287 matches
-
copil are loc mîine! PETRECERE SURPRIZĂ PENTRU COPIL - ȚINUTE POSIBILE 1. Tricou roz lucios pentru „petrecere“, blugi de gravidă, pantofi argintii Pro: O să arăt super Contra: N-o să par deloc surprinsă 2. Cămașă de noapte și capot, fără machiaj, părul vraiște Pro: O să par surprinsă Contra: O să arăt ca dracu 3. Costum de jogging Juicy Couture Pro: O să arăt relaxată, dar totuși elegantă. Ca vedetele de la Hollywood, relaxîndu-se acasă Contra: Nu mai intru În costumul de jogging Juicy Couture 4. Rochie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și pe mărturiile propriu-zise ale oamenilor, citite sau provocate personal. Nu există informații, nu a pătruns nimeni În arhiva Uniunii Scriitorilor - cred că sunt a doua persoană care a făcut totuși asta, fără prea mare succes. Am găsit acolo o vraiște totală, documentele nu sunt Înregistrate, În plus se deteriorează de la o zi la alta din cauza condițiilor improprii de depozitare (am lucrat cu mască chirurgicală). Da, stăm și povestim despre torționari și anii ’50 - obsedantul deceniu -, dar nici generația aceasta, cea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
produse, prin analogie, combinații noi: unele se păstrează încă, sub aspect lexical, în registrul popular - "cocoșii rurali care cucurigesc a pagubă" ("Gazeta de Vest", 36, 1990, 8); altele așează nonșalant în tiparul construcției diverse neologisme, chiar terminologie politică contemporană: "ușile vraiște, care dau a remaniere prin restructurare" ("România liberă" = RL, 2566, 1998, 1); "am scuipat cu toții-n sîn a scepticism realist" ("Evenimentul zilei", 2333, 2000, 10). Aș mai aminti aici o altă construcție în care apare a: în prepoziția compusă de-
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
zi ziarul a reapărut. Norocul lui a fost că un grup de aviatori americani parașutați în România, care, în detenția lor laxă, citiseră Baroane și, la eliberare, au venit la redacția ziarului pentru a exprima recunoștința. Cum au găsit redacția vraiște, au și intervenit. În consecință, a patra zi - precizează editorii în notă - ziarul a reapărut și Arghezi a continuat, o vreme, să colaboreze aici. Așadar, regimul așteptat de poet, a început prin a-l lovi. Și, cum se știe, de
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
absurdului și derizoriului” (Arcadie Suceveanu). Noile nuclee tematice, care vor domina textele de acum înainte (golul, rugina, dezamăgirea, ratarea, tristețea, inutilitatea), se impun într-un univers saturat de „frig/ tăceri terifiante / lucruri ieftine / fețe bătrâne / case de nebuni cu porțile vraiște / gesturi fluctuante / erori / trădare / ruine / zei prăfuiți...” (telegramă trimisă nicăieri). Există un amestec halucinant al planurilor, când printre versuri suave și metaforice se poate strecura amenințător o „armată a 14-a” dintr-o realitate „imediată”. Poemele din celelalte două cărți
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
București, 1968; Récital extraordinaire, tr. Ileana Vulpescu, Paris, 1969; și alte poezii, București, 1970; Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (în colaborare cu Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu și Manuela Tănăsescu), pref. Șerban Cioculescu, București, 1972; Arte & meserie. Versuri vechi & noi, București, 1979; Vraiștea, București, 1994; Versuri. 1948-1993, București, 1995; Hâncu~ba!, vol. I: Zodia cacialmalei, vol. II: Praznicul pușlamalelor, Ploiești, 2002. Ediții: Cristian Sârbu, Pași spre lumină, pref. Ion Bănuță, București, 1963; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, tr
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
dintre cele mai diverse, chiar și din domeniul politicii românești „la zi”, fac obiectul unor nesfârșite jocuri ale inteligenței și fanteziei, inclusiv sub raport stilistic, etalând minuțios, cu ironie sau sarcasm, sentimentele unor lucruri neînsuflețite. Impresia dominantă este aceea de vraiște existențială, adaptată perfect unui spațiu nedefinit, pe rând idilic ori coșmaresc, cultivând ludicul ca unică modalitate de exprimare. Păstrându-se la egală distanță de patetismul și sarcasmul feminist, însă fără ca prin această detașare să-și piardă sensibilitatea proprie sentimentalului travestit
BUD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285909_a_287238]
