402 matches
-
halucinant al terorii, al delațiunii, al privațiunilor de tot felul, mai ales al interdicției cuvântului, oral sau scris, care l-a marcat profund ce, ulterior, trăiește acut sentimentul că „s-a sinucis” moral, întrucât „n-am reușit să clădesc niște vrafuri din cărțile pe care aș fi putut să le scriu” și pentru că toată zbaterea sa de a salva bogățiile patriei de pericolul de a fi însușite fie de nemți, fie de ruși, a fost zadarnică, după cum i se destăinuie nepotului
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
ta tu inimă pirdută și sărmană ce vrei pe Isus a-l avea ca stâncă-n lumea cea vicleană Sub timpii morți și neștiuți de nimenea de pe pământ tu stai și astăzi și asculți să poți surprinde vr-un cuvânt Din vraful umbrelor deșarte o umbră măcar să distingi venind spre tine de departe cu atâta dor să o atingi Și rana-ndată să-ți dispară pe umerii cei neștiuți șă-ți fie viața ta o vară de Domnul însuți să asculți Dar nu
SAMARITEANUL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370643_a_371972]
-
prin strâmtoare cu noaptea în spinare vadul Poezie frica mea un adăpost zaua fiecărui lanț ruginește un Bizanț ca melasa un compost cărțile din raft mă mustră tăcut paharul zilei l-am băut cu fotoliul bruderschaft unul câte una gândurile vraf nopțile de jaf până mâine luna plânge un seraf stâlpul bătătura paza la avut omului limbut nu-i mai tace gura Referință Bibliografică: nimenea nu știe / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 503, Anul II, 17 mai 2012
NIMENEA NU ŞTIE de ION UNTARU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358458_a_359787]
-
parcă, amară. Ovidiu a spuso! Romă iubită, adevărul să-l crezi! Vino aici în sălbăticie. Și-ai să vezi. ( După o pauză.). Prea iubite împărate, misiunea mi-am îndeplinit. Am multe știri. Gânduri multe de destăinuit. ( Bagă cu grije un vraf de papirusuri în sân.). Pe toate, aici, le păstrez lângă inima mea, Să-și fie calea ușoară, călăuzită de-o stea, Spre Sarmisecetusa. Atâtea străji la porți ... Liberați pe Licinus! Zei! Ooo ... prea mulți morți ... Destinul Daciei a căzut la
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > A TRECUT O BRIȘCĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului unul câte una gândurile vraf până mâine luna plânge un seraf stâlpul bătătura paza la avut omului limbut nu-i mai tace gura a trecut o brișcă vadul în amont fiecare tont vrea alt fel de frișcă stanța un popas pasărea divină ne umplea de
A TRECUT O BRIŞCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358835_a_360164]
-
ar fi atât de șifonat, săracul de el”. Imediat vă pun la dispoziție documentele. La ora asta, vă dați seama, la arhivă nu este nimeni, dar am totul aici, i-a explicat ea în timp ce răsfoia și punea în ordine un vraf de hârtii. Sper să aveți timp suficient până vă sosesc clienții... Semnați, vă rog, aici... așa, da, e bine! Cum spuneam, nu este nimeni la arhivă, deci le veți studia aici... Treceți acolo, vă rog, i-a indicat fata cel
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
eu scriu la volum, la metru cub, cum îmi spun prietenii, sunt structurate pe tiparele românului. Eu nu scriu topuri de poeme și apoi le orânduiesc între coperțile unui dosar și le pun un titlu. Nu ! Eu număr frumușel un vraf de coale, câte se brodesc ele, le numerotez, le pun un titlu și tabar să scriu. Ca să nu mi se pară că am mult de lucru, îmi pun în față, deasupra, cîte 10-15 foi și zic: „Ce ma, nu le
EU, CAND SCRIU, ARD. DIALOG CU POETUL GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360611_a_361940]
-
fără nici un dubiu. Am cunoscut-o în urmă cu vreo trei ani, la festivitatea de premiere a concursului internațional de poezia „Starpress”, organizat la Eforie Nord de către distinsa scriitoare Ligya Diaconescu. Apoi am avut surpriza să-i găsesc poeziile printre vrafurile de manuscrise înscrise la alte concursuri literare. Practic, am asistat la creșterea ei valorică de la an la an. Acum, autoarea mi-a trimis un volum de versuri cu un titlu foarte inspirat: „Umeri de flori”. Cartea a apărut la Editura
ANA MARIA GÎBU: „UMERI DE FLORI”- CRONICĂ SCRISĂ DE SCRIITORUL MARIN IFRIM de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359761_a_361090]
-
