598 matches
-
cu doar 350 de lei pe lună, alocațiile copiilor, iar când au noroc și sătenii le oferă câte ceva de muncă părinților mai câștigă un ban. Pentru a nu îngheța de frig, copiii merg pe câmp și aduc în brațe câteva vreascuri. Scrisoarea copiilor sărmani către Moș Crăciun Și chiar dacă nu au nimic, micuții nu cer prea multe lucruri de la Moș Crăciun. Vor să primească doar câteva dulciuri, alimente și haine groase.
Ce frumoși sunt copiii care n-au avut niciodată cadouri de Crăciun by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/53776_a_55101]
-
de a-i suplini lipsa era trăirea mistică a prezenței intime a lui Hristos. Aici era ascunsă taina autentică, acea taină care, trăită fiind în intimitate, nu putea avea parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan Pintea și-a îndeplinit bine menirea de înregistrator al farmecului lui Steinhardt. Îi redă lexicul, ticurile verbale și obsesiile adînci, zugrăvindu-l verosimil și convingător. E lesne să constați că Steinhardt are un stil
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
mulțumit chiar cu smerita glorie a lui Pythagoras, care mânca bob și născocea table de socoteli (214). Când își amenajează adăpostul în scobitura unei stânci, el evocă întâmplarea care îi îndreptase pașii lui Ulise spre peștera zeiței Calipso (248). Strânge vreascuri îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei (251) și, apărând ca o altă zeitate antică, o conduce sub egida lui ocrotitoare pe iapa Pisicuța, angajată în confruntarea cu o muscă într-o epopee măreață și crâncenă (255
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
admirativ în care le sunt înfățișate isprăvile par tot un semn al vechimii anteislamice, fiindcă magia a fost condamnată de Coran. În Vrăjitorul și feciorul omului sărman, vrăjitorul acceptă să ia un tânăr la învățătură și „mituiește” un culegător de vreascuri cu un ștergar din care ies bucate și băutură, cu un dovleac din care ies oști etc. Discipolul învață autometamorfoza și are loc o adevărată întrecere într-ale vrăjitoriei și dedublării: „Tânărul și luă înfăți- șarea unui iepure. Dar și
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
unor acvile izvoare ațipind pe pumnul tău închis asemeni unor fluturi. Ce aberație Ce aberație ivirea dimineții din gura viperelor ies trenuri trenurile se opresc într-un șemineu în șemineu se-aprinde focul în foc sternurile noastre aprinse troznesc cum vreascuri. Această energie Această energie a privirii care deflorează oglinda. Scîncete care cad Scîncete care cad dincolo de lucruri unelte atît de fragile încît nu trebuiesc nimănui rindele care subțiază văzduhul ciocane care bat în lumină și noi unde rămînem? în aceeași
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
Monica Rohan 2013. Filă de jurnal Cititorii în stele răsar printre rafturile bibliotecii Anul pierderii ia sfârșit anul pierderii ca o floare uscată-i în centrul ființei mele sădit vreascuri gătite în rugul iubirii biblioteca bibliotecarei foșnește se întorc pădurile dinaintea peceții de plumb slovele vii își scutură piei de semnificații sfânt martirizat, suflete, toate învelișurile le-ai dat legăturilor ferecate în cuvinte de aur - Doamne, al cărților iartă-mi
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
zi, cad piezișe/ lanțuri din cer pe fața apei, pe frunzișe". (La patru ani mi-am mîntuit deja). Sau cu un, totuși, supliment vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
La patru ani mi-am mîntuit deja). Sau cu un, totuși, supliment vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un profet neguros care, în scîrbă, ar întoarce spatele realului celui atît
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
inundau asistența. O pasăre de văpaie ce, în fața imensității muzicii, simțea cum îi cresc aripile. Un suflet entuziast ca un vulcan în al cărui crater nu cresc ierburile ezitării. Uneori, din pură curiozitate, intra în foc pentru a vedea dacă vreascurile sunt umede. Alteori, din suverană exigență, era atât de aspru cu sine încât își permitea să nu admită la alții ceea ce nu putea încuviința la el însuși. întotdeauna însă a știut că performanța interpretativă se dobândește numai prin educație și
