421 matches
-
logodit deasupra capetelor noastre. - Au făcut o boltă de lumină și culoare, un tunel al iubirii, o sală de dans pentru vrăbiuțele gonite de amurg să se adăpostească. - Dansezi? - Da. Cei doi tineri au început să danseze acompaniați de cântecul vrăbiuțelor minute bune. Se priveau în ochi și alunecau pe sub podul fantastic al arborilor. - Ești fermecătoare! - Probabil frumusețea naturii a contribuit la farmecul ce mi-l găsești acum. - Fără tine întreaga natură era posomorâtă. Era asemeni unui om singuratic căruia nu
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1461760161.html [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
rânduri, creându-ne acea senzație de dej"-vu, deși am fi putut să le fi observat și singuri înaintea „Umbrei...” Singur - pe faleză ninge doar pentru mine * Întâi ne-am privit - și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască reflexii inedite sau întâlniri neașteptate iar o vrăbiuță zglobie stabilește în nume propriu o punte peste continente
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra_unei_frunze.html [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
și apoi șopârla trece-ncet cărarea * străduță-n Constanța - vrăbiuța are cuib în cireșul japonez Unui visător îi place să se plimbe singur prin ploaie sau pe ninsoare, plimbare care poate să prilejuiască reflexii inedite sau întâlniri neașteptate iar o vrăbiuță zglobie stabilește în nume propriu o punte peste continente de la arhipelagul nipon, patria lui Basho, la pontul Euxin (unde locuiește autorul). Este și o dovadă peremporie a talentului dar și a modestiei cu care lucrează asupra poemelor și ni le
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 by http://confluente.ro/Umbra_unei_frunze.html [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
lemnelor pricinuit de gerul iernii, freamătul pădurii, dar să-mi vorbescă o rămurică, așa ceva nu mi s-a întâmplat până acum! - Am să-ți spun povestea mea, - șopti duios rămurica. La început am fost o simplă sămânță pe care o vrăbiuță m-a luat în cioc și a zburat cu mine spre cuib la puișorii săi. Din păcate pentru ea și din fericire pentru mine, am scăpat din ciocul ei și am plutit pe o pală de vânt până în acest loc.
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
umed. Din mine a încolțit un lăstărel plăpând care a început să crească.... Au trecut de atunci aproape două sute de ani și iată ce copac falnic a ieșit dintr-o sămânță pe care urma s-o mănânce unul dintre puișorii vrăbiuței. Dacă eram înghițită de pasăre acest loc era gol sau poate cădea o altă sămânță... Și moșul luă crenguța acasă și meșterii din ea un fluieraș frumos. Însă cum nimic nu este întâmplător, într-una din zile un boier din
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1402898696.html [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/Primavara_senina_doamnelor_marian_malciu_1393608373.html [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
glumește, Frigul zilnic întețește asprul ger, necruțător, Îngheață fulgii din zbor. Vrăbiile se zburlesc, Cotlon cald abia găsesc, Umblă prin omat desculțe Tot mai greu găsesc grăunțe. Dar copiii mititei Stau pe lângă moș Andrei Cu mânuțe hărnicuțe Case fac, la vrăbiuțe. Și în ele pun frumos Fân uscat și călduros. Din buzunar, cuminței, Boabe scot acum de mei. Nu doar casă ce și masă! Arătând că lor le pasă, Prieteni sunt cum se cuvine Și la rău dar și la bine
SUFLET DE COPIL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Suflet_de_copil.html [Corola-blog/BlogPost/356626_a_357955]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > GABRIELA JANIK - POVESTEA UNEI VRĂBIUȚE Autor: Ligia Gabriela Janik Publicat în: Ediția nr. 1313 din 05 august 2014 Toate Articolele Autorului A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura prin pădure, auzi deodată „poc!“ și
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
prea primejdios să pornească cu ei la un drum lung. Și apoi, nu ar fi ajuns niciodată la țintă. Iar ea nu se îndura să se despartă de ei nici în ruptul capului. Dar mai era încă ceva în inima vrăbiuței. Ea aparținea locurilor natale. Ea aici se născuse, pe pamânturile noastre și nu se îndura să plece în altă parte. Nu o atrăgea chemarea spre alte zări, ci spre locurile unde crescuse și trăise. Așa simtise mereu de când se știa
