23,608 matches
-
companii de asigurări nu mai voiseră să aibă de-a face cu ea - Marcos s-a așezat în spate, cu toate că avea picioarele mult mai lungi decât Jaime, care s-a așezat lângă mine la fel de firesc. Amănuntul m-a făcut să zâmbesc, dar n-am zis nimic, printre altele pentru că îmi luasem carnetul de nici un an și condusul mă absorbea pe de-a-ntregul, mai cu seamă atunci când aveam martori. Deocamdată nu conduceam mult mai bine decât maică-mea, motorul se îneca de
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
făcea bine, al dracului de bine. Niciodată n-am mai fumat țigări ca acelea. Când am tras primul fum, parcă m-a lovit în cap un boxer profesionist. - Maica mă-sii! am exclamat. - E bună, așa-i? Jaime mi-a zâmbit de parcă ar fi vrut să-și toarne zâmbetul în ochii mei și să-l țină acolo, așa că am mai tras un fum înainte de a-i trece țigara lui Marcos. - Mi se pare mie sau ești o vicioasă în toată regula
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
pic singuri... trebuie să... În fine - a început să râdă, Marcos a râs și el, m-am molipsit și eu -, am ceva de făcut. Ușa s-a închis și noi tot mai râdeam. Apoi Marcos m-a privit, mi-a zâmbit și s-a repezit la mine. Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne mângâiam și ne dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
profesorului mai multe lucruri decât din toate istoriile literaturii române: Am avut nu destule ocazii de a-l vedea pe Profesor în intimitate sau în cercul restrâns al catedrei; nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată râzând, ci doar zâmbind; nu-i pot uita privirile sale melancolic-tulburătoare, gestul frecvent de a încerca să evadeze, îndreptându-se automat spre ferestrele încăperii unde era și rămânând mult timp tăcut, absent parcă, în fața lor. Dar nu evita niciodată să te privească în ochi
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
pensionarilor loviți timpuriu de alsheimer, boala care te transformă psihic în legumă, fără să te marcheze fizic. Brazilienii, care trebuie să aibă grijă și de imaginea lor publicitară, ca oameni de afaceri, au fost mai în rol dînd autografe și zîmbind pentru firmele cu care aveau contract. Cam aceeași atitudine a avut și englezul Beckham, în spatele căruia se află o uriașă afacere publicitară. Prost pregătit fizic pentru Campionatul Mondial, Beckham aproape că s-a lăsat faultat, transformîndu-se într-o victimă de
Onoarea lui Zidane și a găștii de la FIFA by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10463_a_11788]
-
se mai întâmplă, când n-ai noroc, ori dacă Cel de Sus consideră că nu-i căzu'... Personalul apucă de se pune la adăpost. Acceleratul trece pe lângă el, valvârtej. Mecanicul meu, adevărat, al acceleratului, să-i zicem 35, București-Cluj Napoca, zâmbește ascultându-mi binevoitor povestea. Poveste-poveste. Deși, omul acum știe, mi-e martor că, de acum încolo, va fi, pur și simplu, realitatea, una trăită de amândoi pe locomotiva lui, avându-mă la bord ca fochist doi, admis, după multe probe
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
