207 matches
-
ar fi fost pusă în operă." (pag. 58) O interesantă, mai ales pentru amatorii de cancanuri, scotocire a latențelor homoerotice ale personajelor poartă cu sine premisele decodării unora dintre evenimentele cuprinse în roman. Către ce trimite, la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
fizionomia lui N. Moraru are atributele tipicității, de la cariera de ilegalist până la fanatismul inchizitorial care elimină orice tentație a nuanțării. Intervențiile sale au o tăietură partinică și unghiul de abordare al domeniului estetic este unul care se revendică, întotdeauna, de la vulgata leninist-stalinistă, prezența citatelor rituale fiind reflexul unei mentalități teologice seculare.3 O dată cu extincția vechii ordini, iluzia neutralității burgheze este abandonată și misiunea criticului ideolog este de a-și ghida cititorii, în labirintul iluziilor, către ieșire, grație busolei partinice. Fidelitatea față de
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
cu ostentație, funcții de represiune ideologică, în aceeași măsură în care Direcția Securității Poporului preia dimensiunea de apărare a cucerilor democratice. Căci, o dată cu impunerea "realismului socialist", orice iluzie de supraviețuire a alterității este anulată. Ortodoxia estetică stalinistă este incorporată în vulgata P.M.R și denunțarea inamicului devine parte din mecamismul cotidianului. Extrem de direct în pedagogia sa, N. Moraru, ca și alți "critici angajați", este interesat, în primul rând, de această înlăturare a ambiguității, prin precizarea, lipsită de echivoc, a termenilor definind
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
în laborator, în atelierul unui centru de mașini sau în pântecele încins al uzinei", diferența ține doar de instrument, iar nu de vocație sau responsabilitate. Pe acest fundal al "angajării’, delimitarea "adversarului" de exponenții spiritului partinic se operează previzibil și vulgata partinică releagă în infern pe esteticienii "idealiști", adepți ai "artei pentru artă". "Tendința" artei, capacitatea ei de a incorpora și ilustra credibil mesajul partinic, și aici conformitatea cu preceptele leniniste de la 1905 este vizibilă, separă creația dedicată "poporului" de domeniul
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
sau mai răi, dar consacrați. (Aceștia reprezentând, în tot cazul, valori mai sigure. În judecarea lor se poate greși. Supralicitând sau, dimpotrivă, subevaluând. Dar, de gafat, nu se prea poate gafa.) Cronica literară e, până la urmă, o chestiune de selecție. Vulgata e următoarea: din cincizeci și două de săptămâni, câte are un an, nici una nu trebuie risipită. Cu alte cuvinte, din cincizeci și două de cronici, nici uneia nu-i este îngăduit să fie susceptibilă. Dar de ce atâta prudență, în definitiv? Când
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
șobolani cu care se alege introvertitul tată al lui Emil). În schimb, paginile despre lecțiile de poezie pe care un alt personaj le primește în temniță de la un anume N. (să fie Steinhardt? Să fie Crainic?), și ele aparținând, generic, vulgatei istoriografiei carcerale, sunt de o prospețime neașteptată pentru un, în definitiv, prozator: „Cert este că bunicul, așa cum s-ar spune într-o descriere stupidă și pompoasă, s-a perindat câteva luni prin epocile genului liric, prin subspecii, curente și structuri
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
încurajare”, nu de „pedepsire”, în altele, elevul face legea, ajutat de părinți, care, și unii, și alții aplică profesorilor pedepse corporale, proclamând în schimb interzicerea lor când e vorba de fi aplicate de către profesori elevilor. „E înterzis să interzici”, afirma vulgata educatorilor școliți de Bourdieu et. comp. Dar nu pentru toți. Asta seamănă ca două picături de apă cu o constatare a lui Valls privitoare la polițiști, cărora li se interzice orice reacție la provocarea huliganilor, sub pedeapsa de a fi
„Pe față“ () [Corola-journal/Journalistic/4276_a_5601]
-
acestei false religii lingvistice, s-a văzut nevoit s-o renege. Singură poezie adevărată e poezia suportabila, se confesa acesta în Nimic. (Prin coincidență, însuși titlul lui Pântea poate fi citit că un clin d’oeil adresat congenerului sau.) Conform vulgatei, poezia e accesibilă doar unora, puțini și aleși. Dar ce se întâmplă atunci când poetul însuși încetează să se mai prenumere printre aceștia? Șocul trebuie să fie imens. Dar în cazurile fericite, functioneaza că o resuscitare. Așa ceva este în fond șiNimicitorul
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
