669 matches
-
lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se vor duce și ei cândva, protecție pentru cei rămași în viață. în fiecare grup sau trib, un șef - preot și vraci în același timp- stăpânește violența prin locul pe care-l atribuie fiecăruia în raport cu sacrul. Fiecare șef este stăpânul interdicțiilor, al calendarului, al vânătorii și al forței. Cosmogoniile desemnează țapi ispășitori ce servesc și ca intermediari în relațiile cu lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Tribală Când se împlinește întocmai sorocul, dezgroapă securea războiului cântând. Dinainte se cunoaște chiar și locul spre cer care pornesc mobilizați într-un gând. Motivele se pot găsi foarte ușor - să-și piardă timpul cu așa idee? Să îndeplinească porunca vracilor declanșează o amplă epopee. Tactica se știe bine dinainte, transmisă corect prin testamentul oral: Eventual să râmână doar un dinte, o tibie roasă roasă și un os temporal. Creierul învinsului, delicios, mâncat de căpetenia învingătoare, iar al acestuia, „supradimensionat”, face
TRIBALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361401_a_362730]
-
și fericire, Avindu-le astfel pe toate trei, Este deja, greșeală de gandire. Căci sănătatea vine de la Dumnezeu. Iar fericirea, nu este de vânzare. Vei da pe sănătate, leu cu leu. Oricât ar fi averea ta de mare. Vor avea grijă vracii Să ți-o scoată, Ca de-aia sunt trecuți prin multe școli. Și după ce-ți v-or lua averea toată, Tu n-ai decât în liniște să mori. Și fericire de vei lua Nu-i rău. Dar fericit, sărac
CU JUDECATĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361476_a_362805]
-
vrea și sex și pipăită, Să te frământe-n palme doi malaci, Să cazi în somn de ostoită. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și sex, mușcată gura, Ai merge sus pe munte la un vraci Să stingă buzelor arsura. Eu știu că vrei să fii iubită-n draci, Căci vrei și una, vrei și alta. Înghiți în sec, suspini, oftezi și taci, Tu știi că e secată balta! Referință Bibliografică: Că doar capcană ești, muiere
CĂ DOAR CAPCANĂ EŞTI, MUIERE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361548_a_362877]
-
prime lucrări sculpturale, n-au mai apărut alte obiecte create de africani. Disprețul rasist ne este confirmat de superioritatea pe care și-a impus-o religia. Însuși vocabularul este explicit căci, nu se mai pomenește de „statuia africană” ci de „vraci” - acesta fiind un termen peiorativ. Obiectele create de africani sunt considerate, în general, ca niște curiozități. Un al doilea moment al povestirii noastre este primitivismul. La sfârșitul sec. XIX numeroși artiști occidentali încep să se intereseze de aceste „vraje", iar
ARTA AFRICANĂ de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362852_a_364181]
-
află o mănăstire ridicată în cinstea sa dar și părticele din sfintele ei moaște. La noi în țară există o mănăstire care poartă numele sfintei Tecla la Predești, Dolj. Multe vindecări și minuni a făcut ea prin puterea rugăciunii până când vracii pierzându-și câștigul, s-au revoltat și s-au unit s-o pedepsească. Sfânta Tecla avea atunci 90 de ani și înainte să fie prinsă de aceștia, s-a rugat la Dumnezeu care a despicat o stâncă la trecerea ei
SFÂNTA MUCENIŢĂ TECLA, CEA ÎNTOCMAI CU APOSTOLII de ION UNTARU în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363262_a_364591]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ȘTIU... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nu sunt vraci, dar știu descântec, Din iubire și din cântec Știu a pune mir pe rană, Cum pui floarea la icoană! Știu ce-i plânsul și durerea Și ce rost are tăcerea..., Pasul vorbelor deșarte A călcat pe trup de șarpe...! Din
ȘTIU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367971_a_369300]
-
vechi timpuri, a necesitat o conducere. Practic un țap ispășitor care să preia răspunderea ocolită de omul de rând. Treptat conducerea a evoluat de la masculul dominant care se bate cu pumnii în piept, la cea duală incluzând conducătorul spiritual respectiv vraciul și în final conducerea colectivă a sfatului bătrânilor. Civilizația modernă a instituit regate sau președinții, biserica și diferitele adunări parlamentare. Acestea nu sunt nicidecum un efect al civilizării. De aceea oameni aleși se reîntorc, de regulă spiritual, în epoca de
VIAŢĂ, VIAŢĂ LEGATĂ CU AŢĂ. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368020_a_369349]
-
văzuse mulți în calitatea sa de suveran și judecător. Acel ,,Mesia” chiar nu avea nimic special în el. Chiar dacă se spunea că făcuse ceva minuni acolo, nu avea figura seameață a unui eliberator ci mai degrabă un aspect comun, de vraci, cum se gândi Irod. Iar supranumele, poporul i-l scornise, iar poporul era în opinia lui Irod o masă de sărăntoci inculți care n-aveau altă treabă decât să caște gura prin piețe și târguri la vorbele oricui. Poporul tot
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
în două inimii cardinale! ne-au revendicat îndată vreo câteva fulgere le-am urmat fără ezitare în peștera pieptului am respirat aerul tău hoinar transferul de stări era vital mi-ai spus îmi plăcea să te cred știam că niciun vraci nu poate dezlega lanțul de apă și foc (doar îl înnodasem cu sete) aveam să traversăm toate meridianele iubirii înainte și înapoi apoi să coborâm din tabloul acela străin nu era al nostru îl împrumutasem pentru povestea de-o secundă
ÎN PEŞTERA PIEPTULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363700_a_365029]