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
va învăța să zboare și să-și caute singuri hrana. Atunci, nu va mai fi nevoită să muncească din greu. Și așa cu visul acesta, spera să vină zile mai bune și pentru ea. Zilele treceau rând pe rând iar vrăbiuța noastră zi de zi se avânta tot mai departe să găsească de-ale gurii. Cea mai mare bucurie a ei era însă când puișorii ciripind deschideau ciocurile pentru a fi hrăniți. Atunci, uita de orice oboseală, frig, arșiță și chiar
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
puii sănătoși și în siguranță. Iarna trecuse și în sfârșit primăvara începuse să-și facă apariția. Urmele zăpezilor se vedeau tot mai rar și ici-colo, pâlcuri de ghiocei și toporași începuseră să răsară. Astfel, într-o zi călduroasă de primăvară, vrăbiuța noastră și-a scos puișorii din cuib pentru a le preda prima lecție de zbor dar și de căutarea hranei. Mama le explică cu răbdare și bunătate care semințe erau bune de mâncat și ce insecte pot să prindă pentru
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
și îl împărțea în părți egale. În grija ei de mama, dorea să facă tot ce-i stătea îm putință ca puii ei să se simtă bine și să nu ducă lipsă de nimic. Și cu educația se chinuia sărmana vrăbiuță. Că nu era ușor să-i învețe să zboare și să-și caute mâncare. Dar parcă era numai asta... Puii trebuiau să „salute“ și să respecte pasările care trecea în zbor pe lângă ei sau care locuiau în cuiburi vecine. Ciripind
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
în ochii mamei ei rămăsesera tot niște puișori neajutorați. Efortul mamei lor, pe zi ce trecea era tot mai mare deoarece puii erau „copii voinici“ și odată cu timpul, cerințele lor crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare... dar nu mai ajunsese la cuib la timp... iar puii neliniștiți se întrebau unde putea fi mama lor. Trecuse și amiaza și vrăbiuța încă nu sosise acasă. Spre seară, văzând că mama lor
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
crescuseră. Aveau nevoie de mai multă hrană. Într-o zi, vrăbiuța plecase ca de obicei să caute mâncare... dar nu mai ajunsese la cuib la timp... iar puii neliniștiți se întrebau unde putea fi mama lor. Trecuse și amiaza și vrăbiuța încă nu sosise acasă. Spre seară, văzând că mama lor încă nu mai venea, puii se hotărâseră să meargă să o caute. Habar nu aveau care era traseul ei zilnic în căutarea hranei. Ei nu știau că mama lor nu
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
sau cu o aripă rănită, nu băgaseră puii de seama. Acum când s-a stins, dându-și ultima suflare pentru ei, în agonia morții, gândul ei se afla acolo, la puii ei, la căldura cuibului. *** Desigur, vă întrebați dacă povestea vrăbiuței este adevărată sau nu deoarece nu ați auzit până acum poveste asemănătoare. Nu știu să vă spun dacă povestirea mea este adevărată, dar vă pot spune că ea seamănă foarte mult cu povestea unor copii din zilele noastre. Vrăbiuța din
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
povestea vrăbiuței este adevărată sau nu deoarece nu ați auzit până acum poveste asemănătoare. Nu știu să vă spun dacă povestirea mea este adevărată, dar vă pot spune că ea seamănă foarte mult cu povestea unor copii din zilele noastre. Vrăbiuța din povestirea mea poate fi asemănată cu multe mame care muncesc aleargând de dimineață până noaptea să aducă fericire și bunăstare în viața copiilor lor. Dar de multe ori, noi mamele, uităm că puișorii noștri au crescut și nu mai
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
să uite că respectarea responsabilităților și munca, fac din ei oameni de calitate. Însă, orele în număr cât mai mare petrecute în fața televizorului și a computerului anihilează echilibrul moral și psihic cu care au fost înzestrați. Povestirea mea tristă despre vrăbiuță, ilustrează agonia unei mame sau a părinților și nepăsarea copiilor care sunt crescuți fără nicio responsabilitate. Nu este de mirare că foarte mulți elevi au note scăzute la școală iar când ajung în viață devin frustrați din orice detaliu neînsemnat
