252 matches
-
dotare ; se țin aproape și marșează cu pieptu-i bombat pedestrimea salonardă cârtitoare, cheia și levierul birocrației intimidante aflându-se în mâinile sale ; cei hliziți (și mai târziu primii maziliți) clăbucarii se situiază în ariergarda reprezentanților nu prea smeriți (rebeli) ai vulgului. Cocoțați de fațadă pe principiul (și criteriul) omul potrivit, la locul potrivit , extras vădit dintr-o rădăcinoasă, planturoasă (sic !) și invidiantă organigramă funcțională în vremuri mai dulci erau setați toți la pachet și-apoi repartizați în pătrățica intereselor comune sau
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
parcurs - pseudomodel așezat cu o deosebită insistență, prin varii strategii de marketing politic, în ochiul viu al nației române -, cât și a figurii lui Homo fraudens de sorginte politicardă este o secvență vizuală de câteva secunde, când mitul emblematic pentru vulg al individului înfipt în magia stranie a propriei sale avuții s-a spulberat cu bruschețe, aidoma unei dâre iluzorii de fum pe un cer care n-a existat, la rându-i, nici el deasupra creștetului cuiva. De la poarta principală a
RĂZBUNAREA MORŢILOR, HOMO FRAUDENS ŞI SULLA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374709_a_376038]
-
preface în bine și, dimpotrivă, binele e blamat sau nu e luat în seamă de nimeni. Rafinate, incitante, subtile, adânci atât cât trebuie, aforismele Alexandrei Mihalache constituie gura de aer proaspăt de care avem nevoie într-o lume îmbâcsită de vulg, de prostie, de sete de putere, de corupție și de minciună. Ele sunt șervețelul parfumat care-ți umezește fruntea când alergi pe nisip pe o arșiță insuportabilă în toiul zilei. Oaza la care adastă omul să respire, să-și întindă
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
pentru arte, au crezut că noua putere zdrobind lumea veche va apela la insolitul avangardei începutului de secol. Eroare. Sovietele (ca și nazismul) s-au temut ca de foc de incomodele stilistici dilematice, stimulatoare ale gîndirii originale și distanțate de vulgul (doar ca masă de manevră) și i-au mătrășit urgent pe incomozii prunci. În definitiv, rău au făcut, pentru că, dacă numele Rusiei a mai contat cîndva în arta secolului, asta s-a datorat acestor excepționali expluzați. Nicicum celor care, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că și acesta, aflat în miezul orașului istoric, stă sub destin. După ce, în aceiași ani de comunizare masivă, curtea Teatrului s-a aliniat, și ea, modei (proletare) de a înlătura feroneria (burgheză) a gardului ce delimita această incintă elitară de vulgul străzii. Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil proces de disoluție, porțiuni mari din ea fiind furate. Iar dincolo de pîrleazul de beton, de buni ani, se arată privirii noastre indignate un spectacol
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
găsit poemul The Tyger / Tigrul ca fiind un poem "glorios" (acum poate cel mai celebru poem al lui Blake), în timp ce William Beckford l-a numit un poem "prost". William Hazlitt a găsit Cîntecele ca fiind "frumoase [...] dar prea adînci pentru vulg"40. Părerile despre Blake că poet, pictor și gravor au fost nu mai puțin divergențe. R. Southey a susținut că "el era la vremea aceea evident nebun"41, în timp ce Wordsworth socotea că Blake avea "simțul poeziei de o mie de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sociabil. În timp ce dandysmul e de „dreapta”. Dandy-ul refuză și el canoanele burgheze, Însă o face „cu program”, Într-un mod cât se poate de sofisticat. Numai că, spre deosebire de artistul boem, el este profund antiegalitar. Are oroare de mulțime, de vulg, dintr-un acut sentiment al castei pe care Încearcă să o fondeze, ca pe o nouă aristocrație: o aristocrație a stilului. El nu vrea să fie „de serie”, masificat. În plus, dacă ar fi să reconsiderăm relația dandy-lui cu cohorta
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ideologiile totalitare (de stânga sau de dreapta), care masifică fără drept de apel, cu principiul fondator al dandysmului? Totul e o contradicție În termeni. Dandy-ul autentic Își afirmă ostentativ singularitatea, unicitatea, refuzând orice tip de Înseriere, orice devălmășie cu vulgul. Delbourg-Delphis nu este, de altfel, singura care afirmă perpetuitatea dandysmului din anii ’20 până În zilele noastre. Am putut nu de puține ori observa cum are loc extrapolarea conceptului, mai ales după 1930. Dacă i se detectează unui individ (mai mult