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
gură/ încotro merge” ( Îmi părea săracă). Deromantizarea se împlinește prin renegarea propriului eu sensibil: „inima mea e-o ciocănitoare flămîndă// îi înțeleg pe cei care vor s-o ușuie/ pe cei care-i aruncă/ din pungi sau de prin buzunare” (Vreascuri). Însăși moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
trezit pe un maidan/ îngropat de bagaje care vorbeau în șoaptă la timpul trecut./ Era limpede că pornise războiul cu un nou început” (p. 56). Și, făcând pandant: „Am alergat prin pădurea de simboluri/ și m-am împiedicat doar de vreascurile/ cu care au fost și alții arși pe rug./ Acum erau doar niște turiști/ cu amărâtele lor de corturi și grătare...// Femeile, îmbrăcate sumar, îl preferau pe Giordano Bruno:/ li se părea că are nume de cântăreț” (pp. 62 - 63
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
vizitează ninsoarea unui alt viitor și, axial, de la tine până"n Dumnezeu, topește o pârtie... Colind printre săbii și flăcări învață-mă pe diafară, ia-mă în memorie un deal și o vale; în șemineul de la capătul casei, aprinde niște vreascuri cercuri-cercuri jur împrejurul etherului, cântă-mi holeirunda vieții fără de moarte; fă-mi dansul cu săbii, la flăcări pe gheața de la geamuri, desfășoară mi, de-afară, mitologia aspră sublimă pune acolo și arborele a o mie de ani în care-am
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
înțeleg că e momentul să plece și să-ți facă ție loc. „Că au o psihologie nașpa”. Într-un final ajungi la grătar și îți dai seama că nu e mișto să pui cărbune, că doar acasă în România pui vreascuri din pădure. No bine, dar nu vezi nici o pădure în jur. În schimb, observi niște pomi fructiferi numai buni de rupt crengi din ei. Deci, rupi. Pui pe foc. Spaniolii se miră. Aduci ligheanul cu cele inșpe kile de carne
1 Mai printre “împuţiţii de spanioli” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18959_a_20284]
-
cea mai perfectă formă a versului și, totodată, ne surprinde cu expresii simple, dar, în același timp, pline de realități ce există în afara conștiinței omenești și independent de ea. Deci: „Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins,/ Să ardă-n mine vreascuri de iubire./ Să mistuiesc ca strugurii în teasc,/ să mă cobor, să mă înalț/ Ca frunza care moare, ca să învie.” (Ruga unui vis pustiu). Mihail Janto (Germania, medic, scriitor, poet) este intelectualul care, la nesfârșit, trăiește cu sufletul între drumuri
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
tatălui său și de a sta în bătătura curții cu picioarele goale sub cerul mai înalt ca oricând. Nu reuși prea bine și în vălmășagul de amintiri și gânduri și senzații se fâstâci, scobi cu degetul mare al piciorului un vreasc înfundat în pământ și își privi acel deget cu care scobea, murdar și cu unghia crescută ca o lamă de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
gânduri, ștergeau tristețea de prin ochii goi, târam neștiutori făclii sub scânduri, arzând pustiul strâns sub pași de noi. Ne risipea cu taine line drumul, cârcei de gheață ne țipau prin glezne, ne rezemam prin amintiri ca fumul, mocnind sub vreascuri de iubiri perene. Târziu de noi s-a risipit în zare, strângând oceanul în mărgean de stele, ne-au plâns ninsori pe umeri frig de floare, străini de noi cerșind pe drum inele! Referință Bibliografică: STRĂINI DE NOI / Doina Bezea
STRĂINI DE NOI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384995_a_386324]
-
a fantasticului; sub iluzia unui cotidian cu dramele sale existențiale, cel care angrenează întreg spectrul de forțe, sentimente, comportamente și acțiuni este supranaturalul, manifestat prin intermediul oniricului și al crimelor spiritelor ce bântuie zona podului de cale ferată: „Un zgomot de vreascuri rupte răsună din apropiere și încremeni, căutând cu ochii mari, alertată, în întunericul de nepătruns. Abia atunci știu că mai era cineva acolo. Aceeași prezență. « Dumnezeule! E la fel ca...în vis » gândi ea înghețată de frică. Inconștient, căută să