-
prins un prilej favorabil ca să poată scăpa. O singură mâhnire avea și aceea era însemnul roman de pe brațul său. Fusese însemnat ca pe o vită și acest lucru lovise adânc în orgoliul său. Nutrea însă speranța că va găsi un vraci, un tămăduitor sau pe orcine care i-ar fi putut acoperi în vre-un fel infamul semn. Ar fi mers până acolo încât ar fi suportat jupuirea pielii în locul respectiv, doar, doar, să nu se mai cunoască însemnul blestemului roman
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
totul pare simplu ... ” (cf. Jocuri cu soarta). Tribun rebel, poet vaticinar (și păgân ... - dar bun meșteșugar într-ale stihului!) - este domnul VIRGIL CIUCĂ, New York/SUA: “Popor român, urmaș de daci,/Trezește-te din amorțire,/ Nu mai cerși la sfinți și vraci,/Aspiră la reîntregire ( ... Ține visul unirii treaz,/Recheamă-ți oastea de la vatră” (cf. Apel pentru reîntregire). La fel de vehement, de înflăcărat de gândul Patriei și Neam - dar profund religios și intens liric, raportat la ... “predecesorul” sau (între paginile antologiei), Virgil CIUCĂ
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
dinspre codri spre șesuri sterile, peste faleze, către nisipuri albastre, dincolo de noroiuri rigide, peste munți ca de șarpe, între albii de ape muginde - Trecea peste țărmuri de taină peste somon mort în fiorduri uitate În cămine, dănțuitori rapaci În Ceruri, vraci tainici dezlănțuiau himere magice acolo vânători explorau preerii... după bivoli... după elani... după caribu... după vânat... colibe ridicate din scoarță de mesteacăn amulete, stâlpi strâmbi de totem - în cerc căpetenii tribale cu magice măști nășteau colierul de vrajă din cincizeci
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
chema pe Julia May Foci pârjolite de sufletul apelor din Nord Caribou alerga în sihăstria aceea Sufletul se strămuta acolo unde orbește lumina Focile țipau din adâncul glacial al apelor Închipuiri, spiriduși protectori în forme de animale departe, departe, departe Vracii șopteau învățături de taină Sufletul apelor se transforma într-una cu fiecare zi din an Referință Bibliografică: Jurnalul cu vise al Juliei May de Mariana Zavati Gardner / Mariana Zavati Gardner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 864, Anul III, 13
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Firește că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că e. Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Numai că, în ce mă privește, timpul nu s-a scurs. Când n-o să mai fiu broscuță, o să am tot șaisprezece ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El, afurisitul de vraci. — De ce? — De ce? Fiindcă nu i-am făcut voia. Zilnic îmi ieșea înainte pe cărarea spre râu. Se ascundea ba într-o răchită răscolită de vânt, ba într-un copac scorburos, ba într-un vrej de iederă sălbatică. Îmi sărea înainte
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
a întors și a luat-o, încet, pe albia râului în sus, spre Cornet. Pe mine, nu știu de ce, m-a străbătut un fior. Dar mi-am revenit iute și, până să ajung acasă, uitasem totul. Când chipul răvășit al vraciului îmi revenea în minte, îl alungam în grabă, zicându-mi: „Ei, bine c-am scăpat de el. Mă înnebunise cu însurătoarea lui. Acum s-a dus, s-a isprăvit și cu povestea asta...” Așa credeam, așa nădăjduiam și îmi închipuiam
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
de frumusețea nopții. Aproape că și uitasem de ce mă găseam acolo, călcam încet în apa limpede și priveam spre adânc, iscodind după lopățica mea, când, deodată, dintre niște stânci negre și colțuroase, se înălță, rupând și împrăștiind valurile, cine crezi? vraciul Merlin, mai urât, mai înspăimântător, mai cumplit ca oricând. — Te-ai speriat? rosti Octavia, cu răsuflarea tăiată. — Mai întrebi? Nici să țip n-am fost în stare. Am rămas împietrită. Vrăjitorul părea el însuși de apă, ai fi zis un
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
mea lopățică! La ce mi-ar mai folosi acum? Am lăsat-o acolo unde era și m-am dus să-mi încropesc un culcuș. Și să aștept, să aștept... — Ce? — Iar întrebi? Ți-am mai spus o dată. Aștept să uite vraciul. Să mă uite. Aștept de o sută de ani. Părinții mi-au pierit între timp, nici n-am avut curajul să mă dezvălui lor, i-am văzut uneori cum trec pe malul râului, întristați de moarte. Nădăjduiam că, de la o
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
Aștept de o sută de ani. Părinții mi-au pierit între timp, nici n-am avut curajul să mă dezvălui lor, i-am văzut uneori cum trec pe malul râului, întristați de moarte. Nădăjduiam că, de la o zi la alta, vraciul mă va uita și că voi reveni acasă, la ai mei, ca trezită din vis. Dar anii s-au scurs, lungi, nenumărați. Și zadarnic. Cum de mă mai ține minte? mă tot întreb. Și nu găsesc răspuns. Ori pentru el
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
lipsiți de școală. Biserica ar trebui să se ocupe de ei. Dar ... Din cele mai vechi timpuri omul sociabil a necesitat o conducere executivă (șeful de trib) care asigura regulile de conviețuire și asigurarea hranei fizice și o conducere spirituală (vraciul) care se ocupa de sănătatea fizică și psihică a colectivității. După despărțirea medicinii ca știință aparte, spiritualitatea omului a fost preluată în exclusivitate de Biserică. Școala o datorăm Bisericii, care a făcut inițial o pregătire a copilului întru Domnul și
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]