blocurile astea automate de azi, noua tehnică feroviară, - exclus ca un tren, noaptea, oricât de grea, pe ploaie, pe furtună, să ajungă din urmă alt tren și să-l ciocnească. (De aceea mecanicul, amfitrionul meu, om în vârstă, cu experiență, zâmbea...). Cu obiceiul meu de călător care se uită în primul rând la peisaj, mă uit afară, spre Ploiești, uitând de noua mea treabă de fochist, astfel încât, în viteza acceleratului, apucasem să îmi amintesc femeia bătrână cu o plapumă roșie în
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
complicitatea celor vii, care au de a face cu ins pe ducă. Cu mirare, deci, întrucât doar cu vreo unșpe ore în urmă, cu Octav făcusem bancuri, prefăcându-mă. Ca într-o veșnică întoarcere, expediție în interior... Pe catafalc, el zâmbea, puțin încurcat. Cum face fizionomia pielii umane, încă intactă, încă vie, parcă, cu ale ei. Iar cei ce mor de inimă, se știe, întineresc subit. Munții, așadar, străluceau cu spinările lor ninse, cu nepăsarea lor gigantică. A, și ce-i
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
ochii pierduți - pictorul? - dansează cu o femeie îmbrăcată în roșu. Privirile nu li se întâlnesc. Corpurile păstrează o distanță stângace. De o parte și de alta a cuplului e aceeași femeie, cu părul auriu. In stânga, într-o rochie albă, zâmbește plină de speranță. În dreapta, în negru, ea este întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza vieții, a doua sală a expoziției include alte picturi și litografii din deceniul '90. Efectul cumulativ al acestor lucrări vizionare este remarcabil. Natura, fluidă, pictată în
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
o zi tristă, din cele multe care ma pândeau. Călcam ușor și nesigur, purtând în spate povară zilelor neîmplinite. Și deodată, din întuneric, luminând totul în calea mea, ai apărut tu... Erai asemenea unui înger, luceai și emanai iubire. Îmi zâmbeai și mă făceai să retrăiesc sentimente ce de mult apuseseră în sufletul meu. Te priveam și nu mă mai saturam de privirea ta caldă și totodată melancolica ce o completă pe a mea. Și uite cum dintr-o pură întâmplare
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
năstrușnic și inocent. Lasati-va purtați pe aripile iubirii, uitați de toate răutățile ce ne înconjoară, doar iubiți și veți fi iubiți! 1. Tu esti soarele ce ma trezește de dimineață, esti aerul ce-l respir, esti motivul pentru care zâmbesc și de aceea, dacă tu n-ai fi inima mi s-ar stinge, sufletul mi s-ar răci, iar eu n-aș mai fi decât o amintire care suspina după dorul tău! 2. Nu-mi trebuie o zi anume ca să
Mesaje de Valentine’s Day [Corola-blog/BlogPost/94705_a_95997]
-
să culeagă mure. Mure n-au găsit, Dar o poieniță au întâlnit. Au cules panseluțe Să le pună pe mânuțe. Au cules margarete Să le împletească-n plete. Soarele se duce la culcare, Copiii pleacă-n graba mare. Luna le zâmbește de pe cer, Copilărie fericită! Nu e un mister! IOVIȚE BOGDAN cl. a II-a D
Copilăria. In: Alabala by IOVIȚE BOGDAN () [Corola-journal/Imaginative/573_a_718]
-
el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu citește până târziu și adoarme în canal. Ziua de mâine va fi la fel, hoții și boschetarii mișună peste tot, dar nimeni din lume nu e mai în siguranță decât Sandu care zâmbește pișicher prin somn - cine mai are ca el șapte cerberi credincioși încât nici măcar mahărul cel mare din cartier nu îndrăznește să-i facă vreun rău?