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-ului față de tot ceea ce ține de imperiul naturii și al naturalului. Slăbirea vitalității (În majoritatea cazurilor), blocajele sexuale, teama de Îmbătrânire (lege căreia i se supun făpturile vii), dar și oroarea de a fi nivelat, adus la numitor comun cu vulgul prin forța incontrolabilă a naturii pot explica până la un punct fascinația dandy-lor pentru simulacru și artificiu. Iată-l pe Baudelaire denunțând naturalul și făcând apologia frumosului elaborat: „Revedeți și analizați ceea ce e natural: nu veți găsi decât grozăvenii. Tot ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
distins, supunând-o unei logici absolute. Pe de altă parte, a exagerat distincția: esența acesteia nu mai este, pentru el, socială, ci metafizică. Dandy-ul nu opune doar o clasă superioară uneia inferioare, ci În mod absolut doar individul și vulgul; pentru dandy, individul nu mai e o idee generală, ci e chiar el Însuși, purificat de orice comparație, astfel Încât, la limită, ca un nou Narcis, Își restituie doar sieși spre lectură propriul veșmânt”1. Ultima parte a acestui citat contrazice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de acest monolog uimitor de moral, religios, monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni nu vrea să aparțină vulgului!... Viața elegantă este, prin urmare, În primul rând știința manierelor. În acest punct, problema ni se pare suficient de prescurtată și, deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar fi Însărcinat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
monarhic, literar, constituțional, egoist: „Stropesc cu noroi, ocrotesc...” etc. Căci principiile după care se conduc și trăiesc cei care au talent, putere sau bani nu vor semăna niciodată cu cele ce cârmuiesc viața vulgului. Or, nimeni nu vrea să aparțină vulgului!... Viața elegantă este, prin urmare, În primul rând știința manierelor. În acest punct, problema ni se pare suficient de prescurtată și, deopotrivă, pusă cu destulă subtilitate, ca și cum contele Ravez s-ar fi Însărcinat să o propună primei Camere cu un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-l ridice și să-l transporte prin mediul culturei sale artistice. În privința asta zice și Gothe despre actor (XXXXV, p. 9): Nu poți să-i arăți publicului o stimă mai mare decât netratîndu-l ca pe o masă necultă, ca pe vulg. Vulgul se grămădește nepreparat înaintea casei teatrale, el cere ceea ce poate gusta nemijlocit, el vrea să vadă, (să caște gura) să se mire, s-audă, să râdă, să plângă și silește astfel și pe direcțiunele ce atârnă de la el ca să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ridice și să-l transporte prin mediul culturei sale artistice. În privința asta zice și Gothe despre actor (XXXXV, p. 9): Nu poți să-i arăți publicului o stimă mai mare decât netratîndu-l ca pe o masă necultă, ca pe vulg. Vulgul se grămădește nepreparat înaintea casei teatrale, el cere ceea ce poate gusta nemijlocit, el vrea să vadă, (să caște gura) să se mire, s-audă, să râdă, să plângă și silește astfel și pe direcțiunele ce atârnă de la el ca să coboare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scrise sînt plasate în urma celor orale. Acest iacobin a "inventat" mediile "reci" și "calde" ale lui McLuhan. Trebuie să ne temem mai degrabă, scrie el (reînnoind vechile spaime monarhice față de strigăt, zvon, murmur sentențios, față de toată acea oralitate primară asimilată vulgului, emotivității, instinctualității, mulțimii incontrolabile ca marea sau furtuna), de discursurile pompoase, de lecturile cu voce tare, de tribunele de adunare și mai ales de teatru. "Cinci sute de oameni notează el în articolul citat din Journal d'économie publique care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
râul de otravă spirituală care se revarsă din malaxorul gigantic (producător de subcultură, dar și de bani) la care sunt îndemnați cetățenii să se adape. Amăgiți de produsele acestei industrii perverse, „oamenii zilei” sunt conectați la promiscuitate spirituală și la vulg. Această conectare costă puțin, dar îi face bogați și puternici pe administratorii „megamașinii”. „Consumizarea” existentului este un concept aparent modern. În fapt, el are o istorie efectiv tradițională, în sensul precis în care dintotdeauna istoria a substituit faptele brute cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o publicistică la granița cu proza alertă, degajată; secvențe citadine, contraste pitorești (patosul aclimatizării la metropolă, maliții de blochaus și tramcar) nasc replici de un haz destins, spumos, șarje duios vitriolante „à la nenea Iancu” alteori, o satiră subțire a vulgului ubicuu, în „fișe”, schițe de portret, „momente”. Dany, protagonistă într-o altă încercare de roman (din care s-au păstrat fragmente), lua asupra sa ceva din acest duh sarcastic, incisiv. Lirismul și tendința psihologizantă domină și în prozele antologate, în
