301 matches
-
masivului Cezărel, răzbate un gâjâit rar, întrerupt, un potpuriu care se întărește, la deal, cu fiecare expirație, închegându-se cu fonfăieli și cu poticneli în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele! Beelzebub, Sephirahul sângeros, blestemat, Și Stăpânul său, cel Cernit, după el, Prin hornul surpat! Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele... Atâta mai pot să fac, pentru voi, prieteni. Canalul superior de comunicare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în sunete disparate, apoi în silabe articulate, apoi în cuvinte, apoi...: " Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele! Beelzebub, Sephirahul sângeros, blestemat, Și Stăpânul său, cel Cernit, după el, Prin hornul surpat! Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit, Care-nghite rățuștele... Atâta mai pot să fac, pentru voi, prieteni. Canalul superior de comunicare, tocmai s-a închis. De tot! Îngerul se reașează resemnat pe scaun, lângă Apostat și se scufundă iar în muțenie. BEELZEBUB III La masă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sângele șiroise crâncen către fruntea patibulară, teșită și către urechile clăpăuge, coagulându-se în cruste oribile extinse, de culoarea racilor fierți și răsfierți, în ulei clocotit. În mâna dreaptă, strânge șișul. Bine-nțeles! Și rânjește. "Muștele, muștele, muștele, muștele! Și vulpoiul șorecit..." Iată-l! Dar, pe unde-s rățuștele? clipește Fratele. BEELZEBUB IV Printre picioarele rășchirate ale Șobolanului, se strecoară val-vârtej, înăuntrul capelei, înșirându-se ca pentru apel, patru cozi motănești îmbățoșate, tuciurii! Dedesubtul copârșeului, miaună autoritar Momocilă: Dă-te jos
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Didactică și Pedagogică, 2009, 142 p. [56] DIONISIE, ECATERINA; MIHAI, ANA, Caiet de limba română: noțiuni și exerciții aplicative de vocabular, fonetică, morfologie și sintaxă: clasa a VII-a, București, Editura Didactică și Pedagogică, 2009, 142 p. [57] DOBRE, VIORICA; VULPOI, GENOVICA; BEJENARU, LAURA, Concursul Județean "Materom": Limba și literatura română și matematică: Ediția a II-a, Iași, 26 aprilie 2009, Iași, Pim, 2009, 92 p. [58] DOROFTE, ECATERINA; ȘTEFAN, LIVIU, Culegere de exerciții pentru limba română și matematică: clasa a
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
inventa astfel de situații pare inepuizabilă, pornind de la cele cu trăsături de fabulă (un copil privește atent la musafirii părinților săi și descoperă ceea ce știa, că orice căsătorie e o unitate de contrarii, așa că bărbatul venit în vizită e un vulpoi însurat cu o găină, așa cum tatăl lui e un lup însurat cu o oaie; nu e nici o mirare că pe fondul unei foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
căsătorie e o unitate de contrarii, așa că bărbatul venit în vizită e un vulpoi însurat cu o găină, așa cum tatăl lui e un lup însurat cu o oaie; nu e nici o mirare că pe fondul unei foarte banale conversații mondene vulpoiul se repede și soarbe oul pe care găina tocmai l-a depus pe fotoliu) și mergând până la caleidoscopica, amețitoarea rotire a unor lumi virtuale, fiecare alcătuită după altă lege. Himera lui personală este „omul multiplu”, viețuind în spații nu cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Editura Ancora S. Benvenisti & Comp. Primele douăsprezece pagini cuprind calendarul sărbătorilor religioase ale anului în curs. La subsol apar anunțuri editoriale însoțite de scurte caracterizări ale autorilor și operelor. Sunt semnalate volume ale lui Gh. Brăescu (Cum sunt ei, Doi vulpoi, Un scos din pepeni și Moș Belea), Faust de Goethe în tălmăcirea lui I. U. Soricu, ediția a doua a Vieții lui Iisus de Ernest Renan, Istoria civilizației române moderne și Istoria literaturii române contemporane, cărțile „rodnicului îndrumător și cercetător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285287_a_286616]
-
mai multe spițe de neam, fiind purtate și de către generațiile din ziua de astăzi. Enumerăm, spre exemplificare, o parte din poreclele întâlnite în zona Onceștiului: Aruxandei, Oacă, Amaziliței, Cioric, Haplea, Briciu, Șotroagă, Gheoguța, Ciocănel, Veneticu, Ghebosu, Șchiopu, Floșcanu, Buzatu, Mustăciosu, Vulpoi, Munteanu, Iepure, Iepuroaica, Chițâgoi, Gânsac, Broscoi, Olteanu, Acrișor, Băbuță, Bâzgoi, Bursuc, Cap de Cal, Cartofoi, Ceas rău, Chioru, Ciorsoi, Covrig, Fleașcă, Pârțoi, Piciu, Butelie, Tuluc, Țâganu, Turculea, Vrăghioi, Zdrea, Sugurel, Ciot, Mocanu, Lungu, Pruna, Boureanu și Belciug. După cum arată academicianul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de scrieri modeste, reprezentate în epocă, dar needitate în volume), ca autor de teatru radiofonic, scenarii, adaptări (Scandal la trei papuci, O afacere cu devize, Fetița ta, Mic pitic, Ai cui sunt pantalonii? ș.a.), traduceri. De reținut ar fi Năzdrăvăniile Vulpoiului, adaptare, sub formă de serial de televiziune, după scrierea eroi comică medievală. Roman de Renart, pe când Furnicel (1954) și Vulpișor (1969) sunt cărți pentru copii, fără mari pretenții, dar scrise cu haz, ingeniozitate, vervă. Misteriosul Mister Misterfield (1958) e o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