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]
-
cu gândul să tragă o tură de zbor peste oraș. Rața se trezește exact când Nae era să se prăbușească. Ea fâlfâie disperat și energic din aripi și Nae zboară fericit peste oraș. De sus, el vede doar lumini și zâmbește. Scoate sticluța cu apă de colonie și stropește orașul. Întreg orașul răspândește în aer miros curat și proaspăt de lavandă. Nae zâmbește din nou gândindu-se că așa trebuie să se simtă și un preot când își stropește enoriașii cu
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
disperat și energic din aripi și Nae zboară fericit peste oraș. De sus, el vede doar lumini și zâmbește. Scoate sticluța cu apă de colonie și stropește orașul. Întreg orașul răspândește în aer miros curat și proaspăt de lavandă. Nae zâmbește din nou gândindu-se că așa trebuie să se simtă și un preot când își stropește enoriașii cu aghiazmă. Cam așa e treaba cu Nae: el zboară de fiecare dată cu rața sălbatică pe cocoașă și încă n-a ajuns
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
ezita să mă iert Sau să îmi cer iertare Aș considera că, într-un fel sau altul, Toate problemele Au rezolvare. Amprentă Mi-e dor de tine, Cea care îmi cereai Un prosop curat, „Doar pentru față!” Iar eu îți zâmbeam Știind că-l am mereu Pus de-o parte Fin și albastru, Ca o filă de carte... Și chiar garsoniera Părea lipsită uneori de viață Lucruri banale înmugureau Când îmi spuneai: „Vreau un prosop pentru față!” După tine... Da, o să
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
Fin și albastru, Ca o filă de carte... Și chiar garsoniera Părea lipsită uneori de viață Lucruri banale înmugureau Când îmi spuneai: „Vreau un prosop pentru față!” După tine... Da, o să iasă la o cafea Și după tine Și-o să zâmbească altuia Și o să-i spună că „îi pare bine”. Da, o s-o atingă ușor pe mână Și da, va accepta timidă provocarea Da, o s-o invite la el Și da, știi și tu continuarea... O să fie viață și după tine
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
ierburi, se ascundeau pe coclauri, stăteau Ani întregi în vârful câte unui stâlp. Dar fericiții, nu! Mișună peste tot, îți râd în față, Când merg parcă plutesc, se bucură de orice, Dau din mâini, îți vor binele... Dar, mai ales, Zâmbesc și râd, râd ca tâmpiții, tot timpul.
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
să pricepi, urcase și ea. să treci fluierând peste un câmp minat până la refuz, apoi să mori de plictiseală în fotoliul de-acasă. să te uiți la chiloții unei femei de parcă ai vedea harta statelor unite ale americii. *** sunt vesel. zâmbesc cu toți dinții (pe care-i mai am). decorații de fericire îmi acoperă pieptul. pe o rază de vreo 3 universuri nu mai e nimeni ca mine. *** de câte ori reușesc să uit de mine, cineva mă bate pe umăr. de câte ori aud
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
fi ascuns. Nu crede eunucii care secretă scheme Ca un păianjen plasa. Din Cuvînt Ei văd doar geometria. Uitată de Zidar ’Nainte să se-apuce de lucru. Nu te teme De ce au zis, vor zice, de ce și cum și cînd... Zîmbește. Și înoată, senin, pînă la mal. Acuma, știm Lumina soarelui nu ne mai e de-ajuns. O fabricăm chiar noi și-o-ntindem peste tot, Spunîndu-ne cu-nfrigurare și trufie: „Uns?! Wir sind nicht Schweine, aber Menschen, gleich wie Gott
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
a fost tare demult Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cîndva În iarba înflorită din lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
mi-a făcut poze n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate simt când cineva mă bârfește la trecere îmi place să fac pe detectivul pe bordură îmi place să mângîi câinii pe cap îmi place să zâmbesc când îți răscolesc dulapul sunt în baie și am senzația că plasez bombe prin subsoluri când sunt în gelaterie închis într-o bilă transparentă înconjurat de asistente am senzația că sunt comestibil am văzut cândva o fetiță care avea unghiile
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
mihai șora cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
duși am fost dar ce vorbesc eu aici? macaroanele au ieșit delicioase convorbirile telefonice cu soția au fost normale (după șase minute de tăcere) - Se construiește, a fost concluzia lui khasis. - E un lucru minunat. Oamenii construiesc, mănîncă dulciuri, oftează, zîmbesc, închid ochii și mor. În fine, se vorbește mult despre chestia asta; aici intervenim noi, bineînțeles, în cazul în care punem pe picioare un a.f Ultimul Leac - servicii funerare complete. - Sună al dracului de bine, omule (o scurtă pauză
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]