291 matches
-
Iaru. Iată, din Frica pe care o pomeneam adineauri: „«Pe onoarea mea! A ros paharul de cristal/ până la picior! L-am văzut eu! Un cristal/ de două sute de lei!»// Cu bărbia agonizând pe gaura unei țevi de pușcă.../ Cu sentimentele vraiște în gură de șarpe.../ Mâine va semăna din profil cu o gaură neagră/ Stai! Cine vine? - Caporalul de schimb - la mine.// Râzi în întuneric... Râzi de mine.../ Cine ești tu cel care râzi întunecat de mine?” (pp. 61-62) Încă o dată
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
fi putut întîrzia, deoarece toți ai casei erau morți. Copiii fuseseră omorîți în paturile lor, înjunghiați în inimă cu un cuțit mare de bucătărie. Muriseră aproape fără să se trezească din somn. Dar John Poe avea beregata tăiată și, după vraiștea din cameră, era clar că momente lungi se zbătuse prin încăpere, înainte de a se prăbuși peste vechiul televizor. Ecranul aparatului era mînjit cu sînge, iar el zăcea la picioarele măsuței, într-o baltă vîscoasă, mlaștina vieții lui pierdute. Hellen nu
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
care le voi lua cu mine cu dulapurile lor cu tot. Pe la orele 10 vine iar tânărul soldat german aducând cu sine încă un camarad. Sunt rugată de ei să le cânt Fantezia cromatică și Fuga de Bach. În casa vraiște și eu cu mâinile mele pline de praf. Totuși mă așez la pian și le împlinesc dorința. Aud cum unul din ei neputând să-și stăpânească emoția și sub impresia covârșitoare a muzicii lui Bach, plânge. Eu cred că niciodată
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
toate deodată și învîrtite într-o frigare uriașă, alegorică. Tractoriști comuniști și beți conduceau tractoarele lor comuniste, deh!, cu remorcile doldora de pîini cît roata, pe traiectorii putrede ca și capitalismul, în zig-zag, în bisectoare, în secante teribile cu gospodăriile vraiște, în teorema lui Pitagora! La mesele gemînd de bucate se mînca, prețios, prune cu furculița. Stalin murise demult. Enorm, vorba bătrînului Flaub! - Aveați prieteni imaginari - alții decât Robinson Crusoe? - Da: Tom Sawyer, d'Artagnan, căpitanul Nemo, contele de Monte-Cristo, Arsčne
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
atunci cînd devin adrese. Harta Bucureștiului seamănă cu o bibliotecă în care un proprietar pasionat de cărți a ținut cîndva ordine, cu gîndul la afinități și la valori, dar în care au intervenit apoi nenumărate mîini străine care au făcut vraiște armonia de odinioară. Puține cărți și-au păstrat locul inițial, lipsesc titluri importante, cîte un nechemat se strecoară între volumele de raftul întîi, epocile se amestecă, seriile rămîn desperecheate. La fel ca în viață, scriitorii sînt urmăriți de capriciile soartei
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
mod real, trăiește doar și se exprimă ca în actele de identitate. Pentru el toate lucrurile sînt clare. Vede numai ce știe și nu poate să nu știe... Tocmai pentru că vede doar ceea ce știe... * 1954. Sînt dezorientat și în toată vraiștea în care mă zbat, simt cum îmi ies la iveală toate instinctele. Egoism,... arivism,... avariție,... complexe de tot felul. Să parvin. Dar cum? Neavînd toată forța, mergînd doar pînă la jumătate. Mă aflu în preajma unei hotărîri și ca totdeauna mă
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
să-i contrazică cineva? Mă tem că nu. Una din zilele unui trăitor din orașul București poate să fie cam așa. Pe la șapte dimineața, bubuitul baroaselor și zgomotul infernal al unui pickamer mă aruncă direct pe pereți. Halucinațiile îmi fac vraiște creierii. Mi-am pierdut casa? Locuiesc pe un șantier? De cînd? De ce? Mă demolează cineva? Ceaușescu n-a murit? Doamne, nu mă lăsa îmi șoptesc, tremurînd, în barbă. Și dau draperia la o parte. Privesc și simt cum uluiala crește
Zodia disprețului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9510_a_10835]
-
ca un balsam muzical. }in în mână ochiul calului Sfântului Gheorghe, prima ființă care a văzut Balaurul mort. Beau apă cu o pornire bruscă, ce survine liniștii dinainte de zguduirea Pământului. Iată, am fost în Grecia. Luna apuse, lăsînd ușile norilor vraiște A suta mia oară intru în cameră cu o ceașcă de cafea și te găsesc goală în fața tablourilor Mă visez în costum de baie prin Paris. Orice ar fi, frumoasa tenismenă Anna Kurnikova seamănă mult la privire cu Elțîn. Ei