școlar - școlăriță pictor-pictoriță -easă: cârciumar - cârciumăreasă mire - mireasă croitor - croitoreasă împărat - împărăteasă ofițer - ofițereasă preot - preoteasă -esă: poet - poetesă • substantive masculine de la substantive feminine (mai rar): suf. -an: curcă - curcan gâscă - gâscan ciocârlie - ciocârlan -oi: cioară - cioroi rață - rățoi vulpe - vulpoi broască - broscoi c. la nivelul unor sufixe dezvoltând între ele aceeași opoziție: suf. -tor - toare: director - directoare trădător - trădătoare educator - educatoare traducător - traducătoare muncitor - muncitoare scriitor - scriitoare -el - ică: nepoțel - nepoțică vițel - vițică purcel - purcică Observații: • Între substantivele feminine derivate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în lumea obiectelor; sufixul -oi este, în primul rând, un augmentativ: cioară-cioroi, muscă-muscoi, broască-broscoi. Substantivul derivat cu sufixul -oi se înscrie în opoziția semantică masculin-feminin numai când denumește, metaforic, indivizi umani caracterizați prin anumite trăsături fizice (cioroi, broscoi) sau morale (vulpoi) manifestate într-un grad ridicat de intensitate: cioroi = foarte negru; vulpoi = foarte șmecher, viclean. Aceeași motivare stilistică are femininul șerpoaică, prin care se denumește un tip uman, feminin, caracterizat prin răutate și viclenie. Denumind ființe umane, aceste substantive rămân, de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cioară-cioroi, muscă-muscoi, broască-broscoi. Substantivul derivat cu sufixul -oi se înscrie în opoziția semantică masculin-feminin numai când denumește, metaforic, indivizi umani caracterizați prin anumite trăsături fizice (cioroi, broscoi) sau morale (vulpoi) manifestate într-un grad ridicat de intensitate: cioroi = foarte negru; vulpoi = foarte șmecher, viclean. Aceeași motivare stilistică are femininul șerpoaică, prin care se denumește un tip uman, feminin, caracterizat prin răutate și viclenie. Denumind ființe umane, aceste substantive rămân, de fapt, termeni izolați din punctul de vedere al opoziției masculin-feminin; masculinul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și viclenie. Denumind ființe umane, aceste substantive rămân, de fapt, termeni izolați din punctul de vedere al opoziției masculin-feminin; masculinul broscoi nu are un corespondent feminin broască, în lumea umană. Nici vulpe sau cioară nu sunt corespondentele feminine ale masculinelor vulpoi, cioroi, ci cel mult expresia gradului pozitiv, neutru, al însușirilor reprezentate, întrebuințare, însă, puțin frecventă. Nici femininul șerpoaică nu are corespondent masculin în lumea umanului. Sufixul -oi schimbă și genul substantivelor inanimate, concomitent cu dezvoltarea mutațiilor semantice sau valorilor stilistice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
versuri de José-Maria de Hérédia, Charles Baudelaire, din limba engleză poezii de Saki, dar și scrieri aparținând lui V. G. Korolenko, Victor Siveditis ș.a. Transpune și realizează dramatizări radiofonice din Edgar Allan Poe, Tudor Mușatescu ș.a., scrie versurile pentru filmul Vulpoiul păcălit, în regia lui Ion Popescu-Gopo. Numeroase texte lirice au rămas nepublicate; adunate într-un volum, depus la Editura Albatros, după 1989 nu au mai fost găsite. SCRIERI: Pasărea paradisului, Iași, 1939; Arca lui Noe, București, 1968; Ursulețul călător, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288738_a_290067]
-
trădare conform legilor în vigoare ”. Referat la eliberarea din închisoare în 1952 Din acest referat reiese că a fost arestat în noaptea 15-16 august 1952 și „nefiind probe suficiente” a fost pus în libertate dar pus sub supraveghere prin informatorii Vulpoi și Bacău. Această notă conține trei neconcordanțe. 1. Eliberarea nu poate fi în anul 1925; probabil au vrut să scrie anul 1952 2. Conform datării autobiografiei, 7 august 1952, probabil era arestat mai înainte de 15-16 august 3. Tatăl meu a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cu o funie, înainta dormind și la fiecare încetinire izbea cu capul în crupa calului. Nikolai zâmbi și i se păru că ghicește parcă un râs înăbușit în scurtul sforăit al calului. Nu-l certă, șopti doar: „Dă-i drumul, Vulpoiule, nu suntem departe. Străbatem pădurea și apoi, pe loc repaus!“ Nu din cauza părului roșcat era numit el astfel, ci din cauza șireteniei. La început, Nikolai crezuse că acel cal era pur și simplu încăpățânat. Într-una din primele lupte, Vulpoiul refuzase
