665 matches
-
Și ea zice: — Îmi pare rău, Jack. Ar fi și cazul să-ți fie, femeie nebună de legat, am zis, și taică-tău zice: —Sst, sst, e supărată. Ne-a invitat să bem un ceai și taică-tău era foarte vorbăreț, s-a așezat și a servit biscuiți HobNobs, dar eu am rămas „rezervată“. Eu nu iert așa ușor. Oricum, totul a „ieșit la iveală“. Fusese devastată când taică-tău „i-a dat papucii“ și nu l-a iertat niciodată. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
latine de inimă albastră. La stația centrală de autobuze am urcat în primul taximetru disponibil și am cerut șoferului să ne ducă la un hotel modest din zona centrală a orașului. Șoferul s-a dovedit a fi un tip foarte vorbăreț și, pe tot parcursul cursei, nu a încetat să pălăvrăgească, dar am reținut două detalii care s-au dovedit ulterior esențiale, și anume că, de fapt, el nu este chilian, ci argentinian, iar taxiul aparține cumnatului său care l-a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
doua fază a unei existențe, în care prima ar fi trăit-o în formă de pasăre. Aceasta ar explica de ce fiecare om seamănă cu o pasăre anumită; de ce unul e hrăpăreț ca un uliu, altul ursuz ca o bufniță, altul vorbăreț ca o gaiță... În unul din cupletele aceste, Poenaru prezenta pe omul politic, oportunist, nestatornic, plimbându-se din partid în partid, care, în prima sa existență, n-a putut fi altă decât un biet porumbel, un porumbel vagabond. Versul final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Mă întreabă dacă nu pot să-i fac rost de un ciobănesc mioritic din România, "polonezul" fiind bătrân, pe moarte. De circa 15 ani frizer în Carouge, orășelul cu arhitectura sardă unde locuiesc, în fapt un cartier al Genevei. Extrem de vorbăreț, fumează țigară de la țigară. Dar nu orice țigară, ci "Gauloises", cu foița galbenă ca mătasea porumbului, tari de ar ameți și un elefant. Cabinetul unde oficiază este tapetat cu imagini îngălbenite de scriitori, revista Lire și afișe cu premii Goncourt
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima generație românizată și căsătorită cu un câmpulungean, coana Zitta vorbea o română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aibă mai multe șanse măcar să poată rezista ceva mai mult. Prima acțiune a dragonului cu șapte capete și bara de viață cît tot ecranul a fost să-i arunce bolovani plini cu îndemnuri la învățătură. Ăsta era un cap cam vorbăreț care, indiferent dacă-i prindea privirile sau își pleca capul, tot îi arunca cîte un bolovan, care i se spărgea în noduri la stomac, mai ceva decît dragonița cu solzi roșii, care scuipa flăcări. Asta mereu cînd îl prindea în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și un glas melodios. Vorbea calm și avea un timbru catifelat. Își cântărea cu grijă cuvintele când discuta despre ceva și spunea întotdeauna numai ce se cuvine, cerându și adeseori iertare. Preoteasa Frosica Domnescu era o femeie frumoasă, voinică și vorbăreață. Era curioasă, vroia să știe tot ce se întâmplă în comună și era dispusă oricând să dea o informație sau să transmită o bârfă. Când apărea un personaj nou printre intelectuali sau specialiști, făcea tot ce putea pentru a-l
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ziduri orașul acela se sufoca curgeau prea multe întrebări prin arterele sale ne țineam de mână ca doi copii iar șuieratul unui marfar tăia cerul în două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine oamenii sunt vorbăreți discută despre singurătate chiar și atunci când se înghesuie pentru a prinde un loc mai bun în viața de apoi unii sunt singuri încă de la naștere alunecă prin viață fără să o atingă împart cuvintele cu zgârcenie și (la un moment
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
