393 matches
-
iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
Privind în depărtare, observă că începu să ningă. După câteva minute, soarele aruncă săgeți de foc, iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
iar apoi începu o ploaie deasa. − Acum înțeleg de ce se numeste Marea Anotimpurilor! Aici vremea se schimbă mereu. Vâsli mai departe, până ce zări un vrej uriaș, ce se înalță din mijlocul mării. Sări repede din barcă și se agață de vrej. − Poate dacă ajung în vârf, o să pot vedea orizontul. Și se cațără până în vârf, unde găsi o căsuță făcută din paie și vreascuri. Bătu la ușă și auzi o voce pițigăiata: − Prieten sau Dușman? − Prieten! răspunse Solaris. În prag apăru
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
cu un ceai de iarbă de mare! − Nu, mulțumesc! răspunse Solaris. − Dar, unde vrei să ajungi? întreba curios pescărușul. − În Împărăția Timpului. − De vrei, te pot însoți! spuse pescărușul. Atunci, Solaris urca pe aripa pescărușului și părăsi căsuța din vârful vrejului. Nu după mult timp, pescărușul strigă cu putere: − Pământ, pământ! Cei doi, coborâră pe țărm și hotărâră să înnopteze acolo. Adormiră pe loc, osteniți de drumul lung. După o noapte rece, se treziră în zori, gata de călătorie. − Ce căutăm
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
frumusețea ta, las ochii, falși luceferi, dar iau privirea dragă, las buze reci de idol, dar iau sărutul lor, uit sânii, dar duc căldura și forma lor întreagă, fur neagra avalanșă din păr ce se dezleagă, din trup îmbrâțișarea de vrej amețitor, zvârl inima stricată ce șchioapătă alene, cu scopuri nepătrunse, țesute-n lingușiri, când prefăcute lacrimi, când răsete viclene, capcană-n chip de suflet ascunsă-n amăgiri. Cu tot ce am strâns din tine curat ca Prometeu, am să te
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
și frumusețea ta; Las ochii, falși luceferi, dar iau privirea dragă, Las buze reci de idol, ci iau sărutul lor, Uit sânii, duc căldura și forma lor întreagă, Fur neagra avalanșă de păr când se dezleagă, Din trup, îmbrățișarea de vrej amețitor; Zvârl inima stricată, ce șchioapătă alene, Cu scopuri nepătrunse țesute-n lingușiri, Când prefăcute lacrimi, când râsete viclene, Capcană-n chip de suflet, ascunsă-n amăgiri... Cu tot ce-am strâns din tine, curat, ca Prometeu, Am să te-
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
privirea-mi caută-n zadar orizontul dincolo de hotar; sărut cerul, pădurile verzi, pământului îi cer iertare, pentru neputință și pentru multele semne de întrebare. Căci ne-iubirea este în a se lua! Mă apropii de lespedea mormântului lui Ștefan, privesc vrejurile meandrice - funii ale cerului... Mă-nchin măreției lui, spun o rugăciune și-ntreb cerul: Unde ești Ștefane Mare? Unde e Moldova ta? Referință Bibliografică: La Putna / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012
LA PUTNA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358428_a_359757]
-
învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în râma îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole ... Citește mai mult Timpul ascultădurerea omului care treceprintr-un monolog al valsului cărămizi roșii de-ale morțiimă voi trezi peste sau piatrăîntr-un izvor de muntene agățam de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
de ultimul danscând păsările ciugulesc din palmeatunci învățăm să fim darniciarbitri necunoscuți ne măsoară pașiifiguri strecurate în născociri de-o clipăîn râma îngheață minutulsă renască fotografia din propria umbrățăruș înțepenit, ulițe în respirațienu vor crește păstăi, zambilenici lacrimi agățate de vreji de fasole... XXV. REFLECTOARELE CONȘTIINȚEI, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 336 din 02 decembrie 2011. Reflectoarele conștiinței -Te rog să mă ierți ... -Pentru ce? -Am vrut să fac ceva împotriva voinței tale. -Nu înțeleg. -Mai ții minte când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
câteva locuri cu mocirlă, unde mai orăcăia din când în când câte o broască răgușită. Restul de broaște stăteau ascunse prin rogozul crescut pe lângă maluri să se ferească de căldura verii. Ajuns la bostană se întristă de situația jalnică găsită. Vrejurile pepenilor, se răsucise din cauza uscăciunii, iar pepenii nu au mai apucat să se dezvolte. Parcă erau niște tărtăcuțe bune de pus la murat. Ici colo, mai găseai câte un pepene mai mare decât pumnul, dar nu știai dacă a apucat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri. Toată frăgezimea unui vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
cuvintele țineau loc de foame, de sete ori de somn. Cu mirosul marin al paginilor uzate, cu pătimirea îndelungată în așteptarea zilei în care era permis împrumutul din biblioteca școlii (din două în două săptămâni, fără nicio excepție discriminatorie). Cu vrejurile de bucurie încolăcindu-se șerpeste în jurul fiecărei file, metafore, povești. Pleoapa amintirii închide în căderea ei lentoarea flăcării de lumânare și teama urieșească de întuneric. Și de liniște. Liniștea aceea amenințătoare, cuibărită vrăjmaș între umerii beznei. Și insomnii sfidătoare, răsucindu