anturaj pestriț, proteic, verbigerant care redă complexitatea și forța de atracție a filmului. Aceste periferii pitorești exprimă însă fascinația pe care cea de-a șaptea artă o exercită asupra tuturor și faptul că filmul se face purtătorul sensibil al unor vulgate, al unor iluzii, al unor gesticulații emblematice care reverberează profund în epocă. Printre acești auxiliari remarcabili se află interpretul de muzică ușoară cu un timbru memorabil, Jean Moscopol, pentru o singură apariție de cupletist în grădina Union din O noapte
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
de aceea simt de această dată nevoia să mă desprind de universul cărții pentru a vedea ce a reușit Meirelles în absența ei. Avem în aparență un scenariu apocaliptic desfășurat după toate regulile genului, ilustrate spre exemplu la nivelul unei vulgate de un film precum Întâmplarea (The Happening, 2008) al lui M. Night Shyamalan. Ca și în Întâmplarea, ceea ce pare a fi un virus lovește din senin și oamenii încep pe rând să orbească. Orbirea este bruscă, iar medicii nu reușesc
Orbitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7324_a_8649]
-
filosofic. Pornind, într-un caz, de la filosofia reacționara a secolului al XVIII-lea, de la Nietzsche și Chamberlain, iar în celălalt de la stînga hegeliana, de la Marx și Engels, de la liberalismul european, ajung la un limbaj "pedestru și previzibil", la treaptă unei Vulgate comune. Ideologia totalitarismelor "pare imaginata pentru debili mintali, pentru persoane aflate sub nivelul de dezvoltare intelectuală". Toate acestea explică tactică de salvare politică în extremis a celor două ideologii aparent ireconciliabile, prin alianță lor după prăbușirea sistemelor comuniste în Europa
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până însăși detașarea
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
de hîrtie e gol, locuit doar de o siluetă subțire, străvezie și pîlpîitoare, de Golem lingav. Va trebui, deci, să conchidem că Z. Ornea este prezent fără a exista, fapt care dovedește din parte-i abilități hermetice lăsînd în urmă vulgata metafizică și tinzînd către gălbejitele arcane cabalistice ale lui Athanasius Pernath." Vasăzică, pentru Mircea Platon, Z. Ornea - cărturarul care a inițiat și girat ediții critice ale marilor scriitori români, istoricul literar care a pus în circulație informații adunate în zeci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
Fusese cum ai fi dat orzul pe gâște... Idee mai veche bazată pe un fenomen din ce în ce mai accelerat: vulgarizarea extremă a limbii noastre... Este o exagerare, desigur, spuneam, să dai limbii noastre vorbite de azi atributul istoric pe care latina poporană - vulgata -, strămoașa, îl avu până târziu, în evul mediu european. Răul, oricum ar fi, se întinde. Ca și cum, o dată cu eliberarea, un viciu obștesc, multă vreme ocultat, împiedicat să se manifeste cum trebuie, găsi brusc, în fine, mediul prielnic, bulionul microbian necesar dezvoltării
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
în canon - înzestrat, cândva, cu carne și oase. Nici Cervantes, nici Balzac, nici Proust, nici Joyce nu fac pentru soarta acestui gen atâtea câte face bietul - și anonimul - cititor. Recunoaștem cu ușurință, în această listă restrânsă de principii, o simpatică vulgată a teoriilor ce abordează sistemul literar din perspectiva exclusivistă a receptării. Și, dacă zăbovim o clipă în plus asupra temei, un mai vechi scenariu de extracție religioasă propriu, în ultimul deceniu, celui care s-a numit pe sine, după toate
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
În ordine alfabetică, de la A la Z, sunt așezate diferite teme biblice sau virtuți creștine, ilustrate, în paralel, cu citate concludente din cărțile Noului și Vechiului Testament. Sursele lui Ioan Marginai sunt: Biblia de le București 1688, o ediție a Vulgatei, Biblia Sacra, Veneția, 1690, aflată în fondurile vechi ale bibliotecii blăjene, dar mai ales s-a orientat după „un model latinesc de concordanță biblică tematică”. (Studiu introductiv, p. 23) Ținând cont că va mai trece un secol până la apariția în
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
de exemplare, ceea ce e cu atît mai grăitor pentru statutul unor publicații ca și confidențiale precum Criterion, Predania, Vremea. Într-o epocă în care erau în vogă discursurile populiste ale unor Goga sau A.C.Cuza, exponenți ai unei drepte joase (vulgata dreptei), Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, în pofida faptului că pe ultimii trei îi percepem azi prin prisma faimei dobîndite peste hotare, "constituiau un fenomen de elită și poate chiar de laborator; inițial, Nae Ionescu mergea la palat - pînă în
