4,017 matches
-
Codin și Mozoc. Dar iată personajele lui Marin Sorescu, căci ele contează, în primul rînd: Ursul (Ursu, Domnul Urs), animal omnivor, om de litere și inginer silvic, șeful Ocolului pămîntului nr. 1, posesor de vizuină, apartament și cenaclist, Vulpea (d-ra Vulpe, Anișoara Iordăchescu), cu talent dramatic și aptitudini de ingenuă, inflamabilă, roșcovană și însărcinată de sus, Fără-Cap și Fără-Coadă F2C2, Iepurilă), poștaș și poet al fugii, greu de prins, greu de ținut, Bursucul, colocatar al Ursului și ultimul filosof agnostic, Lupul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
o Coțofană pe care o iubește cu focul dragostei dintîi, visează și se ferește de "eroziunea de conștiință" cu ajutorul parfumului de levănțică, scrie scrisori unei "frumoase ursoaice naturale", arătînd veleități scriitoricești, rezolvă cazuri de competență juridică privind un conflict dintre Vulpe și Cocoș, conduce o interesantă ședință de cenaclu și face versuri pe rime date, dovedind încă o dată că "viața e complexă în totalitatea ei chiar și cînd hibernezi"; cei din jur se pătrund și ei de atmosfera încărcată pînă la
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
date, dovedind încă o dată că "viața e complexă în totalitatea ei chiar și cînd hibernezi"; cei din jur se pătrund și ei de atmosfera încărcată pînă la refuz de fulgerele vieții spirituale: Bursucul este, s-a văzut, ultimul filosof agnostic, Vulpea face versuri, Cocoșul, și el, dar, în plus, își explică "poetica" sa, Viezurele are preocupări lingvistice privitoare la "substrat" și toți intră cu evlavie, conduși de Vulpoi, în "peștera Gîndirii abstracte" unde își îmbogățesc cunoștințele și își înalță spiritele, iar
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
le exploatează din plin, oferind pagini de un umor autentic al cărui mecanism declanșator este cunoscutul procedeu al "vizualizării" cuvîntului, al "gestualizării" gîndului), începînd cu capitolul XI al romanului, lectura trebuie să treacă în registrul "literei" pentru că Ursul devine Ursu, Vulpea se metamorfozează în d-ra Vulpe, alias Anișoara Iordăchescu, Iepurilă ia în primire atribuțiile poștașului etc.; titlul capitolului în cauză spune totul: "Lumea vrea povești". Iar poveștile se spun prin "litere". Cauza metamorfozei este dragostea care "îl schimbă pe om, îl
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
pagini de un umor autentic al cărui mecanism declanșator este cunoscutul procedeu al "vizualizării" cuvîntului, al "gestualizării" gîndului), începînd cu capitolul XI al romanului, lectura trebuie să treacă în registrul "literei" pentru că Ursul devine Ursu, Vulpea se metamorfozează în d-ra Vulpe, alias Anișoara Iordăchescu, Iepurilă ia în primire atribuțiile poștașului etc.; titlul capitolului în cauză spune totul: "Lumea vrea povești". Iar poveștile se spun prin "litere". Cauza metamorfozei este dragostea care "îl schimbă pe om, îl face animal și invers, face
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
în primire atribuțiile poștașului etc.; titlul capitolului în cauză spune totul: "Lumea vrea povești". Iar poveștile se spun prin "litere". Cauza metamorfozei este dragostea care "îl schimbă pe om, îl face animal și invers, face dintr-un urs și o vulpe doi oameni"; cei doi oameni sînt Ursu, responsabil silvic la Ocolul pămîntului nr.1, căruia îi plac "romanele doldora de acțiune, iar nu leșinăturile prozei de azi, cu probleme de conștiință chipurile, cînd conștiința omului a ajuns la os, chipurile
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
cînd conștiința omului a ajuns la os, chipurile" și Anișoara Iordăchescu, iubită de șeful său, uitată, apoi, dar perseverentă, preocupată de problemele căminelor culturale, gata oricînd să despice prea mult firul în patru și, mai ales, femeie pentru că, iată, d-ra Vulpe este o excepție care confirmă regula: are "gînduri oarecum fanteziste, de femeie și femeile trebuie să vadă mai mult în realitate decît în oglindă." Viața acestor oameni, cu problemele, viziunile și triunghiurile lor erotice (Ursu, Vițica alias Ica și Anișoara
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