-
din care Utopia însăși a regimului totalitar e răsturnată în opusul ei. Poem în Utopia (1983), Terase (1985), Efectul de seră (1987), Kilometrul unu în cer (1988) jalonează discursul liric relevând vacuitatea existenței, depersonalizarea și profanarea (raiul stă cu „porțile vraiște”, „taina cunoașterii s-a pierdut”, „cunoștințele se vând pe tarabe populare” etc.) și, într-o ordine mai concretă, tabloul apocaliptic al spulberării trecutului în Bucureștii demolărilor. Viziunea este orwelliană - o distopie lirică având, pe teren românesc, afinități cu claustrul și
ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
vrea să o întrebi cum o cheamă și unde o mai poți vedea, iar ea pleacă surâzând misterios, în timp ce tu îți simți inima bătând cu putere; te-ai îndrăgostit la prima vedere, dar ți-e teamă să recunoști. Cu gândurile vraiște, te trezești plimbându-te prin parc, privești în jur și descoperi că a sosit primăvara, un cireș uriaș își etalează povara imaculată a florilor de mai, oamenii sunt surâzători, veseli, îmbrăcați în culori vii și proaspete. Te îndrepți spre casă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să vedem dacă mai sunt acolo... dacă s-au sculat, adică, nu s-a auzit nimic. Nici un sunet, nici o șoaptă, nici o răsuflare. O liniște de mormânt. I-am adunat pe toți și am deschis ușile. Încăperea era goală. Scaunele erau vraiște și erau hârtii pretutindeni. Parcă ar fi fost furtună înăuntru. Am făcut curat, după cum vezi. Hârtiile sunt acolo, în colț, zise arătând cu degetul, grosolan, un vraf. Geamurile erau închise toate. M-am gândit că poate au ieșit pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o vreme. Când lumina zorilor pătrunse prin hublou, am văzut cărțile și boccelele cu lucrurile noastre împrăștiate vraiște pe podea. Slavă Domnului, cabina noastră aflată cu un etaj mai jos decât cea a japonezilor nu luase apă. Cel mai greu atinsă a fost cabina cea mare a negustorilor, mai cu seamă paturile de lângă încărcătură au fost inundate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
informații despre credincioșii Aum. Trecusem prin niște experiențe îngrozitoare, dar nu-mi pierdusem încă speranța în Aum. Totuși, aveam îndoielile mele. Ceva se întâmplase, domnul Murai era cu totul altă persoană... Deși am plecat din Kamikuishiki și acolo era o vraiște în ceea ce îi privea pe superiorii noștri. Toți maeștrii iluminați fuseseră prinși, iar cei care rămăseseră dădeau ordine după bunul plac. Deja ajunsesem la saturație. Domnul Asahara nu mai era și m-am gândit să pun capăt acestui capitol. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aură-lumină Aveam o bucurie-n inima mea plină: Ceasu-și păstrase locul avut la mine-n casă Stătea sub șervețel și ticăia pe masă. BUNUL SIMȚ LA FIECARE Într-un spațiu mic s-au mare Cunoști cine bun- simț are: Lucruri vraiște aruncate Prin casă neașezate, Țigări multe desfăcute, Scrumiere mari umplute, Cafele un pic băute, Gunoi nu scoate pe seară Să nu-și de-a norocu-afară Toți pe cineva contează Că și azi prânzul așează, În chiuvetă stau călare Cincizeci de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
afla la locul său. Acolo unde ar fi trebui să fie ușa, se afla coșul de gunoi. Iar În locul mesei, Ippolit se Împiedică de-o scară. Părea că un vânt năprasnic ar fi bătut prin Încăpere și ar fi făcut vraiște tot ce a Întâlnit În cale. Inclusiv ar fi mișcat pereții sau, adunându-i ghemotoc, i-ar fi rostogolit În neant. În sfârșit, tot bâjbâind cu mâna, Ippolit dădu peste comutator. Era atât de bucuros, Încât scoase un sunet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ales, primele întâlniri cu „Westul”. Noi suntem „restul” față cu „Westul”. Relația cu Vestul este una de tânjire, șoc, admirație și resentiment. Sunt poveștile sfâșierii între autohtonism și globalizare, între pușcăria generalizată a ultimului deceniu de comunism și ușa deschisă vraiște spre o lume care nu ne înțelegea și ne era încă aproape neinteligibilă. Mircea și cu mine ne-am (re)cunoscut ca exemplare ale aceleiași specii din primele ceasuri ale debutului nostru ca bursieri ai Colegiului Noua Europă. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