proastă, Clienți dificili, Rămas pe cap cu inventarul machetelor din anul trecut, Femeie, Căsătorie, Parteneri. O mie și una de tranzacții în care se împușcă francul, nici o comandă nefiind prea mare, nici o sumă prea mică. Și în tot răstimpul ăsta, vorbăreț, maimuțărindu-se, clasic, filosofic, homiletic, sforăitor, dând tuturor poze franțuzești și imitații de rahați de la magazinele cu noutăți de pe Clark Street, amocuri pornografice și numere din Somebody’s Stenog*; tachinând-o pe Lollie Fewter care era abia venită de la depozitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cu ochelari și bărbi s-au înclinat înainte, oglindindu-se în geamul de sticlă impecabil lustruit. Ici și colo se zărea câte o servietă; am crezut că recunosc în aceste serviete o tentă politică. O persoană spunea ceva, zâmbitoare și vorbăreață, în receptorul telefonului șoferului. Și apoi a ieșit persoana principală, cu o săritură agilă; era foarte roșcovan și energic, nonșalant, ager, cu o bărbuță ascuțită. Imediat, fără să mai piardă un moment, s-a apucat să studieze fațada catedralei. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și tu? am Întrebat, oferindu-i lui Brian sticla mea de bere. Nu, mulțumesc. Nu beau. — Ah, așa e. Hm... Nu mă gândisem de dinainte ce aveam să-i spun, iar acum nu-mi mai găseam cuvintele. Fiind eu Însămi vorbăreață, mi se pare că oamenii care nu scot o vorbă sunt o mare pacoste. -Azi te-am văzut lucrând la sală, mi-am Încercat eu norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încă în Ennistone) privind tabela locatarilor, aflată în hol. Dacă ar fi intrat pe ușa principală, ar fi trebuit să schimbe câteva cuvinte cu portarul. Dac-ar fi fost un portar care-l cunoștea, s-ar fi dovedit fără îndoială vorbăreț și i-ar fi furnizat informația dorită; dar un portar care nu-l cunoștea l-ar fi întrebat cine e și ce caută la această oră. Și în prezenta lui stare de spirit, speriată și împovărată de sentimentul vinovăției, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a zis că trenul merge prea încet. Era în mare grabă acum să se întoarcă la Londra și să vorbească cu Connolly. În taxi, am încercat s-o distrag întrebând-o despre mama ei. La început n-a fost prea vorbăreață, dar după ce am convins-o cu câteva vorbe bine alese, a devenit chiar entuziastă. Relația cu mama ei nu fusese niciodată bună, spunea. Eddie fusese copilul favorit. Pe ea o făcuse mereu să se simtă o ratată. — Nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
liniștit În mașina tatălui tău, care conduce tăcut pe șoseaua plină de serpentine, spre Hațeg, micul oraș din munți unde ai fost repartizat - se pare că e vorba de o unitate mică de artilerie. Nu e de felul lui un vorbăreț, dar acum, parcă mai mult ca În alte rînduri, Îți simte nervozitatea și te lasă să-ți rumegi gîndurile. E septembrie, destul de rece, și, deși peisajul spectaculos funcționează tera peutic, nu poate face minuni. Te simți ca greierul din fabulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dintre bălți, adunați roată în jurul ceaunelor cu apă și pește puse la fiert, a mămăligii, a crapilor la grătare sub jăratec încins, a ulcelelor cu vin închinând pentru toate praznicele anului. Începea timpul focurilor de casă, al femeilor, acum mai vorbărețe ca oricând; se termina vremea bulionului, a murăturilor, a pregătirilor de iarnă, se deschidea vântul de răsărit și miazănoapte peste dulcea așezare a locului. Doamna Pavel terminase de mult de citit Contele de Monte Cristo, iar domnul Pavel răsfoia pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
însă la curent cu întâmplările câte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulând prin oraș, mai ales zvonurile, spre care vădeau o sete nativă mărită aici de fabulația tradițională a ținutului. Doamna Pavel era mândră de „tratațiile ce le oferea” vorbărețelor musafire, convinsă că-i ridicau față de acestea dulcea prioritate la care râvnea permanent, în primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
