453 matches
-
sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius înfigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aureolele ce ies ușor în relief și sunt sculptate cu motive florale și geometrice. Acest model de aureolă s-a luat de la biserica Sfinții Trei Ierarhi. Tot în cadrul registrului cu părinți cuvioși, în dreapta ușii de intrare în pronaos este Tabloul votiv, voievodul Gheorghe Duca cu familia. Pictorul, căutând să redea cât mai fidel personajele și respectând costumația epocii, au realizat un tabloul votiv de o importantă valoare documentară. Biserica reprezentată în tabloul votiv arată starea originară a monumentului și rămâne ca
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
biserica Sfinții Trei Ierarhi. Tot în cadrul registrului cu părinți cuvioși, în dreapta ușii de intrare în pronaos este Tabloul votiv, voievodul Gheorghe Duca cu familia. Pictorul, căutând să redea cât mai fidel personajele și respectând costumația epocii, au realizat un tabloul votiv de o importantă valoare documentară. Biserica reprezentată în tabloul votiv arată starea originară a monumentului și rămâne ca îndreptar pentru lucrările de restaurare ce se vor realiza în toate timpurile. Ctitorii sunt pictați în picioare și în costume de ceremonial
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în dreapta ușii de intrare în pronaos este Tabloul votiv, voievodul Gheorghe Duca cu familia. Pictorul, căutând să redea cât mai fidel personajele și respectând costumația epocii, au realizat un tabloul votiv de o importantă valoare documentară. Biserica reprezentată în tabloul votiv arată starea originară a monumentului și rămâne ca îndreptar pentru lucrările de restaurare ce se vor realiza în toate timpurile. Ctitorii sunt pictați în picioare și în costume de ceremonial. Pictorul care a lucrat tabloul votiv a corectat pe cât posibil
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Biserica reprezentată în tabloul votiv arată starea originară a monumentului și rămâne ca îndreptar pentru lucrările de restaurare ce se vor realiza în toate timpurile. Ctitorii sunt pictați în picioare și în costume de ceremonial. Pictorul care a lucrat tabloul votiv a corectat pe cât posibil defectele fizice ale voievodului, cum ni-l descria Ion Neculce: ,,om nu prea înalt (...) gras, burduhos și bătrân (...) și care își cernea barba”<footnote Ion Neculce, op. cit., p. 80 footnote>. Gheorghe Duca este un bărbat de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
brodată cu flori de aur. Pe cap are o căciulă cu surugiu. În mână el ține biserica pe care o prezintă ca dar lui Iisus Hristos încadrat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, patronii mănăstirii - deci scena Deisis. La tablourile votive vechi, ocrotitorii bisericii erau pictați între ctitor și Iisus, într-o legătură mai strânsă. Alături de Gheorghe Duca, în tabloul votiv, sunt reprezentați soția, doamna Anastasia, doamna Ecaterina și fiii: Constantin, Elena, Ecaterina și Maria. Personajele feminine sunt îmbrăcate cu mantii
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
prezintă ca dar lui Iisus Hristos încadrat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel, patronii mănăstirii - deci scena Deisis. La tablourile votive vechi, ocrotitorii bisericii erau pictați între ctitor și Iisus, într-o legătură mai strânsă. Alături de Gheorghe Duca, în tabloul votiv, sunt reprezentați soția, doamna Anastasia, doamna Ecaterina și fiii: Constantin, Elena, Ecaterina și Maria. Personajele feminine sunt îmbrăcate cu mantii și rochii diferite, probabil pentru a da varietate tabloului. Ele poartă căciulițe roșii, cu marginea îmblănită și cu penaj alb
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
voievod - fostul său adversar în lupta pentru domnie - i-a adus trupul la Iași și l-a înmormântat în biserica Barnovschi din Iași. Același Paul de Alep spune că în momentul decapitării s-a produs o adâncă crăpătură în tabloul votiv din biserica Barnovschi, în care vodă era reprezentat călare pe un cal alb... Apoi Ion Neculce în „O samă de cuvinte” scrie: „Când i-au tăiat capul lui Barnovscchivodă, calul lui au și început a sări, cât n-au mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
află pe Pământul Sfânt. Trăiesc Înmormântați cu strălucire În căpităniile din toată Europa și În Templul de la Paris și visează Încă la platoul Templului din Ierusalim În vremurile-i de glorie, cu frumoasa biserică Sfânta Maria Mărginașa presărată cu capele votive, cu snopi de trofee, și o puzderie de fierării, de șelării, țesătorii, depozite de grâne, un grajd de două mii de cai, un Întreg du-te-vino de scutieri, ajutoare, oameni stabiliți pe pământ turcesc, cu crucile roșii pe mantiile albe, rasele cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