i-au luat de urechi acasă. În acelaș timp a apărut și domnu 'doctor'. Și-a cerut scuze, s-a spălat pe mâini într-un castron de inox și după ce s-a șters cu un prosop luat chiar din vraful de prosoape de pe tarabă, m-a întrebat dacă au fost ceva probleme cât a lipsit el! - De ce? Crezi că-mi poți plăti pentru cât am stat aici? - Mai știi? Se poate să, da! Ai luat lesă?... Păi, ți-am dat
DACA N-AR FI FOST EL!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342186_a_343515]
-
o prinde bine pe doamna Nedelcu. La pagina 46, îmi notasem eu deasemenea că merită să amintim patru versuri foarte frumoase: «E noapte... e frig... Merg în vârful picioarelor să nu trezesc singurătatea»... Foarte frumos! Chintesența e totul în poezie, vrafurile de hârtii după birou în timpul acestei munci, nu întotdeauna ușoare, acestei osteneli sublime care este munca poetului. La fel cum spunea Blaga: ,, Nimic nu-i ușor pe pământ; chiar roua e sudoarea privighetorilor care s-au ostenit toată noaptea cântând
O INTREITA BUCURIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 60 din 01 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344387_a_345716]
-
locul unde fiecare suporta, fără apărare, privirile scrutătoare ale specialiștilor, mă tulbură privirea lui Sonneschein, ridicată întâmplător din listele de pe masă. Tresărise și întârziase, luminată ca de o recunoștere, privindu-mă. Încercai grăbit să găsesc în trecut, ca într-un vraf de imagini, justificarea privirii care se ridica, după fiecare însemnare asupra celor ce se perindau, învăluindu-mă fără ascunziș. Mă asemuia cuiva apropiat, hotîrâi în timp ce ea, fără a mă pierde din ochi, șoptea ceva doctoriței argintii,... poate povestea reîntâlnirii... sau
DRUMUL CRUCII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343467_a_344796]
-
aveți perfectă dreptate, îl aprobă Dalia, mai mult să-i facă plăcerea. O luară pe un hol și viitorul său șef deschise o ușă în două canaturi. Erau mai multe mese-birou pe care trona la fiecare câte un calculator și vrafuri de dosare și hârtii după cât de ordonat era ocupantul lui. Alături, la capătul fiecărui birou, se găsea câte un fișet unde își țineau reporterii diverse acte personale. În încăperea destul de mare ca spațiu, erau patru femei și doi bărbați dar
CONTINUARE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343529_a_344858]
-
în: Ediția nr. 649 din 10 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Viața doamnă nu-i așa cum vrei Să mergi cu sacul la umplut Un obuz ca un abuz Va cădea mâine la trei Și-ai să vezi că din tot vraful Se alege numai praful Și pe nimeni n-a durut Și-o s-o luăm de la început; Viața doamnă e o luptă Fără milă, fără legi Și nu știi cu ce te alegi Că e zilnic mai abruptă: Fiecare pentru sine
DOAR NEBUNII MAI ALEARGĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343585_a_344914]
-
să afli dacă nu cumva s-au adus detergenți! Vino acasă și apucă-te de spălat! E nevoie de apă caldă? Mofturi! Strămoșii noștri, după nenumăratele bătălii purtate, numai cu apă caldă și detergenți și-au spălat armurile? Calcă un vraf de haine, până nu se întrerupe curentul! Curățenia se poate face și pe întuneric. Apropo: aruncă o privire în cutia poștală să vezi dacă nu ai primit vreo „invitație” la controlul ginecologic periodic, ca nu cumva - din rea voință - să
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă
ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381192_a_382521]
-
o mătușă;O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală -... XVII. ÎNTR-UN PUMN DE HUMĂ, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Trăiesc, sedată, într-un pumn de humă Și-mi târâi pașii sub un vraf de nori, Pe-aracii nopții - veștede candori; La o clipire viața se rezumă. Mi-e frica vălul care mă-nfășoară, Al lumii plânset arde-n gândul meu, Conjur destinul - crudul aculeu, Acced himere pân` la subsuoară. De la fereastră-mi strigă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ger nevindecat Își potrivește îndoielnic mersul. Pătrunde iarna sorții pe sub ușă, Lumina aspră, ruptă din zenit, În pragul morții a încremenit; Inspir ninsori din clipa jucăușă... Citește mai mult Trăiesc, sedată, într-un pumn de humăși-mi târâi pașii sub un vraf de nori,Pe-aracii nopții - veștede candori;La o clipire viața se rezumă.Mi-e frica vălul care mă-nfășoară,Al lumii plânset arde-n gândul meu,Conjur destinul - crudul aculeu,Acced himere pân` la subsuoară.De la fereastră-mi strigă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CARTEA, O ȘANSĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului CARTEA, O ȘANSĂ Cartea, o șansă a omului, înainte de toate, creioanele îi sunt securitate, Cartea, retrasă adânc prin vrafuri cerești- Cum ai putea să o contești?.. Și ce poți tu cunoaște, dacă numeri zile, nopți, somnul, trupul ți-l ia; dar încearcă să simți, cum prin carte, îți zvâcnește sufletul... cum ochii-ți se contopesc cu o mică împărăție