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
După trecerea mea ondulata Poate mă aude cineva dacă nimeni nu mă vede Poate își va schimba vîntul direcția Să nu bată tot din spate Da fericit sînt cînd îmi bate vîntul aprig în piept Și înaintez greu prin toată vraiștea asta Și bat la o poartă și mă bucur Că nu e nimeni acasă că nu-mi răspunde nimeni Pentru că oricum parcă nu acolo voiam să ajung Scurtă fericire Scurtă fericire terminată într-un mers a lene Cînd plînge cel
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
plătească/ un comision de doi dolari pe oră rakeților/ de la manpower moldova singura modalitate/ de a obține caimac în vermont ce va face tatiana/ înainte să-și amestece fluidele corporale/ cu vreun redneck pentru a obține cetățenia/ va lăsa totul vraiște în camera de hotel unde/ au cazat-o sau va lucra profi/ așa cum a făcut-o în camerele ocupate de străini?” (p. 30). Altundeva, „îndrăgostirea” e mărturisită într-un singur vers și pare să nu dureze mai mult de o
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
putini de cristal, nu glumă! De ce aș adăuga numai zbîrnîielile, poticnirile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala zilei chinuite de amurg... Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi smulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, zbuciumînd vraiști cotidiene... întortocherile cîlțoase ale întîmplărilor... palpitațiile cu zvîc de apocalipsă... sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă... dificilele, calpele ținte mișcătoare... toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize... Desigur, sînt subiectiv
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
tău pătrundea o lumină slabă câteodată un foșnet de raze ajungea și până la mine. Mă gândeam atunci să încep să mă rog pentru liniștea noastră dar tu îți lăsai capul pe masă și spuneai că ninge în mintea ta deschisă vraiște.
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
lin ochii Te-am lăsat să umbli cu o cană Grea de apă-n mîinile-ți firave Să-mi pui gura ta cu dinți pe rană Să-mi rupi carnea întru chin și slavă Sufletul de soare să-mi apropii Atîrnîndu-l vraiște de-un sînger Ai venit la mine ca un înger Cu aripile crescute-n rochii Calde de matasă și umflate Sub dantela unde-i bunătate De cur macru-n două buci crăpate A plăcere și-a singurătate...
Cîntec pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11970_a_13295]
-
fost mai breaz în privința despărțirilor. Totuși, în materie de spectacol public, nimic nu se compară cu demisia Guvernului Roman, precedată de transformarea Bucureștiului într-un oraș aflat în stare de asediu. Atunci, dacă mai țineți minte, la Guvern a fost vraiște, la un moment dat, sub asediul minerilor, Parlamentul a fost ocupat de o parte a trupelor lui Miron Cozma, iar o altă parte, e drept că mai nehotărîtă, a asediat și Palatul Cotroceni. De-ale tinereții democrației noastre valuri... Despre
Adio. La Justiție by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13050_a_14375]
-
o mostră: "acu' trecu pe-aici dumnealui/trecu și nemăsurata cu scara/luna nouă vine cu gând bun și cuțit/am văzut-o n-am crezut-o//zice ca din carte să ne ținem/zice să lăsăm să ne creadă/vraiște prin veac și zăvoaie/zice să lăsăm sânge și sânge zice să//trecând dumnealui prin curte și timp/a spus ca-n somn ah aidoma destin iască/sfiala mea ținută sub piatră a făcut/catalog cu bune și perdele//datorăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9152_a_10477]
-
-mi mișcările mâinilor, trișam, de bună seamă, căutând astfel un început potrivit cuvintelor mele străine pe care trebuia să i le spun, că doară de aceea fusesem trimis ca redactor în Mărțișor. Zadarnic! Niciun cuvânt din multele care-mi treceau vraiște prin cap nu mi se părea potrivit unui început de dialog cu Tudor Arghezi, început pe care îl doream să fie „ca lumea”, dar pe care - atunci - nu mă mai pricepeam să îl fac. Și nu știam nici cu ce
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