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
deștepți? Și dacă da, cât de puternică va fi voința „idioților” de a schimba ceva în lume, unde omul este „jucăria” determinismului economic alimentat de nevoile obiective ale existenței!!? Remarcabile în această carte nu sunt întrebările fără răspuns, absurdul credibilității vulgului în liderii lui corupți până în măduva oaselor, ci puterea autorului de a analiza și sintetiza. Lectura cărții te înalță deasupra circului politic, cu autorii lui iluzioniști, ce cad adesea în tăișurile propriilor săbii otrăvite. Dar în același timp cazi într-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93032]
-
Se profilează case boierești, oameni care poartă haine scumpe croite în străinătate, călătoresc la Bayreuth la festivalul Wagner, au preocupări artistice, aici se organizează prelegeri despre muzică, la care cetățenii participă cu însuflețire. Sunt evocate și obiceiurile tradiționale, și forfota vulgului, cheiul orașului cu bordeluri, toate învăluite de un farmec și o prospețime ce vin din nostalgia pentru locurile natale. Deși caracterul memorialistic predomină, închegându-se o genealogie și o „istorie” a familiilor Mușețeanu și Codreanu, personajele reale devin aproape personaje
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în linii mari programul publicației: „Să reușim să fim o grupare literară. Să reușim să ne exprimăm într-un context european. [...] Să reușim să nu pierim sufocați de magma subculturii și a vulgului cultivat în clanuri și caste mânate de interese obscure, dezumanizante.” Fidelă obiectivelor propuse, O.l. reușește să strângă în jurul său atât scriitori și critici cunoscuți, cât și începători într-ale literaturii. Încă din primul număr Magda Ursache semnează rubrica de
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
mereu valoarea și importanța lui I.L. Caragiale. Ion Minulescu (de fapt Minculescu) a fost de la început primit ca exponentul cel mai integral al simbolismului românesc [...]. Lirica lui Minulescu e în marginea celui mai autentic simbolism și dacă ea a plăcut vulgului, acest fenomen urmează a se lămuri și explicația nu va fi nicidecum în câmpul versificației [...]. Și, de altfel, poezia lui Minulescu place și omului fin, cu toată grandilocvența ei, și după treizeci de ani ea e încă proaspătă [...]. Eminescu, păstrând
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
nu diferă de principiul revelației sale. Pe scurt, între un conciliu și o șezătoare, vlădica și opinca se întâlnesc cu aceeași nevoie de celălalt. Biserica nu aderă la o concepție esoterică despre adevăr și nici nu privilegiază disprețul elitist pentru vulg. Adevărul nu reprezintă un reper absolut incomunicabil, fără să fie reductibil la enunțul de tip pozitiv, bazat pe relația de corespondență biunivocă între cuvinte și lucruri. Reificarea anunță mai degrabă pericolul idolatriei conceptuale. De aceea, adevărul și binele nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în timp ce războiul din Vietnam a deschis pentru mii de americani măcar un apetit frugal pentru valorile civilizației budiste. Mai recent, după 11 septembrie 2001, studiile de orientalistică și de istoria religiilor, în general, au primit în ochii politicienilor și ai vulgului o justificare. Recunoașterea alterității se dovedește cardinală pentru sarcina coabitării. Bineînțeles, nu era nevoie de aceste traumatice abuzuri pentru ca Asia să intre pe orbita conștiinței europenilor de rând. Este sigur apoi că această nomenclatură poate fi prelungită la nesfârșit, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vitejie făcute de unii, de alții în lupta cu cenzura. Nu au existat prea multe astfel de minuni. Au existat doar complicitatea, doar târgul, trocul. Cât îmi dai, ca să-ți dau. Vidanjorii știu prea bine și se bucură când aruncă vulgului câte o nouă mărturie din haznaua mizeriilor. Când l-am întâlnit pe acel unchi al frizeriței, Trombă parcă-i spunea, mi s-a făcut teamă. Mă vedeam deja implicat în cine știe ce secrete care, odată cunoscute, aveau să-mi aducă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doctorului Rim. Acea Eve inachevee era o bucată frumoasă printre multe, unele primitive și ascetice, altele ale Renașterei libertine, multe ale tor-turei moderne de a ,,exprima". Mai toate își vădeau valoarea în reproducerea de mare artă grafică și în numele, necunoscut vulgului, al artistului, totuși celebru în cercul restrâns al amatorilor de postume prețioase. Subt forma asta de colecționar și diletant apăruse doctorul întîi lui Mini, pe când nu-1 cunoștea decât din refrenul "Rim" al bunei Lina. Pe atunci nu-i mutase catedra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]