DE MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384526_a_385855]
-
Colăceii (pâinea) și cârnațul înseamnă bogăția casei. Țăranul din rodul cel bogat dă prima dată de pomană și celui sărac, pe urmă îl gustă și el, aducând astfel mulțumire lui Dumnezeu. Pițărăii sunt copiii ce au adunat din timp lemne, vreascuri, tulei (coceni) și au aprins focul în seara zilei de 23 decembrie. Focul odată aprins va fi menținut de pițărăi până în zorii Ajunului Nașterii Domnului, în 24 decembrie. Acest foc din noaptea Ajunului reprezintă în tradiția populară focul în jurul căruia
SATUL CU TRADIŢIILE ŞI OBICEIURILE LUI DESPRINSE DIN POEZIILE ÎN GRAI BĂNĂŢEAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382434_a_383763]
-
defăimare. Pământul scoică-n veci trăiește în universuri paralele, prin curba beznei se trezește iubind, când trece-instantaneu prin ele. AMPRENTE ATIPICE Amprente de picioare puse pe-albe coli, unde ne duc oare, către-nalte școli? De picioare amprente lemnoase, trosnitoare vreascuri, bune-asolamente utile ca teascuri. Patru amprente clare de picioare două. sunt tămăduitoare de le treci prin rouă. PAHARE TEATRALE Cele trei pahare, cu niveluri patru, stau pe post de care, în scumpul amfiteatru. Pe margini sunt scurse negre, rupte fire
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Timpul trece, timpul vine, timpul se ascunde-n noi Ore multe, adormite ca miresele-mbătate Fără spaimă sau emoții, fără veste despre noi Timpul trece, timpul zboară și nu vine înapoi Vreascuri multe, vorbă multă fără pic de rușinare Ape repezi în cascade: ale gândului furtuni ! Stăm sub vorba ce rănește ca sub grea amenințare Și uităm să facem crucii semn smerit de-‘nchinăciuni Ne ascundem(cum se poate să ne-ascundem
TIMPUL SE ZIDEȘTE-N NOI de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382648_a_383977]
-
nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mizere putregaiuri din rădăcini de vertebrate Ostenite-n lupte crunte pe metereze de cenușă Ancorate-n lanțuri hâde din galere scufundate Sunt uitate-n băi de sânge scoase radical pe tușă. Vreasc în suflete murdare de ucigătoare fițe Stă la pândă pe la colțuri și firide adumbrite Pline de matroane mâțe, pești golași și chiar fetițe Fețe hâde nămolite în curvisme golănite. E o junglă repudiată de eonice ființe - zei parșivi Ce din
O GALACTICĂ APOCALIPSĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383957_a_385286]
-
cățuie, La găleata fântânii se spunea ciutură, La vătraiul de jar se spunea corciovă, La varză se spunea curechi, La flăcău se spunea dănac, Dis-de-dimineță se spunea desniță, La femeia păcătoasă se spunea drăcoaie, La găină se spunea galiță, La vreascuri se spunea găteje, La coșul de fum se spunea hogeag, Neîncetat se spunea hojma, La lumânare se spunea lumină, La făcăleț se spunea melesteu, Vremea călduță se numea molășniță, Buruienii de dragoste i se zicea năvalnic, Folosul se numea priință
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
mustăcind cu înțelesuri, a început să povestească: - A fost odată un moș și-o babă, care se certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri ori paie pentru foc. Dacă a venit frigul, biata babă a început să tremure, de-i clănțăneau dinții în gură: - Du-te moșule la pădure și adă niște uscături, să facem focul, că murim de frig! - Ei, murim! Ca mâine
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
stătea cu capul în piept, jucându-se cu un ciucure de la sutană. Mărturisirile Huruzumei îl tulburau nespus. — Cu toate acestea, urmă deodată veselă Huruzuma, în general n-o ducem rău. Seara mai facem câte-un foc de tabără, mai punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și, fără să mai aștepte încuviințarea, Huruzuma, lăsându-și capul pe spate, începu să cânte cu glas sonor, înalt, plăcut: — „Te preaslăvim, mărite Baikal...” Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
deschideau larg, acoperite de nisip ca o plajă. Ceva mai la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]