care ține să convingă de prăpastia morală a acelei lumi, de extensia mizeriei ei materiale. - Mamă, nu e așa că odată și odată... Dar maică-sa nu-i răspundea, fiica nu se supăra, era sigură că într-o zi... Învățătorul devenise vorbăreț, antrenat de țuica și buna dispoziție a domnului Pavel, și limbuția doamnei Carolina Pavel. Îi priveam, interveneam din când în când ca într-o dulce reverie. - Ana, zise el deodată, trebuie să vină peste o lună, o lună și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză încerca ocoluri înșelătoare ca o plăcere anume amânată în jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei înșiși deveniseră preocupați de preconizata plecare a Anei la oraș, ca și cum urma să se întâmple unu din cele mai importante evenimente pe plan mondial. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce se vedea acum nu erau decât ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă în subconștient - a reluării vieții, căci portul nu mai flutura zecile de pavilioane străine, marile firme căzuseră, totul avea culoarea cenușii, numai locuitorii mai erau vorbăreți, pentru că veneau din poveștile Orientului. Fiica Anei nu știa toate acestea, de aceea lumea pe care o vedea aici, prima dată, în secvența unei singure zile, în timpul istoric de atunci, i se păruse încântătoare. Poate și era, fără a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, în curând vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, în centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborârăm pe strada în pantă ce duce spre fluviu, până în dreptul Agenției portuare; fiica Anei privea totul cu o curiozitate vădită, atentă la grupurile de oameni, la clădirii care nici una nu avea nimic ieșit din comun care să nască o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numai ție - locuiesc la Maria di Pietrasanta, în Italia sunt soția unui mic patron care ține acolo un fel de restaurant, cam cum erau birturile la noi, în vremea tinereții noastre, totdeauna plin de clienți veseli și gălăgioși, teribili de vorbăreți, nu departe de carierele de marmură din care se fac aici statuile. E țara tatălui meu, Leonardo Perussi. În somn e simplu... repet: nu e ca altădată, dar pe fond e același lucru, sunt lângă tine mereu. Am în fața micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
arătos - ar fi făcut-o s-o ia la fugă imediat. Din cauza disconfortului ei În ceea ce privește bărbații ginecolog, doctorul care Îi examina zonele de sub centură În fiecare an era femeie. Jane Anderson era o femeie În jur de patruzeci de ani, vorbăreață, cu o mină maternă și păr dezordonat și cu o lipsă de pricepere vestimentară liniștitoare. Ruby nu putea zice că aștepta cu nerăbdare Întâlnirile lor, dar Întotdeauna se simțea destul de bine cu dna doctor Jane. Astăzi, totuși, ea era bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doua de la verbul „a fi“ e „fuseseși“, nu „fuseși“? Dar Ruby o judecase pe Chanel neținând cont de haine și de faptul că nu prea le avea cu conjugarea verbului. A văzut-o pe Chanel Stubbs ca pe o persoană vorbăreață, cu un suflet extrem de cald, care era efectiv Înnebunită după copii. Avea treizeci de ani și fusese dădacă zece ani Înainte să aplice pentru slujba de la Les Sprogs și avea recomandări excelente. Când Ruby a Întrebat-o de ce a renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pe an. În fine o lăsa pe Ruby să conducă afacerea pe cont propriu. Câteodată mai suna, dar o făcea doar ca să mai țină legătura. Dacă se Întâmpla ca Chanel să răspundă la un telefon de la Stella, aceasta era la fel de vorbăreață ca de-obicei, Însă conversația lor nu ținea niciodată mai mult de câteva secunde. Ruby știa că era Stella cea care punea capăt conversației și-așa scurte, făcând-o cel puțin cât jumate din convorbirea obișnuită, pentru că doar o tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]