315 matches
-
în acest context învălmășit. Macabrul, ciudatul se înscriu în aceeași manieră a unui simbolism ambiguu, rar explicitat, dar cu siguranță - în intenția autorului - conotat social: „Urechile îmi hăuie ca scoicile marine./ Vreau să dorm. Fără voi, fără mine./ Și perna vrăjmașă, de piatră,/ Cavernă cu monștri întruna mă latră // [...] Întreaga cornuta vedenie slută/ A țării-n robie căzută”. Se intensifică starea de revoltă, nevoia de răzbunare, ce se conturează clar acum, devenind predilecte în lirica militantă din anii ’50 a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
este totodată forma armonios concentrată a unor evenimente imaginare și reale, toate exprimând un mod fantastic dar și specific de a înțelege, de a vedea și aprecia lumea. Mitul exprimă evenimente, relații, conexiuni; mitul exprimă caractere, "modele" sau, dimpotrivă, tipuri vrăjmașe, respingătoare. Mitul exprimă psihologii colective, structuri arhetipale sau voci individuale rămase necunoscute. E greu de închipuit istoria culturii, a valorilor spiritualității umane fără mituri", continuă Nicolescu, rotunjind citatul antropologului, adăugând că imaginația folclorică aplică de-a lungul secolelor filozofia, sensurile
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
sfârșitul, când Domnul îi va preda lui Dumnezeu și Tatăl împărăția, când va desființa toată domnia, și toată stăpânirea, și toată puterea. Căci el trebuie să împărățească până ce‑și va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. Cel din urmă vrăjmaș care va fi nimicit este moartea. Dar când spune că toate i‑au fost supuse lui, e limpede că în afară de cel care i le‑a supus lui pe toate. Iar când toate‑i vor fi supuse lui, atunci și Fiul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să pot edita clasici păgâni, în timp ce abia-mi cunosc propria tradiție. Fiindcă este sezonul, îți confirm dezabuzarea în fața invitațiilor la conferințe internaționale de patristică sau teologie sistematică. Cum să îmbrățișez rolul de globe-trotter academic atunci când știu că, paznicii fiind adormiți, „vrăjmașul prigonește” via Domnului? Da, sunt tare uscat la rădăcină, dar n-am să cer alt pământ, ci apă vie din norul prorocului Ilie. Cu întreaga mea afecțiune, Mihai Capitolul IIItc "Capitolul III" Ciorne filozoficetc "Ciorne filozofice" ...umblați cu înțelepciune față de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Corinteni 15, 56) din trupul său. Întărirea în credință prinmărturisire este părtășia la desăvârșirea Tatălui și a îngerilor Săi cao ridicare a unui gard în jurul viei pentru a nu pierde „învierea” înHristos, „Ușa” către Duhul Sfânt. Dacă „cel din urmă vrăjmaș alomului care va fi biruit va fi moartea” (1 Corinteni 15, 26), astfel,cel dintâi vrăjmaș al omului care a fost biruit în Hristos și pe careoamenii îl pot birui numai în Hristos este „boldul morții” (1 Co-rinteni 15, 55
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
spiritualității ortodoxe este că, dacăpână în clipa morții sufletul a avut de înfruntat, pe lângă durerea șisuferința tovarășului său - trupul, în baza unității de ființă dintreele -, ispite la adresa credinței și nădejdii în mila și ajutorul luiDumnezeu, ridicate de pierzătorul de sufletele vrăjmaș și arătărilorsau vedeniilor, în momentul morții toate acestea încetează, pentruca apoi, reorganizate, fiecare dintre cele două tabere să înceapă luptapentru câștigarea de partea ei a sufletului, dar de această dată nuprin înșelătorie și vicleșug, de către îngerii răi, ci în baza
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea îndârjită a cărturarilor din secolul al XVIII-lea în a da la iveală documentele identității naționale, pasiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
fost declarat erou de autoritățile statului roman”. Ce faptă atât de gravă a comis Filimon Sârbu de a fost condamnat la moarte și executat? Aflându-se cu domiciliul și locul de muncă în orașul Constanța, acesta a semnalizat avioanelor sovietice vrăjmașe unele obiective militare, atât românești cât și germane, fapt ce a dus la grave pierderi materiale și umane. A fost acest individ un trădător de țară și neam? Răspunsul nostru este un „da” răspicat”! Demn de remarcat este faptul că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
