca să vă purificați câmpul energetic. Ați fost amândouă vopsite și desculțe și destul de tinere ca să vă simțiți nobile când masați picioarele vagabonzilor jegoși care apelau la serviciile gratuite ale clinicii de la școală. Asta cu ani și ani în urmă. Tu, tu ești tot săracă. Părul îți cade, rupându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cei bogați și plictisiți... Think tank Un poem despre Lady Zdreanță — Nu-i nevoie decât de trei doctori, spune Lady Zdreanță, ca să te facă să dispari. Pentru tot restul vieții. Lady Zdreanță pe scenă, cu picioarele ei epilate. Cu sprâncenele vopsite gros cu negru. Cu dinții albiți, strălucitori ca perlele ei. Cu pielea ei bine masată. Inelul ei de diamant scânteiază, strălucitor ca un far. Costumul ei de bumbac, mai întâi prins în bolduri și trasat cu creta, apoi croit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu fotografii lucioase, cu premii din partea autorităților civice. Un monument închinat copilăriei lui. Dar nu e nimic din toate astea. Câți bani o fi având sunt în bancă, înmulțindu-se din dobânzi. În casă sunt doar covoare maronii și pereți vopsiți, perdele cu dungi la toate ferestrele. O baie cu faianță roz. Îi torn niște vin roșu și-l las să vorbească. Îl rog să se oprească, de parcă aș vrea să-i notez fiecare cuvânt. Și are dreptate. Viața lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-și poate strânge pumnul, spune: — Dar ai plâns... — Fiecare apostol sau discipol, spune doamna Clark, oricât ar fugi ca să-și urmeze mântuitorul, fuge în aceeași măsură ca să scape de ceva. În mijlocul războinicilor sculptați care ne păzesc, sub orhideele de hârtie vopsite și pliate astfel îcnât să pară naturale, doamna Clark spune că avusese o fiică. Un soț. — Cassie avea cincisprezece ani, spune ea. Spune: O chema Cassandra”. Doamna Clark spune că atunci când găsesc un mormânt puțin adânc sau cadavrul victimei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe bicicletă cu viteza vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
prin mijlocul străzilor, grupuri mari de tineri umblau de colo-colo și se strecurau printre ceilalți ținându-se de umeri, de parcă plecau Într-o zi liberă la un picnic pe malul mării. Cu banderolele lor albe cu roșu și cu fețele vopsite Își manifestau intenția să-i Înfricoșeze pe cei din jur, Însă pentru Margaret era greu să-i ia În serios. Erau ca niște copii care se duc la o petrecere unde au să se joace de-a scaunele muzicale și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient că felul său de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru 20.000 de mii de lei, deși mi-a trecut prin cap, n-ai tu inima aia, ar fi trebuit... a zis Baby, de chestie, acum așa de frumos cum nu l-am mai văzut de mult, bronzat și vopsit blond, își lăsase un fel de mustață și cioc pe dedesubt, l-am îmbrățișat cu dragoste ieri, cu multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]