1,123 matches
-
prăbușise cu capul pe masa lustruită, fără să-i mai pese de nimic. — Chemați repede un doctor! strigă Hilfe. — SÎnt medic, zise doctorul Forester, smulgîndu-și mîinile din strînsoarea vecinilor săi, ceea ce-i făcu pe ceilalți să rupă, pe furiș, lanțul vrăjit - ca niște copii ce-și dau seama că jocul s-a terminat. — Mă tem că nici un doctor nu mai poate face nimic, rosti el peste cîteva clipe. Singurul lucru pe care-l mai putem face este să anunțăm poliția. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și disprețul, repulsia și oroarea pe care le trezea la tot pasul fuseseră atît de mari, Încît Într-o după-amiază de iulie, cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oră, iar trupul continuase să trăiască și inima să-i bată, cu aproape desăvîrșită normalitate, vreme de o săptămînă și mai bine. Asta era pricina pentru care balenierele veneau din toate părțile lumii, să Încarce țestoase uriașe din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, căci nicăieri nu găseai carne de mai bună calitate, care să se mai și păstreze, pe deasupra, vie și proaspătă pînă la capătul unei călătorii extrem de lungi. O țestoasă adultă reușea să supraviețuiască la bord mai bine de un an fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu adevărat Într-un spectacol insolit și fascinant. TÎnăra, mai ales, părea fascinată de misterul și magnetismul unor insule al căror nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea unui cățeluș de salon, se aplecă să o mîngîie pe cap cu multă naturalețe, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a-l lovi Încă o dată, pentru că ei, oamenii de pe María Alejandra, erau singurii care Îl cunoșteau, care aveau certitudinea absolută a existenței sale și care știau că acolo, pe Insula Hood, sau Insula Spaniolă, cea mai solitară din Arhipelagul Insulelor Vrăjite, se stabilise pentru totdeauna un harponier monstruos cu faimă de asasin. Primul lui impuls fu să fugă, să se urce pe culmea falezei Înalte dimpotriva vîntului și să-și caute refugiu În peștera lui, avînd astfel deplina siguranță că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apropiau de ea și doritoare să păstreze aparențele, căci Diego Ojeda era Însurat, deși se despărțise de ani se zile de soția lui. Într-una din acele vizite, vorbi despre călătoria pe care voia să o facă În arhipelagul Insulelor Vrăjite și despre intenția de a se stabili acolo, deschizînd pe insula Indefatigable o fabrică pentru exploatarea prețiosului ulei de broască-țestoasă. - În Galápagos voi Întemeia un imperiu pentru tine, dacă mă Însoțești, spuse el În cele din urmă. Acolo vom trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
supușii Își părăseau Închisoarea și Își reluau munca, aruncînd din cînd În cînd cîte o privire furișă către catargul de care atîrna ceea ce părea să se fi prechimbat În steagul se simboliza Insula Hood din Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, din Oceanul Pacific, exact pe linia Ecuatorului, la vreo șase sute de mile de continent și de civilizație. Aceea era o lume În care timpul părea să nu se grăbească deloc și, monotone, zilele se scurgeau identice, una după alta, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai tîrziu, ajunseră pe culmea falezei și contemplară abisul de la picioarele lor, se priviră Între ei, nedumeriți. Secundul Stanley Garret, care naviga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era casa unde trăia mama lui. Mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar primăvara! O, primăvara aici sunt adevărate comori. Printre frunzele încă rămase pe jos, de sub rădăcinile ramificate ale unor arbori, răsar cu o strălucire de diamant, ghiocei. Apoi, gingașe lăcrămioare, păpădii și alte flori. Vara, la poalele copacilor, câteva ciuperci
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și Luceafărul și Ultima noapte de dragoste și Sărmanul Dionis și Frații Jderi și O Scrisoare pierdută și Cetatea de foc și La cea mai Înaltă tensiune și Pe muchie de cuțit și Moromeții și Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă, ce a citit Cain? Cum să nu știu dacă am fost bibliotecar treizeci de ani la Biblioteca județeană? Cain a văzut și toate filmele. Al dracului, dom'le! A văzut cineva Voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La ce bun poveștile cele cuminți, o, nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă-n Castelul numit Voluptate". Trupul meu a știut că-i așa. "Tare se mai pricepea sa-și ungă la inimă victima, nu mă cruță vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de trăit, conform prognozei medicale, doar trei luni, însă ea, după eșecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în ocazii sociale. A fost întotdeauna atent și prevenitor cu ea. Mai ales acum, în condiția ei, de ce-ar fi altfel? Nu vede niciun motiv ca s-o refuze. Nu trebuie să se teamă că o va refuza. Muntele vrăjit. Disertația lui Krokowski S-a sculat de dimineață cu dorința lăuntrică de-a reciti Muntele vrăjit de Thomas Mann. S-a dus calată spre raftul unde se odihnea cartea, nevizitată de nimeni de câteva decenii. De fapt, nu e tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
