223 matches
-
lecții sau atenții prilejuite de zilele onomastice (lenjerie de corp, cărți de literatură etc.). În această atmosferă de bună colegialitate am început recrutarea de viitori FDCiști. Era grea selecția. Toți, cu excepția celor care ieșeau din linia de viață morală, erau vrednici să vină alături de noi. În cursul anului am intensificat prietenia cu vreo 6-7 colegi; împreună dădeau tonul la orice acțiune bună în cadrul clasei sau al internatului. Dintre aceștia i-am încadrat pe Răfan Vasile și Popescu Alexandru. Geangu, Duțu și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
obligația de a-l transforma în act de viață, de trăire. Nu ne este permis să călcăm în picioare ceea ce Dumnezeu ne-a făcut cunoscut. Moța, Căpitanul și toți ceilalți au murit pentru acest Adevăr. Noi, probabil, încă nu suntem vrednici pentru această jertfă. Această tenacitate îi venea de la strămoșii daci, pe care-i iubea, cu care parcă se găsea în relații spirituale nevăzute. Când Valeriu Gafencu i-a arătat troița sa de o simplitate estetică extraordinară, dânsul l-a întrebat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
că viitorimea, posteritatea, va afla ce soartă a avut cutare bărbat sau cutare tânăr. Dar de cele mai multe ori nu personalitățile marcante își scriau numele pe ușă, ci cei care nu reprezentaseră nimic și care nici prin comportarea lor nu erau vrednici de amintire. Și erau destui îngâmfați care credeau că sunt cineva! Într-o zi și țiganul turnător și-a gravat numele, cu litere mari, tăind peste toate celelalte semnele strâmbe ale alfabetului cunoscut de el. L-am compătimit în sufletul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Rusalii. Cineva m-a provocat și, după cum știi, nu pot rezista provocărilor.) Multă lume ți-ar trimite drăgăstoase salutări dac-ar ști că-ți scriu dar, desigur, nu-i vorba de dragoste, ci de o curiozitate insolentă. Puțini oameni sunt vrednici de tine, Charles. Oare subsemnatul o fi? Timpul o va arăta. Să vin și să-mi aduc costumul de baie? N-am mai înotat din epica noastră perioadă de la Santa Monica. Mai circulă o teorie cum că n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fost păcatul suprem al evreilor ; dar este vorba de alt secol, de alt meridian geografic și de altă perspectivă culturală. Pentru Voltaire și alți „enciclopediști” francezi din secolul al XVIII-lea, care au reușit să „secularizeze” antisemitismul, „evreii sunt vrednici de osândă pentru că l-au născocit pe Cristos, nu pentru că l-au omorât” <endnote id="(115, p. 48)"/>. Într-un alt vechi text românesc, datând de la Începutul secolului al XVIII-lea, sunt inventariate darurile distribuite de Dumnezeu diferitelor nații : „Negustoria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Occident: era problema calvinismului care îl cucerise pe patriarhul Loukaris și care acum tindea să cucerească și celelalte Biserici orientale. Dacă acest plan diabolic a fost dejucat, meritul îi revine Sf. Congregații de Propagandă prin Vicarii Patriarhali din Constantinopol, vrednicii ei reprezentanți, iar printre aceștia un loc de frunte i se cuvine Pr. Angelo Petricca, un adevărat înger al Bisericii lui Dumnezeu în toată această acțiune. Această chestiune se află în afara subiectului nostru și nu am voit să o atingem
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
tot felul de chipuri ce va fi în puterea noastră, ca să lucrați împreună la mântuitoarea săvârșire ce vă punem înainte, care este de a împinge din hotarele voastre orice vrăjmaș va voi să tulbure lucrarea fericirii voastre, vă veți arăta vrednici întru toate soartei ce vă gătim...” Ce ipocrizie ! Funcționarii despre care se vorbește, Alexandru Suțu și Scarlat Calimahi, erau demult destituiți ! Iată acuma în ce termeni raporta Talleyrand lui Napoleon intrarea rușilor în Țările Române: „... Năvălirea în Moldova a rușilor
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
propus ca să viziteze cât mai des spitalele și să se intereseze dacă se află bolnavi catolici și aflându-i să înștiințeze cât mai curând un preot. Terțiarii din București chiar dacă n-ar putea desfășura altă activitatea decât aceasta ar fi vrednici de cea mai mare laudă pentru o faptă atât de mare și însemnată. 2. București (catedrală) Deja de anul trecut o parte din terțiarele din București care locuiesc prea departe de biserica Bărăției, ceruseră ca să li se învoiască să formeze
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
