650 matches
-
sînge, compus din toate elementele universului deopotrivă cu porumbelul și porcul. Deosebirea dintre noi e doar una de uzură; el Începe competiția, eu o Închei. La apus e alt copil care culege pietricele, o fetiță de doi ani, oacheșă și vorbăreață. Nu-i simt mîna În mîna mea, nu-i aud rîsul, nu-mi lipesc fața de adîncitura moale a cefei ei, nu are miros. Nu trăiește. Nu respiră. Nu mănîncă. Nu plînge. Nu urinează. E fetița care am fost - Ficțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
resturi. Va trebui să extindem cercetările și pe maluri ca să vedem de unde a putut veni obiectul de îmbrăcăminte descoperit. Poate vom avea noroc, cine știe? Vasilică Pohoață era alb la față și mergea tăcut prin pădure. Cât era el de vorbăreț de obicei, acum nu scotea o vorbă. Cristi se opri câteva clipe și așteptă ca agentul să-l ajungă din urmă, după care porniră împreună mai departe. Ce-i cu tine? întrebă el. Ce să fie? se apără acesta. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr. Mârza și un altul, Racoviță din partea liberală. Bancherul Cristea Cristoveanu rupea în două teancuri de bani: o jumătate de hârtie o dădea unui cetățean mai isteț și mai vorbăreț, cu putere de convingere, care spunea că, dacă vor fi aleși ca deputați (cei cu banii), vor primi și cealaltă jumătate din bancnotă. Trebuia numai să te prezinți la Banca din Bacău a lui Cristea Critoveanu ... După 1918 a început
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în toate locurile publice unde exista un televizor sau un radio, locuitorii capitalei, unii mai liniștiți decât alții, așteptau rezultatul final al scrutinului. Nimeni nu făcea confidențe celor mai apropiați despre cum votase, prietenii mai apropiați păstrau tăcerea, cei mai vorbăreți păreau să fi uitat cuvintele. La ora zece noaptea, în sfârșit, apăru la televiziune prim-ministrul. Avea chipul desfigurat, cu cearcăne adânci, efect al unei săptămâni întregi de nopți în care dormise prost, palid în ciuda machiajului făcut ca să arate sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se întoarcă la bază pentru anunțata cină din cutie și pentru a dormi, iar atunci când comisarul avea să-i întrebe ce noutăți aduceau, vor mărturisi că nici măcar una de mostră, că locuitorii acestui oraș nu sunt, cu siguranță, mai puțin vorbăreți decât cei din oricare altul, dar nu în privința a ceea ce îi interesa mai mult să audă. Fiți încrezători, va spune el, dovada că există o conspirație stă tocmai în faptul că nu se vorbește despre ea, tăcerea, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult de jumătate din ei aveau părul blond și totuși gândește-te că În cursa electorală predomină bruneții. — Lumea admite acest lucru fără să, conștientizeze, a zis Amory. Vei observa că o persoană blondă trebuie, după părerea lumii, să fie vorbăreață. Dacă o blondină nu deschide gura, Îi spunem „păpușă“; dacă un bărbat cu părul deschis la culoare tace, Îl considerăm prost. Cu toate acestea, lumea forfotește de „bruneți Întunecați și tăcuți„ și de „brunete languroase“ care nu posedă nici o fărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s, În Yonkers, s-a purtat aproape logic și, controlând atent numărul de highballs ingurgitate, a devenit lucid și vorbăreț. A constatat că grupul consta din cinci bărbați și că pe doi dintre ei Îi cunoștea din vedere. A devenit corect, insistând să-și plătească partea de consumație și a cerut cu voce tare să fie lăsat să se achite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În care se născuse. Era genul de om care, pentru a-și păstra intactă mândria, considera că trebuie să se arate capabil să creeze ceva nou, prin propriile lui forțe. În definitiv, e o chestiune de mândrie. Gan era foarte vorbăreț. Keiko Kataoka Îmi poruncise să aflu mai multe despre Yazaki și despre Reiko. Ordinul ei mi se părea o bătaie de cap În plus și-mi provoca suferință În starea În care mă aflam, sub influența cocainei, și totuși mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scadă din iritarea față de Bruno. Deși greu de crezut, era cât se poate de clar că băuse deja ceva. În mod normal Bruno era aproape monosilabic (ceea ce îmi convine, eu însumi fiind cam taciturn), dar băutura îl făcea întotdeauna mai vorbăreț decât un chelner italian. — Ce e ciudat e că părinții nu bagă de seamă. Cucul îi tot aruncă pe ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
