346 matches
-
muzică de Wagner, un rafinat și subtil artist și muzician care acordă Tetralogiei un puternic sens simbolic și de idei. Rolurile principale au fost atribuite unor cântăreți cu un bun palmares la Bayreuth. Linda Watson, în Brünnhilde, stăpânește o voce wagneriană potrivită pentru rol, are și carismă de interpretă a personajului, din păcate, se simte la ea o uzură pe registrul acut, care are în unele momente aumite stridențe. Christian Franz, cu o voce frumoasă, dar insuficientă pentru Siegfried, este dezavantajat
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
pe departe la înălțimea muzicii care se face în Berlin. Este un oraș cu mari potențe muzicale; cu trei opere; cu mai multe orchestre. în urmă cu câteva săptămâni, la Opera de pe Unter den Linden am asistat la un spectacol wagnerian, la Tristan și Isolda. Condus de Barenboim. Un spectacol impresionant. Din toate punctele de vedere. Plângea lumea în sală. în presă? Nu apare nimic! Evenimentele artistice comentate sunt numai Festivalul de la Bayreuth, eventual cel de la Salzburg. Iar acestea, prioritar, în legătură cu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
sală. în presă? Nu apare nimic! Evenimentele artistice comentate sunt numai Festivalul de la Bayreuth, eventual cel de la Salzburg. Iar acestea, prioritar, în legătură cu scandalul pe care l-a stârnit un anume regizor, în legătură cu o anume montare, sau în legătură cu preluarea conducerii Festivalului wagnerian. Evenimentele efectiv muzicale nu formează obiectul atenției presei. D. Av. - E drept, critica de artă, critica muzicală, prin specificul acesteia, nu se poate confunda cu publicistica informativă sau speculativă, de scandal, a unor tabloide avide de senzații, de publicitate cu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
Noaptea de iulie ori Noaptea de decembrie au o cu totul altă factură decît primele Nopți: o tehnică subtilă a refrenului și a revenirilor lexicale se insinuează în corpul familiar al poeziei "ideologice", așa cum fuseseră concepute Nopțile; apare o muzică wagneriană, pînă atunci absentă. Temele obsesive (singurătatea poetului, nerecunoștința contemporanilor, consolarea supremă a artei) ies din șabloanele figurative de pînă atunci. în mod involuntar simbolic, poezia Excelsior, care dă și numele volumului, reușește să transforme vechile recriminări macedonskiene într-o muzică
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
se produce când spun că partitura este prăfuită și merg împotriva compozitorului. După opinia mea, scriitura învinge. Structura, limbajul, caracterul operei sunt mai puternice, nu le poți schimba. Herheim a făcut un spectacol de mare originalitate, respectând cu sfințenie opusul wagnerian. Este muzician, violoncelist, cântăreț chiar, care cunoștea foarte bine partitura, timpul fiecărei schimbări de armonie, nu mai vorbesc de cuvinte. - Ce părere aveți despre școala românească actuală de compoziție? - Cred că este datoria noastră să promovăm lucrările compozitorilor români. Am
Christian Badea: „Spectacolul trebuie să fie legat de ceea ce se întâmplă în societate“ by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6231_a_7556]
-
Mihai Alexandru Canciovici Pentru melomanul iubitor al operei wagneriene, reîntoarcerea, a doua oară consecutiv, la templul lui Wagner, constituie un miracol. Prin-tr-un complex de împrejurări fericite, am revenit în vară la Festivalul de la Bayreuth pentru a urmări noua producție de „Lohen-grin", deși recomandările erau negative. Doresc să departajez încă
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
unui cunoscut regizor german, Hans Neuenfels, renumit, de altfel, pentru montările sale șocante, provocatoare și incitante pentru toți specialiștii. De altfel, în presa de la Bayreuth el a fost denumit „Skandalregisseur-ul". Neuenfels distruge în această producție orice imagine și context tradițional wagnerian, operând flagrante modificări de libret, care produc în sufletul spectatorului avizat confuzii, neînțelegeri, multe semne de întrebare. Pentru mine, un spectacol constituie un ansamblu sincretic de elemente artistice, în primul rând muzicale, apoi teatrale, vizuale, imagistice, scenografice, de costum. Dacă
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
publicul plecând din sală fără a ști să decodeze intențiile regizorului. Am auzit spectatori avizați care plecau și spuneau „es gibt vielen Fragen, noch andere Fragen" („există multe întrebări, încă multe altele"). Neuenfels se desparte în mod flagrant de ideile wagneriene, proiectând spectacolul într-un cadru și spațiu modern al unui laborator de cercetări ale viitorului asupra unei colonii de șobolani - cobai. Poporul Brabantului devine o comunitate de șobolani, înseriată și manipulată de cercetătorii laboranți. Ne aflăm într-un film de
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