care șed în piață îndeletnicindu-se cu vânzarea și cumpărarea, în timp ce pe cei care colindă cetățile îi numim neguțători? De bună seamă. Dar mai sunt și alți oameni, cred, cu alte slujbe, cei care, din pricina minții lor slabe, nu sunt vrednici să participe la treburile obștești, dar care, pe de altă parte, au destulă forță fizică pentru munci grele. Aceștia, vânzându-și folosul forței și numind prețul acesteia simbrie, se numesc, pe cât cred, simbriași. Nu-i așa? Desigur. Deci și simbriașii
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a avut loc în ziua de 16 iunie a.c. la care președintele secției noastre, neputând lua parte, reținut fiind de interese pur profesionale, a adresat colegilor bucovineni, cu această ocazie, următoarea telegramă: „Urăm camarazilor bucovineni izbândă pentru a se arăta vrednici de înaintașii pe care, spre recunoștința, îndemnul și mândria învățătorimii din România Mare, îi comemorează astăzi.” Gh. Vierescu 1 (Din revista Învățătorimea vasluiană, anul I, nr.6, iunie 1935) Volkswille (Voința poporului) Volkswille (Voința poporului), organ al Partidului popular evreiesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fel tuturor oamenilor, dar nu toți oamenii răspund în același fel la chemarea dumnezeiască. Omul este singurul responsabil de judecata sa. Dumnezeu este constrâns să își asume rolul de judecător, mai întâi, pentru a‑i mântui pe cei care sunt vrednici și apoi, din respect pentru libertatea creaturilor sale. În cartea a IV‑a, 6, 5, Irineu scrie: „Așadar Tatăl se revelează tuturor, făcând vizibil Cuvântul său tuturor; Cuvântul l‑a arătat tuturor ca Tată și Fiu, ca să fie văzut de către
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
legată de suferință și nefericire, s-a întors cu totul asupra mea.” Ajunge chiar să se urască în calitatea sa de creatură umană (iar aici regăsim ambivalența, întrucât toți oamenii, fiind creaturi ale lui Dumnezeu ca și ea, sunt deopotrivă vrednici de ură). „Cea mai mare crimă a lui Dumnezeu este de a ne fi creat, faptul că existăm. Cea mai mare crimă a noastră față de Dumnezeu este existența noastră.” Ambivalența este evidentă și atunci când, referitor la suferințele ei (crize de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în cărți mă fascina cu creațiile lui monumentale. Am ajuns la concluzia că aparțineam unui neam mare, atât pe linia tracă cât și prin romani. Tracii au creat cultura europeană, iar romanii, cel mai mare imperiu al lumii. Să fim vrednici să descifrăm misterul istoriei noastre.”(prizonieri ai puterilor axei pg 131 de Horia Sima) Din păcate acest gând a rămas un proiect nerealizat până la trecerea Comandantului din lume. Nicolae Petrașcu, în această perioadă, cum se menționează într-o declarație a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
al luminii tăcut,/ Tu verbul pe veci înflorit în splendoare,/ Uimit în genunchi te salut,/ Supremul meu cântec, o, Soare,/ Și urma ta albă sărut.//[...] Și cum ești în faptă sublim/ Pe calea ce urcă spre singurul bine,/ Învață-ne vrednici să fim/ De viață prin jertfa de sine,/ Tot astfel și noi să iubim”). Și în Altare ofranda lirică e închinată astrului suprem, iar cultul fecundității naturii se desăvârșește în poeme precum Ideal, Nepenthes, Piramidă, Înger de lumină, Nupțială, Fugară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
și de către un alt grup de pelerini, originari dintr-un sat de lângă Sascut, Bacău. Un grup mare, de circa 20-25 de persoane, bărbați și femei deopotrivă. „Tot noi, moldovenii, ținem pele rinajul ăsta pe picioare, domnule. Dar nu suntem destul de vrednici pentru Sfânta Parascheva. Vin oameni de departe pentru ea, din Italia, din Spania, pe unde i-a împrăștiat viața. Atunci noi cum să nu venim ? Nu ne-ar fi rușine ?” Mâncăm cu toții tocană de ciuperci (hribi) de pădure, din două
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mult mai radicale se întrevăd; dacă astăzi, noi, preoții și călugării, nu simțim urgent nevoia de a ne afla în fruntea timpurilor ca să le reînnoim și să le salvăm în adevărul Sfintei Evanghelii prin sfințenia exemplului nostru, atunci nu suntem vrednici de Cristos pe care îl predicăm. 