rural - avem vindecarea asigurată. --------------------------------------------------------------------------------------- Din gândurile copiilor: „Călugării și-au făcut meserie din rugat pentru ca ei au văzut că nu poate să existe meserie mai frumoasă decât să vorbești tot timpul cu Dumnezeu." (9 ani) „Călugării nu sunt așa de vorbăreți pentru că dacă îl lasă pe Dumnezeu să le vorbească toată ziua, ei s-au obișnuit să tacă mult, ca să-L asculte - că nu pot să-L întrerupă tocmai pe Dumnezeu." (8 ani) „Biserica e sfântă și rămâne sfântă chiar dacă intră
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > BERTHOLD-TELLU ABERMAN - OCHELARII Autor: Berthold Aberman Publicat în: Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Cum, nu-l cunoașteți pe Leon comis-voiajorul, inimosul, sufletistul, vorbărețul și sfătuitorul, timidul sau curajosul...!? La nevoie, unul dintre cei mai buni oameni din lume? Norocosul care a găsit-o pe Lea să-l ia de bărbat când nimeni nu se uita la ea decât la satisfacerea dorinței de moment
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
pare a mai semăna cu trecutul este vechea teorie valabilă și azi, cine nu se ... IV. BERTHOLD-TELLU ABERMAN - OCHELARII, de Berthold Aberman, publicat în Ediția nr. 1462 din 01 ianuarie 2015. Cum, nu-l cunoașteți pe Leon comis-voiajorul, inimosul, sufletistul, vorbărețul și sfătuitorul, timidul sau curajosul...!? La nevoie, unul dintre cei mai buni oameni din lume? Norocosul care a găsit-o pe Lea să-l ia de bărbat când nimeni nu se uita la ea decât la satisfacerea dorinței de moment
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
ei frumos construit în dezacord cu aspectul feței, prețuită de bărbați doar pentru trupul și ușurința cu care ajungeau la trupul ei imediat, încrezătoare în vorbele lor meșteșugite. Citește mai mult Cum, nu-l cunoașteți pe Leon comis-voiajorul, inimosul, sufletistul, vorbărețul și sfătuitorul, timidul sau curajosul...!? La nevoie, unul dintre cei mai buni oameni din lume? Norocosul care a găsit-o pe Lea să-l ia de bărbat când nimeni nu se uita la ea decât la satisfacerea dorinței de moment
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
încearcă zboruri noi, spre ținte îndrăznețe, prăbușindu-se într-un final tragic.: „Am umblat cu cerșitul pe la păsări Și mi-a dat fiecare Câte o pană. Una înaltă de vultur Una roșie de la pasărea paradis, Una verde de la colibri, Una vorbăreață de la papagal, Una fricoasă de la struș- O, ce aripi mi-am făcut!”(De-a Icar) ” Unde să fugim de-acasă”(1966) este un volum de versuri inocente în care jocul și potrivirea de cuvinte se concentrează într-o exprimare de
MARIN SORESCU-IRONISTUL „SINGUR PRINTRE POEŢI” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363155_a_364484]
-
său. Așa ni se mai risipiră și nouă puțin îndoielile apărute în gândurile noastre, la vederea feței întunecate. - Avem o vilă în construcție! spuse femeia. Iar acesta este fiul meu. Și el a terminat medicina, la o Universitate particulară, spuse vorbăreața doamnă. Cât a fost student, i-am cumpărat apartamentul acesta din casă, pe care acum vreau să-l vând. Am intrat în curte. Exteriorul clădirii arăta destul de bine pentru trecerea ei prin negura vremurilor. - Ar fi fost mai bine dacă
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
și ultima oară în viață, pe care îl ținuse de atâtea ori în brațe, îl mângâiase pe obraji, îi trecuse mana prin părul lui des și negru, dar mai ales cât îl mai sărutase! Domn' major își revenise, era mai vorbăreț acum. - Ce spui părinte, crezi că este puterea lui Dumnezeu aici? - Toate sunt de la Domnul, fiule! Nimic nu apare din nimic! Ultimele cuvinte ale preotului îl făcu să tacă pe slujitorul legii și devenise acum gânditor, cercetând craniul pe toate
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
a făcut în Australia? La care începe să plângă în hohote de se „rupea cămeșa” pe dânsa. Îmi răspunde printre sughițuri: „Am făcut multe rele. Acum mă duc acasă, să suport consecințele”. Incerc să o liniștesc din nou. Devine mai vorbăreață. Ne prezentăm. Îmi spune că o cheamă Külli. De fapt un diminutiv de la Küllike. Posibil o derivație de la Iuliana. I-am spus că în limba maghiară există un nume similar, Julika sau Juliska, cu diminutivul Juli. Și astfel demonstrăm legăturile