să vadă mai mult în realitate decît în oglindă." Viața acestor oameni, cu problemele, viziunile și triunghiurile lor erotice (Ursu, Vițica alias Ica și Anișoara Iordăchescu), se scrie în două registre corespunzînd unei "vieți anterioare" (cînd erau doar Ursul și Vulpea) - o "anterealitate" -, dar și unei "suprarealități" pe care le-o conferă noul statut certificat prin "poveste". Dacă viziunea vizuinii se conturează prin ceea ce este dincolo de literă, vizuina viziunii este litera însăși; viziunea anterealității este "transparentă", deschisă lecturii, în timp ce vizuina ascunde
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
pe cînd ialomițeanul Ghiță avea 54. Îl salută pe acestă cu un fel de teamă și respect, cum saluți în general, un boier de orice neam o fi el. Dar să vedeți ce-i spusese noul preotel unui ziarist, o vulpe bătrînă de la ziarul regional în stare să tragă de limbă și-un mut. Preotelul, vorbindu-i reporterului de oamenii satului sau, îi prezentase astfel, habar n-avînd că ăla pe ascuns îl înregistra. Zisese așa. Că el avea menirea să păzească
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
piesă în două acte după Somadeva, un fel de dramatizare după una dintre meditațiile lui Heinrich Zimmer. Incursiunea această în fabulosul indian, fermecătoare la lectură, dar un pariu cu miză mare pentru un regizor, o atrage totuși pe regizoarea Andreea Vulpe care montează textul la Teatrul Național din București. De curînd, Editura Humanitas scoate din nou pe piață, cu foarte puțin timp înaintea deschiderii Tîrgului de carte, un nou volum de teatru Vlad Zografi, intitulat Viitorul e maculatura, un titlu ionescian
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii." (p. 17) Evident nu putem vorbi efectiv de o influență a suprarealiștilor pentru care provocarea șocului psihologic era miza principală, dar îl regăsim adesea pe poet în ipostaze extravagante, exersând în sensul atingerii unei stări de disponibilitate care îi
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
cu siguranta cuiva care visează și știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii la o masă aplecata puțin spre infern/ salța vulpea albastră din ochii tăi/ spre desișuri abrupte/ unde pletele-mi lungi că o moarte/ pentru dragoste ți le aștern." (Vulpea albastră) Descoperirea suferinței Ca document sufletesc, poezia Denisei Comănescu înregistrează momentul trecerii de la ingenuitatea unei fete care încă se joacă cu păpușile la luciditatea unei femei mature. Este o trecere bruscă și într-o oarecare măsură dureroasă. Noaptea magică a
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
el; din greșeală de opțiune, căci tocmai aici pare mai abilitată. Altfel, întinde și ea cît poate coada sămănătorismului și face aversiune citadină manifestă, prevenindu-i pe junii țărani ce trag spre oraș: „Viața aici la oraș e hoață,/ E vulpe șireată:/ Îți dăruiește o casă, întinsă spre cer,/ Cu mașină ce sboară, te urcă spre ea./ Îți dă o slujbă, - îți face carieră,/ Te însori c-o femeie ce face cu ochii/ Și poartă călcîiele înalte,/ Copii nu-ți face
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
în care au ajuns grădinile zoologice există riscuri mari atât pentru vizitatori cât și pentru animale. Bărbuceanu susține că unul dintre pericole este generat de faptul că animalele sălbatice ar putea intra oricând într-o grădină. Dacă ar intra o vulpe turbată spre exemplu, vă gândiți ce pagube ar face în rândul animalelor", a mai spus coordonatorul Vier Pfoten. Citește și: Un tigru a scăpat de la grădina zoologică din Sibiu
Vier Pfoten: gardul de la Sibiu are 1,8 metri, un tigru îl sare cu ochii închişi () [Corola-journal/Journalistic/24217_a_25542]
-
tot încarcerați de istorie, nu putem decît năzui, pregătindu-ne însă după puteri întîlnirea cu el." Această dirijare se face aproape imperceptibil, urme de biografism se împletesc cu eliotiene trimiteri livrești: "în/ dimineața de 25 mai 1999 vedem cum o vulpe traversează/ pajiștea/ din fața casei și dispare calmă-n tufișuri prefăcîndu-se-n/ trenul urban ce-aleargă spre casă. Și iepuri. Și mii de studenți/ peste podul fără apă sub el și bibliotecile prinse-n rețeaua/ uitărilor/ repetitive: totul acasă se-toarce: dar
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