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
drumul, Vulpoiule, nu suntem departe. Străbatem pădurea și apoi, pe loc repaus!“ Nu din cauza părului roșcat era numit el astfel, ci din cauza șireteniei. La început, Nikolai crezuse că acel cal era pur și simplu încăpățânat. Într-una din primele lupte, Vulpoiul refuzase să pornească la atac împreună cu ceilalți. Aproximativ cincizeci de călăreți trebuiau să țâșnească dintr-un crâng, pentru a se năpusti asupra soldaților care se pregăteau să treacă prin vad împreună cu un convoi de căruțe. Comandanții făcuseră semn, cavaleria se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
el, deosebindu-i fluieratul în vacarmul unui campament cu o mie de oameni și cu mii de animale. Se culca, ascultându-i cuvântul, se oprea sau își relua goana ghicindu-i, pare-se, gândul. Atunci începuse Nikolai să-i spună Vulpoiul și să aibă pentru el acel atașament amar născut la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să aibă pentru el acel atașament amar născut la război, în noroi și sânge, când, în primele clipe de după o luptă, simți cu violență viața celuilalt, foarte apropiată, tăcută și mai uimitoare chiar decât propria-ți supraviețuire. Pe drumurile războiului, Vulpoiul văzuse cai care se înecau și cai sfârtecați de obuze, un armăsar cu picioarele din față smulse, care încerca să se ridice într-un salt monstruos, un atelaj abandonat în turba adâncă a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
a unei mlaștini: caii se împotmoleau tot mai tare, prizonieri ai unui tun inutil. Și ofițerul din rândurile Albilor, cu funia petrecută în jurul gâtului, pe care îl târa un cal accelerându-și mișcarea sub loviturile de bici și zbieretele soldaților. Vulpoiul înțelegea, desigur în felul lui, că tot ce-l înconjura scăpase de multă vreme de sub controlul oamenilor care se ucideau între ei, își băteau caii, rosteau discursuri. Mai pricepea și că stăpânul lui nu se lăsa înșelat. Nikolai nu încerca
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
judece. Îmbătrânit mult în acești doi ani, era mulțumit că ajunsese la reflecția asta foarte simplă: firește, puteau să nu iasă la arat, la semănat, dar atunci câmpurile se acopereau de cadavre. Iapa adormită dădu iarăși cu botul în crupa Vulpoiului, care își încetinise imperceptibil pasul. Era ceva ca un gust liniștitor de fericire, în încrederea pe care o arăta animalul acela tânăr ațipit. Nikolai respiră adânc, recunoscând atât mirosul reavăn al zăpezilor ascunse în viroage, cât și mireasma uscată a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
alb care ieșea din mașinărie îl făcea să simtă un nod în gât, de mânie și de o durere cu totul diferită. Se sufoca, trăgea de gulerul hainei, apoi deodată oprise calul în mijlocul uliței și spusese cu glas tare: „Nu, Vulpoiule, așteaptă, o s-o luăm mai degrabă peste câmpuri...“ Pentru a alunga amintirea aceea care revenea neîncetat, Nikolai duse mâna stângă la spate, pipăi toarta celor două găleți noi agățate de șa. Erau, alături de câteva perechi de cămăși și de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nu mai avea scoarță până unde putuse ajunge cu botul. Se afla probabil acolo de mai multe zile... Aveau să iasă curând din pădure. Se ghicea deja câmpia, în ultima sclipire roșiatică a amurgului printre spațiile goale dintre crengi. Deodată, Vulpoiul își repetă manevra: cu capul plecat, cu ochii căutând privirea călărețului. Nikolai îl bruftui, amenințându-l că-l va vinde la târg. Calul înainta, dar fără tragere de inimă. Panta nisipoasă care trebuia să se deschidă spre răspântie nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
râu. Trebuia să urce înapoi spre pădure și să se pregătească pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pentru înnoptare. Nikolai o porni printre copaci, deslușind un luminiș întins îndărătul tufișurilor a căror verdeață fragedă părea albastră în transparența amăgitoare a amurgului... Simți primejdia mai înainte ca Vulpoiul să se fi oprit. Un tremur rapid străbătu pielea calului. Vulpoiul se opri, apoi începu să dea îndărăt, într-un fel de dans nervos pe loc, împingând înapoi iapa somnoroasă. „Lupii...“, se gândi Nikolai și apucă patul revolverului de la spate. Calul continua să tropăie pe loc și respira sacadat, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]