metaforă. În orice caz, astă-seară nu-i vorba de ei. Dar sincretismul are o mecanică foarte subtilă. Ați observat afară, la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și cu niște ofrande votive la picioare? Este Exu, foarte puternic În cultul umbanda, dar nu și În candomblé. Și totuși, și candomblé-ul Îl cinstește, Îl consideră un spirit mesager, un fel de Mercur degenerat. În umbanda ești posedat de Exu, aici nu. Totuși, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
integrală a țărănimii, mulți se așteptau acum ca mecanismele de piață ale migrației internaționale să producă în ritm alert și definitiv o (post-)modernizare a satului românesc. În schimb, acesta s-a umplut de „case făloase”, un soi de gospodării votive, transformînd capitalul economic de pe piața mondială într-un capital simbolic de pe piața locală a lumilor rurale. Iar acum, din cauza crizei, vechile rețele de schimb ale gospodăriei difuze par să cunoască o nouă tinerețe. Nimeni nu spune că industrializarea comunistă a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
3,4; 10,1). Arheologia, de partea sa, a notat că stelele aveau diferite finalități (celebrative, comemorative etc.), între care și cea cultuală, stela putând fi semnul sau reprezentarea unei divinități (stelă de cult) sau darul dedicat unei divinități (stelă votivă). Au fost descoperite mai multe stele cultuale în siturile israelitice, precum, de exemplu, în templul din Tel Arad (cf. mai sus, pp. 56-57), unde, în nișa din direcția intrării, în spațiul care cu siguranță trebuie să fi fost locul cel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În Biblie apar unele pasaje care reproduc textul unui vot (Gen 28,20-22; Jud 11,30-31; 1Sam 1,11), în altele se menționează numai obiceiul votului fără a referi cuvintele (Ps 66,13; Ier 44,25; Nah 2,1). Promisiunile votive erau împlinite fie în ocazii publice, precum atacul unor dușmani (Num 21,2 și, pentru confruntare, textul ugaritic KTU 1,119, 26-31: „Când un dușman vă asaltează porțile, un războinic zidurile voastre, ridicați-vă ochii spre Baal zicând: «O, Baal
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plăceri sau un timp de laudă publică. Toate aceste promisiuni puteau fi însoțite de daruri făcute divinității, fie înainte, fie după împlinirea lucrului cerut. Descoperirea unor obiecte de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însoțite de daruri făcute divinității, fie înainte, fie după împlinirea lucrului cerut. Descoperirea unor obiecte de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată, de proveniență egipteană, găsită pe muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea votivă e prezentată printr-o frază adresată divinității prin care cel credincios cere ajutor și ocrotire. Consecința acestei modalități literare este descrierea cererii primite de divinitate printr-o formulă de tipul „Domnul mi-a primit glasul”, ce poate fi considerată sinonimică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu ofertele votive. Acest fel de morminte, cu una sau mai multe încăperi, s-a răspândit în Iudeea în special între a doua jumătate a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între diferitele obiecte votive, o relevanță particulară o are o situlă din bronz, produsă în serie, în Egipt, dar destinată să fie personalizată printr-o inscripție ce trebuia realizată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între diferitele obiecte votive, o relevanță particulară o are o situlă din bronz, produsă în serie, în Egipt, dar destinată să fie personalizată printr-o inscripție ce trebuia realizată ulterior într-un registru lăsat liber în acest scop. Această situlă, cu scene religioase egiptene
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din anul 2 400 î.e.n.“. Aceasta fu curând luată pe sus. Pe alta - „vas votiv din calcar alb, de asemenea din Warka, din anul 3 000 î.e.n.“. Salam îl văzu dispărând într-o geantă sport. A fost nevoie de doi oameni pentru a ridica o „statuie reprezentându-l pe regele Entemena din Ur, din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu o rozeta de gips sau ipsos (quasi pareva una rosetta secha), s-a lipsit de diadema sau coroană Fecioarei la baza gâtului. Imaginea murdărita a atras și mai multă atenție. Arhiepiscopul a venit să o inspecteze. Lumânări și imagini votive au fost aduse în fața frescei, care a devenit imediat un obiect de devoțiune populară. Comisia de magistrați cunoscută drept "Cei Opt pentru Siguranța" și-a asumat sarcina de a-l găsi pe vinovat. Un băiat care fusese martorul delictului a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]