aplecător era și bucătărie, dar și dormitor, sufragerie, plită, polonic agățat în perete, ardei iuți pe sfoară, masă pe trei picioare, scăunele mici, loc de primire pentru vecinii ocazionali, într-un cuvânt aci se adunau adulții, dar și copiii, laolaltă, vraiște, mai ales în timpul iernii ca să nu se ardă lemn mult la sobă. în casa mare în mai toate camerele nici nu erau sobe. Casa mare era pentru ochii lumii. Spre deosebire de acei olteni, noii ciocoi din Snagov și-au ridicat palate
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
unui cancer atentînd la cochetăria ei de femeie, apoi în fața atacurilor cerebrale, erodîndu-i structura de om care scrie și citește. Împingînd cartea în parabolicul cel mai antipatic - tratament pe care, de altfel, nu-l merită - putem deduce, ușor, că toată vraiștea asta vitală și, deopotrivă, morbidă, pe multe planuri, nu-i nimic altceva decît reacția la control. Există celule în arhitectură, cum există în biologie. Doar că unele sînt rectangulare, ordonate, fără greș și fără pericol, pe cînd celelalte, diforme față de
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
presă, de la care presă se presupune că, totuși, omul, dacă nu învață, află totuși ceva. Și acest ceva trebuie să fie exact. Autorul face harcea-parcea un subiect care, cu siguranță, era vrednic de un destin mai bun. îndrăzneala prin care vraiștea documentară iese în arenă realizează un efect de frivolitate imorală. Domnia-sa se va mâhni, sunt sigur, citind rândurile acestea; eu aș fi însă fericit știind că o cât de mică parte din umbrire ar pune-o pe seama domniei sale.
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
nu-l antrenează, nu-l obligă să opteze. Pe de altă parte, chiar Evenimentul care s-ar ivi, fiind dat, i-ar ciunti libertatea, constrângându-l să ocupe un aliniament sau altul față de ceea ce se întâmplă. Libertatea sa interioară, sufletul vraiște îi dau senzația de risipă: singurul sentiment real, puternic, e așteptarea; or, aceasta nu e acțiune, ci apatie. Dar acțiunea s-ar declanșa frângând demnitatea independenței - din acest cerc vicios nu poate ieși. Doritor de acțiune, de "libertate eroică", nu
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
la carte, dacă mi-aș putea forma un reflex în sensul ăsta, aș fi salvată." Iată, cu rictusul lor antipatic, deloc puținele constrîngeri exterioare care împăienjenesc și mai mult "înțelegerea". "Haosul neînțelegerii" despre care scrie în chiar ultima notă este vraiștea la care sîntem cu toții, mai mult sau mai puțin, conștienți sau nu, condamnați. Efortul de-a te aduna, de-a despărți ce vrei să faci, ce vrei să fii, de ce așteaptă toți ceilalți, de rolul social, pînă la urmă, care
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
decât ar putea-o face orice relatare, oricât de amănunțită, a emoționantei întâlniri. Rolul unei reviste literare este, cred, tocmai acesta: de a aduna, ca magnetul pilitura de fier, valorile dintr-o anumită zonă. Fără publicații literare, fără birourile mereu vraiște și fără ușile închise și deschise brownian probabil, că n-am avea nici scriitori, nici viață culturală. Nu cred că există autor important în această lume care să nu fi intrat măcar o dată într-o redacție de revistă sau să
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
sunt necunoscute - dimpotrivă, ele fac parte din „firescul” pe care Îl experimentăm zilnic. „Iar firescul există atât timp cât nu știi că dispui de el. (...) Când dispare firescul, cel mai greu de Îndurat este că te trezești rămas de izbeliște (...) Într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele Înseși”. Alături de imaginea atotputernică a regelui, În roman se mai remarcă o reprezentare, spațială de data aceasta: aceea a insulei, condensare extremă a existenței scriitoarei și având În comun cu
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
vîsle/ de care-ți dai seama că sunt/ numai din ritmul larg ca de moară de vînt// văzduhul golit de orgolii și febre/ se lasă uimirii odihnei/ te simt transparent ferecat în capcana/ restului lumii agitînd restul lumii// într-o vraiște de rai așez nervii mei/ în răcoarea cu nume a nervilor tăi/ spun plînsul începe și se sfîrșește" (semn). Nu reprezintă oare alteritatea un avantaj al creației? Nu împrospătează oare ea imaginea, n-o înavuțește cu accepții și nuanțe noi
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]