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
eu nu? - Dragă, au fost trimise invitații la toată lumea. Mă mir, că nu ai primit. Nu te ai bine cu poștașul? Beatrice alias Beaulah prizase? Colega pe care o știa ea, nu era deloc glumeață. Mai curând retrasă, prea puțin vorbăreață. - M-am mutat de ceva vreme! Dar noi suntem la etajul 107. - Și? - Păi, clădirea are doar 100! Beaulah o studie curioasă: - Draga mea, cred că ai nevoie de un mascul inventiv...ai luat-o razna! Te aștept la masă
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Timpul a trecut pe neobservate, nici nu știu când am ajuns în dreptul casei lui moș Ioniță. Ne-am oprit în poartă, am privit cerul, am admirat ninsoarea, apoi ne-am luat rămas bun și ne-am urat reciproc: poftă mare! Vorbăreață de obicei, de data aceasta am parcurs drumul până acasă într-o tăcere deplină. Atât eu cât și bunicuțu eram scufundați în marea liniștii interioare, pătrunși de bucuria înălțării sufletești din timpul slujbei. Ajunși acasă, ne-am scuturat zăpada de pe
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]
-
plâns de frunze...în canionul albastru Păstrătorul Salbei își asuma stăpânirea prin cingători brodate în curcubeu de fecioare Cascade cu bolovani suspendați la încrucișare de drumuri sterpe Din patru cingători... una lipsea zăpăcită prin păduri pe creste dințate, la izvorul vorbăreț, umbrit de pomi înțelepți Când ziua se năștea bătrânii înțelepți amintiră de văpaia păcii de demult în codrii cu fiare - De jur împrejur priveau stăpânii cingătorilor Stânci suspendate... cascade răspundeau în ecou Chemării cocoșului de munte la Soare-răsare Păstrătorul Salbei
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
sosiri, colb de plecări Stive de vorbe strânse-n nisipuri De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Glasul ei era prins în himere ferecat fără ton acordat pârâu se zbătea în imagini, în întrebări și-n răspunsuri Mâini vorbărețe, degete cu ghiare Ochi furtunoși copleșiți de-ntuneric Himere rănite de văpaia din ziuă Licitație, balanța cu minciuni Pretinsă lângă iubirea solară balansoar cu tentacule de piață De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Muzicanți nupțiali țeseau valuri
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care mă fac să devin prea vorbăreață pentru gustul meu. După cum am descoperit în timp că sunt mereu alta, depinde lângă cine stau. Unii mă fac să mă simt frumoasă și ocoșă (deșteaptă), alții îmi induc starea de stupizenie și de urât. Prima care mi-a apreciat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
tac la nesfârșit și acum, dar mi se pare nepoliticos. Este adevărat că și după atâția ani consider că cele mai minunate femei sunt cele care tac... dacă își permit acest lux. Sunt oameni care mă fac să devin prea vorbăreață pentru gustul meu. După cum am descoperit în timp că sunt mereu alta, depinde lângă cine stau. Unii mă fac să mă simt frumoasă și ocoșă (deșteaptă), alții îmi induc starea de stupizenie și de urât. Prima care mi-a apreciat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349686_a_351015]
-
gândul în care A intrat o amintire. Umbra prinsă-n poeme, Peste vreme, Toamnă vrea s-o cheme. Ca o mică flamă Roșie sau galbenă Dansând în coborâre lină Tandră întristare-i Frunza, de vară, străină. Mă-așez sub nucul vorbăreț Ce domină -n natură, Alfabetul ``morse``-mi spune Cum frigul va să vină. Prea mulți bulgări ce trag linii Sar peste iarba pură, Ceru-i deschis...eu te aștept! Vremea, încă,-i senină. Referință Bibliografică: FRUNZĂ STRĂINĂ / Lia Ruse : Confluențe
FRUNZĂ STRĂINĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349945_a_351274]
-
20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sunt... Sunt fetiță aranjată Mândră , foarte ordonată, Păru-i mereu pieptănat Și corpu-l mențin curat.. Sunt cuminte, dar și rea, O iubesc pe mama mea; Ea pe mine că-s isteață, Deși sunt prea vorbăreață. (Ioana Gabor) Sunt o fată învățată, Gospodină și curată, Iar la școală când mă duc, Scot o carte și mă uit. (Sabrina Radu) Sunt frumoasă ca o floare Ce se deschide la soare, Ce părinții o-ngrijesc Și bunicii o
SUNT...(POEM REALIZAT DE COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364885_a_366214]