7. Să ne reîntoarcem la începuturi Dincolo de aparențe, glasurile care se înalță din diferite părți, prin îndemnuri prestigioase și publicații de actualitate, ne dau noi speranțe. Iată de ce mărturia noastră trebuie să fie generoasă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de atâta "strălucire", oftează adânc mângâind fruntea calului ce nechează a mulțumire. "Pentru Ștefan!! Pentru Moldova!!" răcnesc vitejii încrucișând spadele într-un mănunchi. Vă mulțămesc vitejilor! Ați luptat bine! O sabie împotriva a trei iatagane... Ne-am descurcat binișor. Sunteți vrednici de laudă! De nu era Măria-ta, se aruncă Mihail înflăcărat, nu știu zău... De nu erați voi! Toți! arată Ștefan spre câmpul de bătălie și spune cu voce gâtuită: De nu erau ei!... Și... și bătălia nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ca-n oborul de vite ne-am târguit, pentru cele câteva mii de oșteni juruiți. Aista a fost prețul! și Ștefan își șterge cu palma sudoarea pe frunte. A dat Dumnezeu de ne-am unit puterile. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la botinele Măriei tale să le lege! se înfurie Șendrea, sărind din jilțul pe care stătea. Ștefan măsoară odaia cu pași agitați și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nici cât pielea pe care au fost scrise; păcat de viței, adaugă Ștefan freacându-și palmele de poale, de parcă și le-ar șterge de murdărie. Boierii, în tăcere, privesc fascinați în vâlvătaia de flăcări ce umple căminul. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la încălțările Măriei tale să le lege, se revoltă Duma. Ștefan bea, întinde cana să-i fie umplută iar. M-au aflat la ananghie, m-au strâns cu ușa: "Vrei ajutor?! Închină-te!" M-am închinat! Veniți, fraților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Doamne, Tu l-ai trimis tocmai la mine pe acest om de bine, ca să se facă lumină și să se descopere ceea ce nu trebuia acoperit. Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale. și bunătatea Ta este nemăsurată. Nu suntem vrednici să-Ți mulțumim! Apoi Îl Îmbrățișă pe negustor, care nu-și putea reveni din uimire: — Jupâne Urs, am să-ți spun lucruri de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și fapte". Bătrânii din Costișa spuneau că tânărul trebuie să se silească ca să păzească trei lucruri: minte la cap, înfrângere la gură și rușine în obraz, știind că manierele îl arată pe om. Ei considerau că cei respectuoși sunt întotdeauna vrednici de stimă și pot deschide toate ușile. Cei mai mulți greșesc din neștiință, la cele de cuviință. Un vechi proverb românesc ne îndeamnă: "Poartă-te cum ți-i portul și vorbește cum ți-i vorba!". Cred că poate avea mare aplicabilitate și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mi-ai spus. Se-nțelege că s-o lași. Asemenea să nu uiți și despre gunoi, că nu trebuie să-l dai afară înainte de-a răsări sfântu Soare (...). Și câți flăcăi joacă-n horă, socoți tu că toți îs vrednici să poarte căciulă? Am să-i hotărăsc eu Paraschivei lui Balan să mai deie țâță lui Niculăieș al ei!" (vol. Mărturisiri, 1960). O Vitorie cu "harțag", cea din primele două capitole ale Baltagului, e construită pe modelul acesteia. Aceeași îndârjire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe bolta cerească și ne luminează puternic, încălzindu-ne inimile. Noi, toți, cu frunțile sus, încrezători în destinul neamului, mergem mereu înainte, liberi, puternici ca întotdeauna și victorioși. Am așteptat mult această vreme și iată că o trăim. Să fim vrednici de ea. Vă felicit din inimă pentru sărbătorile de iarnă. Anul Nou, 1990, cu sănătate și voie bună. La mulți ani! Apostoleanu.” Tot o carte poștală obișnuită, 25 decembrie 1992. „Iubite domnule Mânăstireanu, Cu sănătate, voie bună, cu mulțumiri în
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Providenței. Se înțelege că don Calabria, foarte gentil după cum era, nu ezita niciodată să mulțumească «miniștrilor» Providenței. Ba chiar îi implica în această atitudine a sa și le transmitea certitudinile sale evanghelice: «Să-i mulțumiți Domnului, pentru că v-a făcut vrednici să înțelegeți și să faceți pomană. Dumneavoastră primiți mai mult decât noi. Să-i mulțumiți Domnului!». Totul e condus de Providența lui Dumnezeu. Era inutil ca economii să fi mers la el nemulțumiți și să se lamenteze din cauza creditorilor insistenți
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
populare e o chezășie că acest popor merge cu pași falnici spre biruințe mari - și acest progres necunoscut până azi în patria noastră ne umple de bucurie și ne îmbărbătează la o cât mai spornică activitate care să ne facă vrednici de toți vizionarii marilor destine românești.“ (Luceafărul, 8 mai 1971) EMILIAN, Episcop de Alba-Iulia „Un imens pas înainte în istoria făuririi României noi l-a constituit învestitura ca Președinte al țării noastre a Domnului Nicolae Ceaușescu, cu două decenii în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]