dicționar încă nepublicată) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehotărît - coșcogea buchet (Alecsandri) o cogemite mămăligă (Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), coșcogea gligan (Vlahuță), gogeamite casă (Brătescu-Voinești) - ba chiar și în postpunere - fete mari coșcogea (Alecsandri); o vulpe coșcogea (Contemporanul), ajungem la concluzia că în acest caz s-a accentuat cu timpul comportamentul atipic al unor adjective atipice. Acestea au suferit poate influența construcțiilor deja citate, cu tot și întreg, al căror conținut semantic se apropie de ideea
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
mișcă, aidoma unui om de lume, printre sintagme suprarealiste, absurde, ori numai duhnind a familiaritate: "dragilor: dar cîtă strîmbă socoteală/ sub pălăria cu pană a vînătorului!/ cît calcul josnic în răceala ghintuită/ a țevilor lui. și doar i-am spus vulpii:/ adună toamnă de toamnă cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
mixat cu datele artei, așa cum o durere e potolită cu antinevralgice: "Burnițează pînă tîrziu noaptea. La 4 cu ea la Zambaccian. La 7 revenim spre Ioanid, ocolind prin Kiseleff. Au căzut toate frunzele, trotuarele par acoperite cu o goană de vulpi roșcate. Și frig. În Ioanid am stat pe banca din chioșcul muzicii. Cerul, văzut de-aici, e roz. Adelei i-a fost frig. La 9 ne-am despărțit. Mă dureau măselele. Am mîncat o prăjitură la Anghelescu, ceea ce mi s-
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
O zbatere la fel de dramatică și de pasionantă ca a somonilor jupuiți, schimonosiți, jigăriți, desfigurați de marșul lor îndărătnic de a ajunge la sursă, să-și facă datoria lor biologică, iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
Pușcariu (DA, tomul I, Litera C, 1940), care îi rezervă un paragraf în tratarea cuvîntului căci; dovedindu-i astfel vechimea și ilustrînd-o cu citate din Cantemir, Țichindeal, Petru Maior și alții. Caracterul livresc al conjuncției căci e confirmat de Magdalena Vulpe (Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită, 1980), care constată neînregistrarea ei în textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un bețiv, un lampagiu și un cărturar, învățînd cîte ceva de la fiecare, taina iubirii o descoperă pe cont propriu, nu atît în întîlniri, cît în despărțiri. O vulpe înțeleaptă îi arată că apropierea de o făptură presupune un mic miracol al îmblînzirii, în urma căruia nici prințul, nici făptura de care s-a apropiat nu mai sînt aceiași. A îmblînzi pe cineva înseamnă a-l desprinde de mulțimea anonimă
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Micul prinț regăsim această viziune, generalizată de la erotic la afecțiunea dintre două făpturi, denumită convențional "prietenie", sensul termenului fiind cel grav, cu profunde implicații morale așa cum au fost discutate ele de Aristotel. Învățîndu-l pe micul prinț cum să o "îmblînzească", vulpea îi atrage atenția asupra importanței riturilor, a acelor obiceiuri mărunte sau importante - revederea într-o zi sau un loc anume, mici superstiții sau tabieturi - care armonizează două ființe, aducînd la unison ritmurile universurilor lor interioare, fuzionîndu-le astfel într-unul singur
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
doară noi, poeții, la ce suntem?! Eu, cum mi-am făcut cuvinte? De pildă, cuvântul întrulpi. Știi, în Nunta Zamfirei: De-ai fi văzut cum au jucat/ Copilele de împărat,/ Frumoase toate și întrulpi,/ Cu ochi șireți ca cei de vulpi,/ Cu rochii scurte până-n pulpi,/ Cu păr buclat." Cum lui Leca sensul cuvîntului fabricat de Coșbuc nu-i era clar, e lămurit astfel: "- Cum, păi nu înțelegi din frază? Întrulpi, durdulii, trupeșe, cu mijlocul încins frumos, ca niște vulpi șirete
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
de vulpi,/ Cu rochii scurte până-n pulpi,/ Cu păr buclat." Cum lui Leca sensul cuvîntului fabricat de Coșbuc nu-i era clar, e lămurit astfel: "- Cum, păi nu înțelegi din frază? Întrulpi, durdulii, trupeșe, cu mijlocul încins frumos, ca niște vulpi șirete..., pentru că asta s-o știi de la Coșbuc: femeia e pe atât de frumoasă, pe cât de frumos se știe încinge! [(Criptogramă)] [...] Așa, asta-i treaba poeților. Vorba e numai s-o știi țintui bine într-o rimă, nu în mijlocul versului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]