amintesc, mă apucă iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența de istorie. Se pare că, în casa ta, ușa s-a deschis vraiște împinsă de miasmele totalitare exact cu nouă ani mai târziu, ca la carte. Pe scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
VASILE ILUCĂ Ce nu știm despre Iași De vreo două zile m-a cuprins dor de ducă... Nu-i un dor oarecare, ci chemarea are chip și suflet... Și încă ce suflet! Stau în cerdac cu gândurile vraiște... O geană roșie s-a ivit dincolo de zidurile Galatei din Deal. Văpaia asfințitului se topește încet-încet, lăsând în urmă doar o închipuire a mănăstirii, rămasă să vegheze de veacuri asupra târgului tolănit pe malurile Bahluiului. Înserarea vine tiptil, purtând în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise bizare, gonite, odată cu bezna. Se simțea obosit, greoi. Abia după vreo oră recunoscu masa vraiște, fereastra deschisă, papucii. Intrase, până la urmă, în baie, apoi zăcu, epuizat, pe fotoliu, apoi se bălăbănise printre scaune. Mintea pornea greu, se oprea, amâna. Pe masă, plicul lunguieț, cu ștampile și timbre. Îl văzu, îl recunoscu, începu, parcă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
contenea să-mi amintească cum mă luase de abstinent. Să nu pleci până nu se termină ziarul, spune stăpâna, Portia. Eu nici n-aveam de gând, nici n-aveam unde să plec, deși altă dată plecam de la birou lăsând totul vraiște, dintr-un spirit de contradicție, exact când îmi spunea ea să nu, plecam printr-o ploaie măruntă exact ca asta care acum biciuie pieziș geamurile jegoase, cu gulerul hainei ridicat peste față, călcând în bălți cu un fel de voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sile, curățată, pansată la amândouă picioarele, sprijinită de maică-sa. Au trecut și pe la noi să întrebe de capul familiei, dar se vede că omul plecase să se îmbărbăteze la o crâșmă cu program prelungit, lăsând ușile la casă deschise vraiște. L-am întâlnit a doua zi, pe când îmi beam doza la „Carmen“. Pe trotuarul stricat de pe Sfânta Vineri, el fuma din țigările lui populare, cu un aer preocupat: Ce să fac acuma, domnu’ Tudor, cu-o sută de euro (atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a VIII-a Școala Gimnazială „Avram Iancu” Târnăveni județul Mureș profesor coordonator Fodor Daniela Nesfârșita noapte nu ia în seamă lumina tot mai firavă a camerei mele și a stării mele de somnolență și simt că vrea să-mi deschidă vraiște ușa sufletului ascunzându-se într-un surâs al fricii mele. Buimacă, mă înclin în fața existenței, mă arunc de pe piscul clipei în hăul timpului și ca un ecou... Sunt eu sau nu mai sunt? Și cu ce drept mă amestec aici
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
lângă intrare. În cuprinsul odăilor sună un clopoțel. Dar nu apăru nimeni. Prințul apucă frâul calului, gata să-l întoarcă. ― Să mergem! Chiar atunci însă pică un fecior care le luă caii. ― Intrați, intrați! îi îndemnă el. Aici e cam vraiște. Când pictează, stăpânu’ meu nu mai vede, nu mai aude. Babic intră primul, apoi îi făcu semn prințului să-l urmeze. Încăperea era goală. Câteva lumânări ardeau în două sfeșnice așezate direct pe podea. Fiind, după toate aparențele, un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dincolo de grilajul sobru al gardului de fier forjat, de la stradă, cu marea majoritate a surselor proprii de iluminat, aprinse. Poți să te piși pe el de șperaclu, băi, frățiorilor, constată Dănuț, evaluând situația de la distanță, cu ochi ager. Ușile sunt vraiște. Poftim! Chiombeliți-vă! Perfect adevărat și explicabil! zice Fratele. La afișier, scrie clar că muzeul organizează, toată săptămâna, nopțile porților deschise, cu vizitare gratuită. Ce baftă! Baftă, pe dracu'! se acrește Poetul. Să vă văd pe voi, inadaptaților, cum sfeterisiți armele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că vă întreb, conașule, dar ca să știu pentru... Dumneavoastră adică nu vă mai întoarceți? ― Ce vorbă-i asta, Lazăre? strigă arendașul. Cum să nu mă mai întorc? De ce să nu mă întorc?... I-auzi vorbă! O să-mi las eu averea vraiște? Și ce, e vreo pricină?... Se poate să-ți închipui așa ceva, Lazăre?... Nu, băiete! Noi diseară suntem înapoi, aici, nu ți-am spus? Ori da, nu ți-am spus... Diseară ne întoarcem, mai devreme, mai târziu, cum ne-o ajuta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]