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
dau târcoale. Copii, respectați-vă părinții, respectați-vă mama și când veți ajunge mari, veți fi o binecuvântare pentru aceștia, pentru familie și societatea în care trăiți. --------------------------- Ligia-Gabriela JANIK Aldingen, Germania 1 august 2014 Referință Bibliografică: Gabriela JANIK - POVESTEA UNEI VRĂBIUȚE / Ligia Gabriela Janik : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1313, Anul IV, 05 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ligia Gabriela Janik : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1407200504.html [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]
-
Timpul repede va trece! Va veni și vremea celorlalte anotimpuri să plece, Apoi, tu vei reveni mai puternică și mai frumoasă! - Ai dreptate, copil bun! Vorbele tale m-au mângâiat și mi-au alinat suferință. Rămâi cu bine! GHIOCELUL ȘI VRĂBIUȚELE... Era o zi călduroasă de primăvară. Curajosul Ghiocel se hotărî să nu mai stea sub plăpumioara albă, subțiata de soarele bun și luminos. Roți privirea în jur și văzu că iarna nu-și termină de strâns toate podoabele. Dintr-un
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ziarul_de_vrancea_george_nicolae_stroi_mihai_marin_1338573146.html [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
frățiorii mei nu ne certăm, niciodată! - Ne certăm, pentru că nu știm care dintre noi să primească viermișorul găsit. - Nu există lucru care să-i facă pe frățiori să se certe! Puteți împărți viermișorul! - Îți mulțumim pentru sfat! De atunci, veselele vrăbiuțe nu s-au mai certat niciodată ... CODRUȚ-MARIAN STROIA Elev în clasa a II-a Școală „Mareșal Al. Averescu” Adjud sursa: Revista ARMONII CULTURALE ***Pentru colaborare Revista și Editură ARMONII CULTURALE : GHEORGHE A . STROIA geocosynus@gmail.com Pagina realizată de MARIN
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ziarul_de_vrancea_george_nicolae_stroi_mihai_marin_1338573146.html [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Ce-și cântă libertatea în acorduri. Un dud își risipește bogăția, Prin iarba prăvălită de-un cosaș, O mierlă-și intonează bucuria, Dintr-un castan albit peste oraș. Par florile topite de arsură, O stropitoare-ncearcă să le-nvie, O vrăbiuță râde de căldură, Când soarbe picături din apa vie. Pe-o bancă un bunic citește ziarul, Privind din când în când spre nepoțelul, Care ar vrea doar pentru el scuarul, Sunându-i tricicletei clopoțelul. Cu pălării-ngrijite și cochete, Trei
PARCUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1435207658.html [Corola-blog/BlogPost/352955_a_354284]
-
Un frig nemilos se lasă Din senin, venit tiptil. Deși are crengi ciuntite Pădurea-i plină de viață De sub straturi putrezite Răsar smocuri de verdeață Se simte pământul reavăn Freamăt surd mișcă crenguțe Cupidon trezit din leagăn A vânat trei vrăbiuțe. ZI DE CRĂCIUN Cer de plumb în ziua mare Chiar ziua lui Moș Crăciun Care stă în așteptare Să primească un zăbun Un zăbun de nori cu ploaie Ori măcar fulgi de zăpadă Să alunge din zăvoaie Cerbii ce-s
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391399052.html [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul decor o vrăbiuță din ramuri privește gâze ascunse-n al ierbii covor *** Referință Bibliografică: un minut de primăvără / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1927, Anul VI, 10 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1460266089.html [Corola-blog/BlogPost/381969_a_383298]
-
viața pământul, a construit case din chirpici, a ținut ditamai gospodăria și a crescut copii și nepoți, are, ca trăsătură de caracter, și un anume gen de sclifoseală aristocratică, pe care eu o ador. Mănâncă, de când o știu, ca o vrăbiuță ultragiată (ca și cum ar încurca-o obiceiul ăsta frivol și superficial al mâncatului), strâmbă din nas ca o prințesă când e vorba de bârfe și răutăți, dacă i se-mbolnăvește purceaua, plânge trei zile (mă rog, făcea asta când era mai
Mamaie, tataie, târgul Gaudeanu şi nişte kiwi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20833_a_22158]