Orchestra a sunat impecabil sub bagheta unui tânăr dirijor care se afirmă din ce în ce mai mult pe arena internațională: Andris Nelsons. Deși cunoscutul tenor al momentului Jonas Kaufmann a lipsit din motive de sănătate, am avut revelația să cunosc un excelent tenor wagnerian, Klaus Florian Vogt, care de la primele fraze muzicale a dovedit că are voce specifică, potrivită pentru Lohengrin, cu o culoare timbrală caldă. Vogt a cântat absolut impecabil, interpretând personajul cu o mare noblețe. Are avantaje fizice speciale: este tânăr, înalt
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
o voce bună, pe care și-o conduce inteligent, impresionantă ca artistă, care a înțeles tulburările sufletești ale Elsei, jucând foarte bine inocența și starea ei de transă (în actul I). Cuplul malefic Ortrud - Telramund a fost interpretat de soprana wagneriană Evelyn Herlitzius și de baritonul Hans-Joachim Ketelsen, excelenți amândoi în duetul din actul al Il-lea, realizat teatral foarte bine. Regele a fost Georg Zeppenfeld, cu o voce foarte potrivită, bine condusă, cu frazare frumoasă. Impresionant este că publicul wagnerian
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
wagneriană Evelyn Herlitzius și de baritonul Hans-Joachim Ketelsen, excelenți amândoi în duetul din actul al Il-lea, realizat teatral foarte bine. Regele a fost Georg Zeppenfeld, cu o voce foarte potrivită, bine condusă, cu frazare frumoasă. Impresionant este că publicul wagnerian de la Bayreuth știe să departajeze valorile, are gust, reacționând sever și selectiv la spectacolul modern care i se prezintă. La final, cei din sală au fluierat și huiduit violent regia, aplaudând frenetic, însă,prestația muzicală a interpreților. După părerea mea
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
și Valentin Racoveanu, constituind o echipă omogenă, bine coordonată, care a răspuns perfect din punct de vedere stilistic. Cristian Mogoșan este un tenor de mare viitor despre care vom mai auzi cu siguranță, întrucât posedă o voce specială, potrivită repertoriului wagnerian. O mențiune specială trebuie s-o facem pentru Florin Diaconescu, care în rolul împăratului Altoum, cântat în ambele spectacole, a demonstrat profesionalism, dar mai ales faptul că un artist important știe să interpreteze atât marile roluri din repertoriu cât și
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
întregime creației marelui romantic al începutului de secol XIX, Felix Mendelssohn Bartholdy; sub aceeași baghetă evoluează și tinerii muzicieni din Orchestra Română de Tineret, de asemenea formațiile Operei Naționale din București, care vor relua cu sens de aducere aminte spectacolul wagnerian Lohengrin; este spectacolul cu care - în urmă cu 90 de ani, sub conducerea lui George Enescu - a fost inaugurată prima stagiune a Operei bucureștene înființată drept organism instituționalizat. În același context amintesc prezentarea celor două mari opus-uri mahleriene, simfoniile
A început o nouă ediție a Festivalului „George Enescu” by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5288_a_6613]
-
în urmă. Am reușit, în cele din urmă, să obțin un loc în picioare. Pot spune retroactiv că am trăit, într-adevăr, un mare eveniment prin această producție a unui regizor canadian, Robert Lepage, care montează la Met toată tetralogia wagneriană. Pentru un wagnerolog această producție este un model, un etalon al unei gândiri moderne bine structurate, ancorate, însă, în tradiția wagneriană pe care n-a trădat-o niciun moment, ba din contră, a relevat-o și a pus-o în
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
adevăr, un mare eveniment prin această producție a unui regizor canadian, Robert Lepage, care montează la Met toată tetralogia wagneriană. Pentru un wagnerolog această producție este un model, un etalon al unei gândiri moderne bine structurate, ancorate, însă, în tradiția wagneriană pe care n-a trădat-o niciun moment, ba din contră, a relevat-o și a pus-o în valoare. Aș dori să punctez câteva elemente regizorale care contribuie într-un mod substanțial la sublinierea unor importante motive ideatice și
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
tenor liric care a reușit să surprindă acea poezie romantică a rolului. În celebra arie „Winterstürme wichen dem Wonnemond” a fost sublim, m-a emoționat până la lacrimi prin căldura glasului și delicatețea frazării. Eva-Maria Westbroek se dezvoltă ca o soprană wagneriană de viitor (am văzut-o și la Covent Garden, în Elisabeta din „Tannhäuser”), are un acut sigur și precis, posedând o voce egală, cu armonice frumoase și de calitate. Are ținută impunătoare și l-a secondat pe Kaufmann excelent. Stephanie
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
l-a secondat pe Kaufmann excelent. Stephanie Blythe a fost o Fricka impozantă, cu o voce de altistă care se reține și te impresionează prin suplețe. Hans-Peter König, un bas german cu voce puternică, care s-a impus în repertoriul wagnerian la multe teatre din lume, a realizat un Hunding războinic și sever, credibil prin forța cu care s-a angajat în disputa cu Siegmund. A fost un spectacol superb, aș putea spune una dintre cele mai frumoase înscenări de Walkyria