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
-l-ar boala!" sau ,,CE-I CU SINISTRA ASTA DE BIBLIE PROTESTANTĂ PE CARE MI-AȚI TRIMIS-O? Ați vrea să aveți amabilitatea să le transmiteți oamenilor Bisericii anglicane (oricine ar fi cei care au dat ordinul să se pritocească Vulgata) că au rasolit una dintre cele mai frumoase proze scrise vreodată? O să ardă în iad, credeți-mă!" Nu-i pasă dacă gusturile ei șochează pe cineva: ea știe precis de ce comandă un autor și de ce îl respinge pe altul: ,,...vreau
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
de întrebări și deschide o altă suită de trasee de reflecție. E vorba, pe scurt, despre raportul (foarte complicat și extrem de interesant) pe care criticii de întâmpinare îl stabilesc (de cele mai multe ori, pe nesimțite) cu genul în care se exersează. Vulgata e, ca orice vulgată, categorică: orice critic in statu nascendi cunoaște, la începuturile lui o perioadă de ucenicie, în care „își face mâna” recenzând fugace cărți din actualitatea imediată. Indiferent dacă, mai departe, acesta va „naufragia” în istorie literară, în
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
o altă suită de trasee de reflecție. E vorba, pe scurt, despre raportul (foarte complicat și extrem de interesant) pe care criticii de întâmpinare îl stabilesc (de cele mai multe ori, pe nesimțite) cu genul în care se exersează. Vulgata e, ca orice vulgată, categorică: orice critic in statu nascendi cunoaște, la începuturile lui o perioadă de ucenicie, în care „își face mâna” recenzând fugace cărți din actualitatea imediată. Indiferent dacă, mai departe, acesta va „naufragia” în istorie literară, în teorie sau în alte
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
șterg de praf și să le contemplu ore în șir. Cunosc pe dinafară ce se află sub oricare din legăturile acestea... Iată, de pildă, aici: De revolutionis celestium, Nicolaus Copernic. Ediția a doua, Basilea, 1566. O bagatelă, nu?... Ca și Vulgata Clementina din dreapta ei, printre cele șase volume ale Bibliei Poliglote a compatriotului dumneavoastră Cisneros, și acel Cronicarum din Nüremberg. În partea astălaltă, observați acel ciudat in-folio: Praxis criminis persequendi de Simon de Colines, 1541. Sau legătura aceasta mânăstirească cu patru
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
a patentat o sintagmă. Nimeni nu-l mai pomenește pe autorul Fragmentelor din regiunea de odinioară fără să invoce faimoasa „stilistică a eschivei”. Tot astfel s-au petrecut lucrurile și cu câteva titluri care au făcut carieră, intrând, neîntârziat, în vulgata oricărui literat. Expresivitatea involuntară (1977) sau, ca să ajung la subiectul cronicii mele, Figura spiritului creator (1978) reprezintă două asemenea cazuri. Din nefericire, se poate constata, dacă astfel de exprimări fericite s-au impus cu ușurință, ideile, tocmai ele, atât de
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
pe care mentalul colectiv a atașat-o, cu ochii închiși, practicanților unor astfel de meserii opace. Relația paralelă pe care, prin intermediul internetului, acesta ajunge să o dezvolte cu o necunoscută din Statele Unite nu face decât să confirme, și ea, aceeași vulgată din jurul specialistului în IT. Numai că lucrurile nu se opresc aici. Întâmplător sau nu, lumea virtuală atrage după sine o lume simbolică. În care se amestecă, desigur, un substrat teologic și un superstrat estetic. Întregul roman întreține, la o sumară
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
filmul se transformă din documentar într-un film de propagandă precum cele similare ale lui Ken Loach în special September 11. Mai există și o a doua modalitate de a înnobila subiectul, conferindu-i o portanță culturală care traversează diverse vulgate mixate însă destul de prost. Filmul se deschide cu un citat din Baudelaire în engleză "God is the only being who, in order to reign, doesn't even need to exist.", pe muzica lui Morricone care a servit drept coloană sonoră
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
a văzut nu demult Sorin Lavric) e un pic anacronic. Amintirile de la Junimea din Iași figurează de ani buni în „bibliografia obligatorie” a studenților de la Litere, în pandant cu celelalte Amintiri (de astă dată din Junimea) ale lui Iacob Negruzzi. Vulgata e, așadar, cunoscută. Chiar arhicunoscută. Inexactitățile ei, atâtea câte sunt, au fost corijate sau măcar nuanțate de istoricii literari. E de ajuns să ne întoarcem la masivul studiu al lui Z. Ornea, Junimea și junimismul (1975), ca să constatăm că nici unul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]