1,491 matches
-
cădea mințit cu chipul în palme Dar este mult mai ușor să amăgești Fără ați mai păsa că minciuna-ți ustură și moare! Reamintire Nopțile ce-mi frământă sufletul, Mă readuc ușor în sufocanta zi Și demult îmi este uitat vuietul Ce se evaporă-n disperarea de a fi. Imagini din gându-mi ce sunt trecute, Aievea, îmi neliniștesc pașii... Unele dintre ele, deși par prea scurte, Sunt suficiente încât să sperie lașii! Deși toate ce-mi sunt uneori alături, Ar
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
început să-și desfășoare cadențele solemne din fiecare an, cîntarea grecească era acompaniată de același mic grup de fideli. îndată însă ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
în fund, nici gemetele înspăimîntătoare ale femeii gravide peste care am fost aruncată în fîntîna din Piață. Nici fuga pe la spitale ca să-i căutăm pe colegii de la Filologie, Filosofie, Matematică, Istorie, Fizică, Arhitectură bătuți cumplit, desfigurați, greu de recunoscut. Nici vuietul străzilor pornit ca stihiile împotriva noastră, a libertății, a celor care au mișcat primele rotițe ale sistemului democratic. Nici sîngele împrăștiat pe pereți, nici smocurile de păr ce pluteau pretutindeni în clubul de la Litere. Nici aroganța cu care Petre Roman
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
disparițe decît tot pe aceia care l-au născut, l-au înnobilat atîția ani cu o devoțiune impresionantă. Ce se petrece, oare, cu noi? Nu știu de ce, dar simt că mi se face frică. Simt cum îmi răsună în urechi vuietul stihiilor istoriei care au călcat, care au strivit încercările de a privi cerul înstelat de deasupra noastră și care s-au străduit să lase să pogoare legea morală în noi. Simt cum se înfulecă hălci din istoria recentă, hălci din
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
că te așteaptă să se întoarcă acolo unde tu vrei să ajungi, e miezul zilei, apele lacului sunt roșii-purpurii, te apropii curajos de pâlcurile de bambus și lovești, o singură dată, cu mare putere, apele mici de la mal, într-un vuiet asurzitor cuburile roșii de apă se retrag din fața ta, înaintezi peste comori și schelete, prin mâlul auriu al fundului de lac, armata dragonilor aurii zboară deasupra ta, o coloană de veverițe-călugăr te urmează, cuminte, în ariergardă, dumnezeu e cu tine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stau aici. Vreau să merg cu tine... I-am promis că voi face asta data viitoare... Timpul a trecut ca o umbră cenușie, lăsând În urmă tăcerea atâtor zboruri care n-au cunoscut aerul tare al munților. Dincolo de orizont, aud vuietul alb al valurilor lovite de țărmuri, aud plânsul celui ce m-a pierdut În negura timpului. „Veghează-i , Doamne, nașterea gândurilor, În care muguri luminoși se deschid Într-o străfulgerare, ca o ploaie de flori neprihănite, germinând iertarea și Împăcarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
eu sunt muma pădurii". Aceste vorbe au avut darul să alunge spaima care mă cuprinsese și m-au asigurat de frumusețea nemăsurată a bunicii. Ea semăna cu acei copaci bătrâni împodobiți de scoarța aspră, de imensitatea coroanelor și de acel vuiet din interiorul copacului pe care nu-l poți auzi îmbrățișând copaci tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tineri. Am întâlnit copaci și oameni care mor înainte să își închege propriul lor cântec. Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a oamenilor. Mai ales cea care vine din interiorul lor ca un vuiet nedeslușit. Sunt în mijlocul Sydney-ului și aud cântecul din trupul gorunului din copilăria mea, aud vuietul din interiorul bunicii și din sufletul acestui aborigen. Prin trupul lui se scurg razele soarelui și vântul trece ca prin coroana unui copac bâtrân. Cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Tot de la bunica am învățat să ascult și să deslușesc frumusețea copacilor și a oamenilor. Mai ales cea care vine din interiorul lor ca un vuiet nedeslușit. Sunt în mijlocul Sydney-ului și aud cântecul din trupul gorunului din copilăria mea, aud vuietul din interiorul bunicii și din sufletul acestui aborigen. Prin trupul lui se scurg razele soarelui și vântul trece ca prin coroana unui copac bâtrân. Cu cântecul acesta în propriul meu trup, cobor la subsolul Queen Victoria Building, cu sentimentul că
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ceară, numai să nu cadă de acolo, altfel își vor pierde conducătorul, o mulțime de voci, o mulțime de mâni se îndreaptă spre figura de ceară din copac și strigă: "tu ești Conducătorul, tu ești Conducătorul", piața geme de vuietul acestui nume, omul este dat jos din copac, este urcat pe cabina unui camion de mare tonaj, am uitat să vă spun că muncitorii au scos din fabrici macaralele, camioanele, tramvaiele, ce mai încolo încoace, era o adevărată revoluție, deci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