din Blocul Democratic (BPD) sunt slugile Partidului Comunist și anume: Frontul Plugarilor, Partidul Social Democrat (Lotar Rădăceanu), Partidul Național Liberal (Gheorghe Tătărăscu), Partidul Național Țărănesc (Anton Alexandrescu), Partidul Național Popular (fost Uniunea Patrioților)”. Un alt fluturaș țărănist suna așa: „Soarele vrăjmaș cumplit/ Toată vara ne-a pârlit/ După ce ne-a fript cu totu/ Vine și ne cere votu”. Un manifest liberal cu poza liderului, C.I.C. Brătianu, începea cu următorul text: „Lipsiți de multe din libertățile cetățenești, apăsați de greutăți din ce în ce mai mari
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
șef Balea. Cei de la Banca „Grădina” își amintiseră că într-o „...magazie a Băncei, în urma inundațiilor de anul acesta, erau depozitate câteva bunuri ale invalidului de război 1916-1918 Gheorghe Chetraru”, bunuri care fuseseră distruse de bombele care căzuseră din avioanele vrăjmașe. Dar, iată lista, cu un ultim obiect extrem de ilar: „...una plapumă de lână - lei 2500; una pereche de ghete bărbătești - 1500; un costum haine lână bărbătesc - 5000; două costume haine femeiești - 3000; una pereche pantofi de damă - 1200; cinci lăvicere
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cititorul va afla abia în final, datorită intervenției naratorului, că s-ar putea ca Zotov să se fi înșelat în privința lui Tveritinov. Oaspetele nu este dușman în sensul în care se temea cetățeanul sovietic. El este, eventual, reprezentantul unei lumi vrăjmașe socializării divinizate de tânărul vigilent, o lume definită prin ceea ce Olga Sedakova numește "viața omenească vie, adevărată"320. (trad. a.) Se poate spune că, în romanul Primul cerc, centrul de orientare dominant este naratorul. Totuși, pot fi identificate scene în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pur). Acestea sunt "fortărețele" pe care Indra - supranumit purandara, "distrugătorul de cetăți" - le asedia și le dărâma cu sutele. Luptele au avut loc înainte de compunerea imnurilor, căci amintirea lor e puternic mitologizată. Rig Veda mai menționează și o altă populație vrăjmașă: pani, cei care fură vaci și resping cultul vedic. E probabil ca Hariyupâyă, oraș pe malurile râului Ravi, să fie identic cu Harappa. În plus, textele vedice fac aluzie la ruinele (arma, armakd) locuite de "vrăjitoare"; ceea ce arată că arienii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai reușit din toată Istoria ieroglifică. Scriitorul punctează din loc în loc descrierea fizică cu elemente care conturează portretul moral al personajului: perfid, ipocrit, intrigant, cameleonic, “un adevărat Yago al literaturii române” , “decât diavolul mai diavol” și “decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează în acest portret este minuțiozitatea detaliilor, adevărată lucrătură arabescă, din care transpare oroarea provocată simultan de portretul fizic respingător, ca și de abjecția morală a acestei jiganii. Mecanismul psihic de defulare, de eliberare de temeri
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
suflete, care se expun pentru slava lui Cristos. Această atitudine, pentru ele, ar fi asemenea unui pumnal înfipt în spate, dacă vreun slujitor al lui Dumnezeu s-ar dovedi nevrednic de onoarea-i sfântă, prestându-se de momeală a propagandei vrăjmașe, care se folosește mai ales de aceste subiecte ucigătoare exemplificate la persoană. Și, întrucât îi revine preotului datoria să vegheze ca cel ales să-și păstreze demnitatea, în orice sector, cu programul pe care îl reprezintă, oh, cât de important
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș“, acele Întrebări ce și le pune: „Ce e păcatul?“ „Ce e virtutea?“, practicând, cum scrie În același Jurnal: „virtutea ca sport, ca ambiție sau izvorând dintr-un adânc de eroism mistic - și Încercând păcatul ca să Înfrunt pre ju decata, ca să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de tot, gleznele În botine, spre ațâțarea băieților-bărbați nedeprinși, ca astăzi, cu răsfățul pulpelor goale - și lăsând În urma lor dâre de parfumuri grele, Opoponax, Héliotrope, Corilopsys du Japon, cu tulburătoare dureri de cap. Înclinarea mea, bună sau rea, Înspre sexul vrăjmaș (căruia m-am afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu de tot. Pe la vârsta de zece ani, mi-aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Chilia. Cu dinții