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
care nu și-a definit încă culoarea timbrală. În prima parte a fost chiar ștearsă și fără acel fior liric specific lui Strauss. Spre sfârșit, dar mai ales în duetul cu Bacchus, respectiv cu Robert Dean Smith, un mare tenor wagnerian, a răspuns elegant cerințelor partiturii, ea nefiind, din nefericire, o soprană straussiană. Compozitorul a fost cunoscuta mezzosoprană Joyce DiDonato, o mare cântăreață rossiniană și belcantistă, sensibilă, cu o suplețe în glas deosebită. În Zerbinetta am văzut-o pe Kathleen Kim
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
2011. Produs de: Zentropa Entertainments. Distribuit în România de: Independența Film. Uvertura filmului lui von Trier este în acelaș i timp și o declaraț ie estetică care-și construiește argumentul prin utilizarea postmodernă a unui kitsch postromantic-decadent înnobilat de umbre wagneriene, muzica din Tristan și Isolda acompaniind imaginile de o eleganță prerafaelită și decupajele brugheliene. Regizorul ne introduce într-o serie de tablouri ca expresie a unei état d’âme melancolice cu nimic mai prejos decât celebra gravură a lui Dürer
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
artiști precum: Royal Concertgebouw Amsterdam, Maris Jansons, Staatskapelle Berlin, Daniel Barenboim, Orchestră dell'Accademia Santa Cecilia di Romă, Antonio Pappano, Orchestre de Paris, Name Jarvi - London Philharmonic Orchestră, Vladimir Jurowski - Pittsburgh Symphony Orchestră, Radio Berlin, Marek Janowski (cu prezentarea tetralogiei wagneriene), Royal Stockholm Philharmonic Orchestră, Sakari Oramo - Münchner Philharmoniker, Semyon Bychkov - Saint martin în the Fields, Șir Neville Marriner, Evgeny Kissin, Murray Perahia, Pinchas Zukerman - Orchestră Națională Rusă, Mikhail Pletnev, Fazil Say, Truls Mørk.
Cele mai așteptate concerte ale anului 2013, în România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/65235_a_66560]
-
ale Operei Mari, pregătite anume pentru sfîrșit de an. La conducerea artistică a Operei Mari din Paris a venit dirijorul Philippe Jordan, care împreună cu directorul general Nicolas Joel se preocupă de a înnoi repertoriul (anul acesta se montează „Ring"ul wagnerian), dar și de a atrage soliști, dirijori și regizori importanți ai momentului. Opera Mare nu este un teatru de repertoriu, precum Viena, dar titlurile existente promit să fie interesante și mai ales la o înaltă ținută artistică și muzicală. Am
Însemnări pariziene by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6456_a_7781]
-
gînditor al secolului al XX-lea." Cronicarul a mai remarcat cronica muzicală a Cristinei Sârbu pe marginea montării recente a „Olandezului zburător" pe scena Operei Naționale din București. „Dirijorul Cristian Mandeal își încearcă pentru prima oară puterile cu o partitură wagneriană. Reușita este spectaculoasă. Sub bagheta sa, muzica lui Wagner capătă consistență și farmec prin profunzimile, trăirile intense, risipa generoasă de afecte, paleta nesfîrșită de culori, exploziile tunătoare sau șoaptele abia auzite pe care le percep și pot să le transmită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6416_a_7741]
-
muzical de cel regizoral. Sub raport muzical, fără exagerări, am putea spune că spectacolul s-a împlinit în mare măsură printr-o execuție specială. În primul rând, orchestra operei Covent Garden, condusă cu rafinament, subtilitate și grijă pentru păstrarea stilisticii wagneriene de către un dirijor rus în vogă, Semyon Bychkov, a creat o atmosferă de o înaltă elevație. Bychkov este un muzician foarte atent la evoluțiile cântăreților, știe să-i stimuleze și să-i asculte, asigurând o coordonare perfectă între voci și
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
o coordonare perfectă între voci și orchestră sub raportul interpretării rolurilor la nivelul unei exigențe majore, aș putea spune că cei doi interpreți principali au fost la cea mai înaltă cotă. Johan Botha este, fără îndoială, cel mai reprezentativ tenor wagnerian al momentului. Vocea sa impecabil și inteligent condusă se pliază perfect pe vocalitatea solicitată de rol. Este dramatic sau tandru, sensibil și diafan atunci când e nevoie. În ciuda fizicului său masiv, mai puțin fericit, el se impune nu prin mobilitatea mișcării
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]
-
poseda drama eroinei. De o mare frumusețe a fost rugăciunea ei din actul al III-lea, în care soprana și-a pus în valoare toate aceste calități. Evoluția cântăreței ne-o certifică ca pe o interpretă consacrată, impunând-o ca wagneriană pe mari scene ale lumii. În Venus, mezzosoprana Michaela Schuster, după opinia noastră, a răspuns doar parțial cerințelor rolului. Ea este mai mult o soprană, cu o voce în general frumoasă, din păcate, inegală în toate registrele, cu unele decalibrări
La Covent Garden by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/5687_a_7012]