om cumsecade. "Dacă așa ți se ia o piatră după inimă, da", acceptă ORL-istul. "Bun, săru'mîna!", răsuflă vizibil ușurat bolnavul. Se trezi într-o lume fără contururi. Numai pete de culori și lumină. La care se adăuga un vuiet neregulat. Clipi de câteva ori și imaginea prinse să capete claritate. La fel începură să prindă sens, devenind recognoscibile, și sunetele. Erau două voci. Nea Vasile se căzni să-și dea seama ale cui sunt, fiindcă parcă le știa de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă de prin anii ’38. Îi plăcuse lui Karin, în primul rând poziția casei, așezată la intersecția a două străzi. Inițial ea ar fi vrut o casă protejată de vuietul străzii, de un interval considerabil între stradă și casă, cât de mic, adică să nu aibă zidurile și ferestrele chiar lângă trotuar. Ca și cum dacă aceasta n-ar fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vreo zece, nu fac douăzeci de luminițe? Fac! Numai că aiestea îs tare împrăștiete și nu sunt două câte două...Nuuu! Nu-s lupi! Sigur nu sunt lupi! Îs luminile satului!” - mi-am sfârșit eu gândul, cu tremur în suflet. Vuietul făcut de vânt prin crengile cireșului de pe creastă m-a trezit la realitate: „De aici și până acasă mai este doar o azvârlitură de băț, dar...vine gârla Șărpăriilor...Și acolo să vezi nămeți!” Îmi încordez privirea și mi se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
seama că Bătrînul avusese dreptate, că din păcate nu se mai putea schimba nimic. Se pornește un vînt în rafale care ridică în aer nori de praf, spulberă pungi de plastic, bucăți de ziare, chiștoace de țigări, se aude un vuiet dinspre Giulești. A dat gol Rapidul, se gîndește, cade Potcoava, se cutremură podul Grant, anul ăsta o să prindă fără emoții Cupele Europene, s-ar fi bucurat de una ca asta dacă ar mai fi fost în viață. Cui crezi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
secundul a ieșit la marginea ierbii și a dat indicații. Nu se mai aude decît gura unei singure galerii, ceilalți sînt reduși la tăcere. — Și toată tevatura asta doar în jurul unui meci de fotbal? întreabă domnul Președinte cuprins de indignare. — Vuietul de gooool, făcut de suporterii Milițienilor, cred că a străbătut tot orașul, reia Sena. Mea culpa că exact în clipa cînd mingea a fost trimisă în ațe, eu eram cu privirea înspre oficială, pentu a urmări starea de spirit a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul rămîne cu mîinile în aer căutînd să sprijine cerul care stă să cadă, termină cu metaforele, îl întrerupe Roja cu blîndețe simțindu-l emoționat, ce-a fost asta? a dat unul cu ceva, tovarăși, așezati-vă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu izvoare termale, undeva , În Alpii Japonezi. Imediat după publicarea romanului a devenit unul din cei mai faimoși prozatori japonezi, un clasic În viață, iar romanul a fost caracterizat capodopera lui Kawabata. După război, a scris: ,,O mie de cocori,, , ,,Vuietul muntelui,, , ,,Casa frumoaselor adormite,, , ,,Frumusețe și Întristare,,... Cartea pe care a prețuit-o cel mai mult a fost ,,Maestrul de Go,, Ă1951ă, care diferă foarte mult de celelalte romane. E o relatare pe jumătate fictivă a unui meci foarte important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
asociație de binefacere, care a venit zilele trecute În ghetou, cu Îmbrăcăminte, ouă roșii, cozonaci, portocale și carne. A fost o premieră absolută, În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea, năvala oamenilor, a avut forța unui uragan și vuietul vântului. Antoniu a asistat de pe margine la acest ,,cataclism,, , a Încercat chiar să potolească ,,furtuna,, , a făcut apel la calm și la demnitate, strigând că Dumnezeu are grijă de toți, dar vuietul a crescut paroxistic, iar păruielile și călcatul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
năvala oamenilor, a avut forța unui uragan și vuietul vântului. Antoniu a asistat de pe margine la acest ,,cataclism,, , a Încercat chiar să potolească ,,furtuna,, , a făcut apel la calm și la demnitate, strigând că Dumnezeu are grijă de toți, dar vuietul a crescut paroxistic, iar păruielile și călcatul În picioare, s-au consumat fără să țină cont de etichete și de rugămințile Înlăcrimate ale celor trei mesageri. Mașina din burta căreia fuseseră scoase Îmbrăcămintea și bunătățile, arăta la sfârșit, ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iau în calcul și nevoile lui Georgie, situația ei. Nu voiam să o văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
whisky. M-am hotărât să rămân pe loc. M-am ascuns mai bine în spatele ziarului. Mă durea o mână. Mă cuprinse un fel de extenuare amețitoare. Atmosfera de sfârșitul lumii începu să devină apăsătoare și nu mai puteam distinge dacă vuietul îndepărtat pe care-l auzeam venea de la avioane sau din interiorul meu. Ziua toată fusese o neîntreruptă stare de veghe. Poate că acum mă cuprindea somnul. Mi-am dat seama că-mi cade capul în față, gata parcă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
tavan se aude o tobă care bubuie, bubuie, bubuie. Prin pereți se aud râsetele și aplauzele morților. Chiar și în baie, chiar și atunci când faci duș, se aud vocile de la radio prin zgomotul pe care-l face jetul dușului, prin vuietul apei în cadă, prin plesnetele scoase de perdeaua de plastic. Nu-i vorba că aș vrea să-i omor pe toți, dar tare bine ar fi să dezlănțui puterea descântecului asupra lumii ăsteia. Doar ca să mă bucur văzând spaima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte, tusea sfârșită. Era genul de trădare pe care nu o suporta. Ar fi îndurat orice altceva - chiar și gândul dătător de fiori al pedepsei ce va veni, de dimensiuni uriașe -, dar nu trădarea. Nu mai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Înspăimântați, ostașii au început să se calce în picioare. Fu Jian a fost rănit de o săgeată și a fugit cu gărzile personale. Pe drum, a vrut să facă o pauză. În acel moment, i s-a părut că aude vuietul vântului și cântat de cocori. Crezând că se aproprie inamicul, a început să fugă din nou. Armata lui Fu Jian a suferit o înfrângere dezastruoasă, doi ani mai târziu, statul Qianqin dispărând. Bătălia de la Feishui a fost un exemplu strălucit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]