am ținut și țara și Marea să nu se împlinească visul lui Mahomed: Moldova pașalâc; Marea Neagră lac turcesc". Trecutul nostru, istoria noastră, n-a fost deloc o sărbătoare. Așezați în acest "spațiu geostrategic", între Mari Puteri împărății vrăjmașe ce s-au tot bătut în capete ca munții din poveste -, în calea tuturor răutăților, mult am suferit și mult am bătut pasul pe loc. Ne-am risipit vlaga în lupte pentru supraviețuire; n-am avut liniștea și aripile aurite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se miră el și barba îi saltă într-un hohot sănătos. Ștefan râde chinuit: Ai scăpat ieftin! Mie, prostimea a scornit, măre -, c-aș fi fermecat:... c-aș avea "iarba fiarelor" și d-aia nu pot fi răpus de fier vrăjmaș... Mai rău, s-a lățit vorba prin babe, cum că numele lui Ștefan Vodă îi bun la descântec de deochi și leac pentru bubă neagră, dambla, la alungat duhurile rele... și chiar la scos dracii... Ștefan surâde:... Aici, ce-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un arhanghel nu alta!... Eu l-am văz't, c-am fost la tăte bătăliile lui. Umblă vorba că Domnul Ștefan ar fi fermecat de are "iarba fiarelor", ursitoarele i-au menit -, d-aia nu poate fi răpus de fier vrăjmaș. Plimbă ursu', Gheorghiță! Îi om, om ca tăți oamenii, numa' că-i mai viteaz și mai isteț decât tăți, nu-i afli păreche. Toader se scarpină în creștet bântuit de îndoială: O hi... Parcă poți să știi?... Că prea n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce-mi rămâne! protestează Mihail. Tu?! Partea ta nu e mică! Vei fi sarea bătăliei! "Harța!" Uliuuuu! chiuie Mihail. Ce-am să-i mai hărțuiesc! Ce-am să-i mai belesc! se grozăvește el. Pe cei viteji, căzuți sub iatagan vrăjmaș, nu-i putem lăsa în suferință. Am sfătuit cu vraciul nostru Batista să statornicim mare bolniță pe lângă Mânăstirea Neamțului. Cer binecuvântarea Sfinției tale Preafericite... Binecuvântarea mea să vă sfințească lucrarea de dragoste întru ajutorarea aproapelui căzut în suferință, binecuvântează mitropolitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
soli! îi deplânge Țamblac. Vae Ioane! Vae!... Așa, mărunței cum ne vezi, când ne-a venit la socoteală, le-am tras câte o scatoalcă, să ne țină minte... Aiasta ne-a hărăzit soarta aici, la Porțile Europei, înconjurați de împărății vrăjmașe ce se bat în capete, ca munții din poveste -, și noi, la mijloc, tot cu sabia, apărându-ne... oftează Duma. ...Au închinându-ne, când n-am mai putut, precizează Stanciu. Apără, Doamne, pe cei singuri și fără putere, se roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de ce nu ne iubește nimeni? Suntem noi mai răi ca alții? Desigur, avem păcatele noastre... Domnul o să se îndure de noi și-o să ne ierte, că mult am suferit... Avem destui vrăjmași... Dar, uneori, nu știu cum se face, suntem proprii noștri vrăjmași... Ne-au învrăjbit necazurile... "Dezbinarea"!... Aiasta ne roade... Mereu loviți, mereu rupți, dezbinați de istorie am rămas cu melicul aista... De ne-am da mâna om cu om... De-am pune umărul, " Unu' pentru toți toți pentru unu'!"... Ce putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul ei trezește păsările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
salus populi, capătă un caracter radical, adică tragic. Atunci se pune proba de foc. Cazuri de acestea au fost mai puțin rare decât s-ar putea crede, în vremuri de război civil și teroare : prietenii se pot afla în tabere vrăjmașe iar unul să cadă în teritoriul stăpânit de ceilalți și la cheremul aparent fostului său prieten. Acesta nu va ezita să-și trădeze mai curând cauza decât prietenul, călcând peste propria convingere, cu orice risc, inclusiv cel suprem. Iată înțelesul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
da Varazze singurul punct comun pare să fi rămas doar numele. * Antichitatea a cunoscut Însă și un Iuda pozitiv, eroizat. Câteva grupuri de gnostici, despre care vorbesc Irineu și Tertulian, Îl consideră adevăratul mântuitor al omenirii. După Pseudo-Tertulian, „deoarece puterile [vrăjmașe] ale acestei lumi nu doreau ca [Isus] Cristos să pătimească, pentru ca nu cumva moartea Lui să aducă mântuirea neamului omenesc, [Iuda], preocupat de mântuirea neamului omenesc, l-a predat pe Cristos”. Alt grup, mult mai radical, văd În Iuda singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]