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf ai vrejurilor de hamei. Nu erau decât întrebări și capcane nevăzute, ca acelea decupate în bobocii dezlănțuiți ai florilor de gură leului. Astăzi mi-am amintit că e mai ușor să fugi din fața durerii, mai ales când ești neputincios; mai ales când
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE Autor: Carmen Lăiu Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vă mișcă, vă ademenesc și vă frâng - sub dulcea lor povara - declarațiile de dragoste? Pe mine mă topesc în miile de vrejuri ale emoției, pentru ca apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic alta. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
ninsorii.... IV. SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. Va mișca, vă ademenesc și va frâng - sub dulcea lor povară - declarațiile de dragoste? Pe mine mă topesc în miile de vrejuri ale emoției, pentru că apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ferfenița incertitudini, mi-au strivit conștiincios înstrăinări, mi-au limpezit adevărul întineririi vertiginoase, clandestin făptuite sub ... Citește mai mult Va mișca, vă ademenesc și va frâng - sub dulcea lor povară - declarațiile de dragoste? Pe mine mă topesc în miile de vrejuri ale emoției, pentru că apoi să mă reconstruiască, din temelii, mereu aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
era Jupuitu’), fără să falimenteze, să fie nevoiți să-și vândă animalele din ogor ori dublele de porumb pe nimic, deși fuseseră muncite cu sudoare, ca să poată face față. Nici familia lui Tudor Călărașu, „o familie cam ciudată, răsucită în vrej, cu copii din trei căsătorii - un rând al Joiței Preda (Catrina), alt rând al lui Tudor Călărașu (Moromete) și, la urmă de tot, copiii celor doi; Marin, Ilinca, Alexandru - mezinul, ăl mai mic, cel care la masă căuta să termine
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
-i cazanul de smoală încins În care ne fierbem, căci suntem prea mulți...! Și-n hora cretină cu toți căutăm Un loc să rămânem purtați de vârtej... Dar, suntem prea mulți care vrem să aflăm Secretul fasolii ce suie pe vrej... Și-atunci în vârtejul de haine bălțate, În largul cazan plin cu smoală horim, Ne batem cu vorbe și batem din coate Da-n taină, mai punem pe foc și...zâmbim! Furtuna de-acuma nimic n-o mai stinge Nevolnici
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri Ne urcă rătăcirea în capete pe umeri Trec mastodonți pe stradă că nu mai poți să-i numeri Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră Și hai să-nchiriem o peșteră lacustră Se dau în vânt turiștii pe tot
NU-MI MAI CĂLCA PE VISE de ION UNTARU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359608_a_360937]
-
arăta Ca rodia, de bună seamă, Cum se zărește sub maramă. 4. Gâtul ți l-am asemuit Cu turnul ce a fost zidit De David, cu o casă-n care Arme sunt puse, spre păstrare. Scuturi atârnă de-al său vreji Doi pui de cerb. Când mă uit iar, Îmi par doi gemeni, bunăoară, Precum doi pui de căprioară Cari între crini au apărut, Ieșiți în voie la păscut. 6. Până când se mai răcorește, Până când umbra se lungește - Munte de aur
ROMÂNIA – PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359101_a_360430]
-
crenelat și zidit negru. În partea superioară, în câmp albastru, se află cinci masive muntoase de argint. Scutul este împărțit în suliță. În partea dreaptă, în câmp de aur, se află un ciorchine de strugure cu frunză de viță și vrej, în culori naturale. În centru, în câmp de argint, se află o ancoră neagră. Vârful scutului este undat, albastru cu argint. În partea stângă, în câmp de aur, se află o broască țestoasă, în culori naturale. Scutul este timbrat de
HOTĂRÂRE nr. 397 din 16 aprilie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297385]
-
învățăm să fim darnici arbitri necunoscuți ne măsoară pașii figuri strecurate în născociri de-o clipă în ramă îngheață minutul să renască fotografia din propria umbră țăruș înțepenit, ulițe în respirație nu vor crește păstăi, zambile nici lacrimi agățate de vreji de fasole care întârzie să dea roade fără să trimiți acasă păsările călătoare Suzana Deac Referință Bibliografică: Timpul ascultă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 336, Anul I, 02 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac
TIMPUL ASCULTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341471_a_342800]
-
minune s-o oprit. Pentru că, mă copii, m-am luminat deodată la minte, țiuitul ăsta nu era altceva decât țipătul iedului înfricoșat. Da!... Că mi s-o întâmplat și mie odată să prin un ied cu mâna, încâlcit între niște vrejuri și taman la fel țipa, sărmanul de el, cerând ajutor. Și în timp ce eu îmi tot dădeam cu presupusul c-o fi așa, c-o fi altminteri, deodată s-o auzit tropot de copite și răspunsul celui așteptat să vină: beh
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
cu fața aspră și arsă de soare și cu privire care te dogoare... Apropo, știați ca lemnul de palmier nu folosește la nimic ? Că de fapt palmierul este o plantă, nu un arbore și că tulpina lui este un simplu vrej ?! Și totuși mi-aș dori atât de mult să-mi crească măcar unul pe lângă casă așa cum am văzut la Bethleem, la Ierusalim, în Nazaret, la Cana Galileii, pe Muntele Sionului, pe Tabor, pe Carmel... În rest, Bethleemul și așezările lui
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]