s-a înapoiat totul, că a reintrat în posesia obiectelor ei. Totuși, la o privire mai atentă, și-a dat seama că interiorul camerei ei era mai degrabă o proiecție a vremurilor de odinioară, de când era foarte tânără. Firește, Muntele vrăjit ocupa centrul raftului din mijloc, dar de oglindă atârnau, cu rânjetele lor curioase, păpușile indoneziene de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
forme. Drumul iernatic se desfăcea voluptuos ca o femeie obscenă întinsă sub globul Lunar. Caii l-au înțeles pe omul înmărmurit de frumusețea înghețată și au pornit încet, în timp ce un vânt hain a vălurit o pânză de zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
I-au ars cu flăcări magice toată gelatina-creier, i-au înțepat cei treisprezece mii de ochi cât să vadă moșul și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numit - că ea mă numea - așa. Neliniștea prinse rădăcini în rotulele mele, urcă apoi până în firele de păr și efectuă traseul acesta de mai multe ori. Anumite cuvinte își capătă deplinul înțeles abia în gura celorlalți. Mai cu seamă prenumele. Vrăjit și confuz, nu găsii nimic de zis. -Iertați-mi indiscreția, se scuză ea. Nu-mi stă în fire. Șampania e de vină. Goli sticla în cele două cupe și ținu un toast: -Pentru întâlnirea noastră! -Pentru întâlnirea noastră. Bău tot dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
luminată de un soare cald, iarba crescuse până la genunchii săi, Dorița și Didița Îl răsfățau cu jucării și vorbe frumoase iar Ochenoaia Îl sorbea din ochi și citea o scrisoare de la Victor ... Scrisoare scrisoare, aha! și pe dată clopoțelul cel vrăjit trimise un cling-cling ascuțit către receptorii nepotului. Acesta Își prvi tatăl, nu Îndrăzni să-l deranjeze, dar privindu-l fix a așteptat până ce Victor s-a uitat Întrebător către el: ? De ce n-am putut citi scrisoarea mata pe care ai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fi o greșeală să considerăm publicarea unei asemenea cărți o impietate față de ideea de mamă. Nu așa trebuie pusă problema. Un mare scriitor poate pătrunde oricând în viscerele unui personaj, fără să săvârșească un sacrilegiu. În celebrul său roman Muntele vrăjit, Thomas Mann îl înfățișează pe Hans Castorp studiind cu tandrețe radiografia iubitei lui, doamna Chauchat, iar această demitizare (de fapt, nouă și originală mitizare) nu îl oripilează pe cititor. Adrian Georgescu nu reușește însă să treacă un examen atât de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Ia ascultă, dom'le, ce ai cu mine? Ajută-mă. Dinu devine moale. A luat puiul în brațe și începe să se lamenteze. Are ochii în lacrimi. Crezi că sînt de piatră? Acum ce fac? Te duc la doctor. Parcă vrăjit, Dinu se întoarce spre sat. Plînge și mîngîie ieduțul. Căprioara face cîțiva pași după el și vorbește: Mulțumesc, Dinule! Da, îmi mulțumești și apoi pa și pusi. Dar la mine nu te gîndești? Ești obligat, Dinule. Omenia obligă. De ce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-l aduc aproape. A trebuit să nu pierd contactul cu lumea vizibilului, cu formele desenabile și volumele ce-și aruncă umbra pe sol. Cred că am anesteziat-o cu acest limbaj, fiindcă nu scotea o vorbă, părea că mă urmărește vrăjită. Am trezit-o Însă cu observația că prieteni de ai mei, cu vederea pierdută În copilărie, mărturiseau că pentru ei chipul lumii se cam estompase, se ștergea odată cu trecerea timpului. — Înțeleg, dar dă-mi un exemplu, Îmi ceru ea. Aveam
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că bătrânul mi-a făcut asta... Mai ales de ciudă ! Îmi era ciudă pe bătrân ! Niciodată n-am să mai vorbesc cu el ! Nici n-am să mai stau cu el ! N-are decât să stea singur cu barca lui vrăjită, eu n-aveam nevoie de nimic, decât de iubirea lui ! Iar el nu m-a iubit niciodată, fiindcă, uite, nu i-am putut spune cum arăta taică-mio ! Într-un târziu, m-am liniștit. Mi-am zis că, îndată ce ajungem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hotărî să mai rabde nițel, până ce va fi găsit ceva, ceva neînsuflețit. În acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]