CARTEA, O ŞANSĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374882_a_376211]
-
să înaintez. Uite-așa am ajuns în față, la câțiva pași de scenă, unde era o masă lungă, acoperită cu pânză roșie. Mare scofală efortul meu! Pentru asta primisem eu atâtea șuturi în fund? Unul, bățos și scorțos, cu un vraf de hârtii în mână, urla într-un microfon. Ceilalți stăteau la masă ca niște momâi. Ce-o fi urlat bățosul la microfon, Dumnezeu știe! Memoria mea n-a reținut nicio iotă. Și nici imaginile momâilor de la prezidiu. Mi-aduc aminte
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
aveți perfectă dreptate, îl aprobă Dalia, mai mult să-i facă plăcerea. O luară pe un hol și viitorul său șef deschise o ușă în două canate. Erau mai multe mese-birou pe care trona la fiecare câte un calculator și vrafuri de dosare și hârtii după cât de ordonat era ocupantul lui. Alături, la capătul fiecărui birou, se găsea câte un fișet unde își țineau reporterii diverse acte personale. În încăperea destul de mare ca spațiu, erau patru femei și doi bărbați dar
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371760_a_373089]
-
casă mare. Topârceanu locuise în apropiere într-o căsuță care, îi plăcea să creadă, îl inspirase când scrisese “Balada chiriașului grăbit“. Uneori, își petrecea timpul doar cu gândurile proprii în bibliotecă sau în sala de lectură. Odată, pe când căuta prin vrafurile de cărți un volum de Coșbuc, observase printre zecile de elevi o domnișoară însoțită de director, care preocupată, frunzărea periodicele așezate pe colecții, după anii apariției. El se cufundă în lectură fără a mai ști ce se întâmpla în jur
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
aveți perfectă dreptate, îl aprobă Dalia, mai mult să-i facă plăcerea. O luară pe un hol și viitorul său șef deschise o ușă în două canate. Erau mai multe mese-birou pe care trona la fiecare câte un calculator și vrafuri de dosare și hârtii după cât de ordonat era ocupantul lui. Alături, la capătul fiecărui birou, se găsea câte un fișet unde își țineau reporterii diverse acte personale. În încăperea destul de mare ca spațiu, erau patru femei și doi bărbați dar
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347775_a_349104]
-
literar la zi, cronică literară mă ispitește tot mai puțin. E o risipă superbă pentru care nu prea mai am energie. Mă mulțumesc numai să girez, în « CUVÂNTUL », o pagină dedicată debutanților, lucru nu tocmai simplu , căci am de citit vrafuri de manuscrise. Însă, fac acest lucru nu cu sentimentul gratuității, ci cu convingerea că în orice miriște uscată poți da peste o floare exuberanta. Angela BACIU : Cum ar trebui să sune, în opinia Dumneavoastră, crezul unui critic literar al zilelor
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
putea să-i dea României o protecție egală cu aceea pe care i-o garantează o politică esterioară leală, corectă, corespunzătoare cu tractatele europene. Declarând că ne e peste putință de-a vedea vreo lămurire în acest articol care, prin vraful de cuvinte, nu cuprinde decât o calomnie la adresa trecutului partidului conservator și o parafrazare a unui articol din "Presa", trecem la alte ziare cu informațiuni mai materiale. Astfel "National Zeitung" din Berlin află următoarele: Se pare că misiunea d-lui
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fie atât de puternic organizat, existența și libertatea de muncă a claselor atât de asigurată, interesele într-o armonie atât de intimă, încît să nu-i pese nimărui de asemenea jucării caleidoscopice cari se-ntîmplă în centru. Atunci filozoful, uitîndu-se dintre vrafurile sale de cărți, din adunarea sa de prieteni seculari, cu atât mai buni cu cât nu-l supără întru nimic, ar râde de comedia aceasta a vieții omenești, de lupta acestor ființi efemere, care-și despută însemnătatea într-o picătură
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]