196 matches
-
zi pe fata aceea care mi se pare și acum frumoasă (am o poză de grup în care apare și ea), cu părul strâns la spate, punând în relief o frunte bombată, niște obraji cu gropițe, buze pline și insinuant zâmbitoare mereu și ochi negri, puțin cam proeminenți, cu o privire foarte caldă și totuși cumva ironică. De altfel nu o priveam niciodată drept în față și o evitam cât era posibil. Dar îi vedeam chipul, reflectat uneori în ferestre sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
donnait la peine de a nu lăsa să i se citească sentimentele aprinse pe față, nici chiar în clipa când m-a văzut. Pentru că atunci când a întors capul, deodată a dat cu ochii de mine, care mă îndreptam spre el, zâmbitoare și cu un pas grațios. Nu mă întristasem nici când îl vedeam cum se apropie de poartă ; eram convinsă că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
840) reclamă "o abordare mai echilibrată a teoriei motivație-igienă", demontând critica acesteia: a) absența bidimensionalității modelului nu a fost confirmată, studiile care au încercat să demonstreze acest lucru prezentând slăbiciuni de măsurare (rezultate din aplicarea scalelor grafice de tipul fețelor "zâmbitoare" și a celor "încruntate", dar și din dificultatea de etichetarea și/sau ierarhizare a experiențelor emoționale); b) constructul de satisfacție "totală" (overall) utilizat pentru testarea teoriei este inexistent în modelul lui Herzberg; măsurarea satisfacției și a insatisfacției prin intermediul scalelor (și
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
măslinii îi erau pe plac Ioanei care le făcea de mâncare și le cumpăra rachiu. De pe urma lor ea se alegea cu grâul pentru un an întreg. La primărie femeia venise pentru o aprobare. Înțelegând că Neculai are trecere pe acolo, zâmbitoare, ea îi înmânase o hârtie. Măgulit de încrederea asta, ca din întâmplare, activistul trecu pe la Ioana cu hârtia aprobată. A fost poftit în casă. Fără să se mute la ea, tânărul trăgea din când în când la femeie, mai cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele?“ CÎnd de termina micul dejun, Susan se punea pe dat telefoane la nesfîrșit și Vilma pleca luîndu-l pe Julius; se duceau amîndoi În livadă, se opreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît pe-aci să-și piardă stăpînirea de sine, Își reveni, Însă și se duse Îndată după untieră. „Poftiți untul, domnișoară“, spuse, din nou sigur pe el, Întinzîndu-i untiera. „Mulțumesc“, Îi răspunse Vilma și Începu să Întindă untul pe pîine, zîmbitoare, liniștită, sigură de ea, dar chiar atunci intră stăpîna: copiii treceau acum În sufragerie, era timpul să meargă și ele; Vilma, să știi că Julius și Cinthia au dispărut. Pe aici Îi căutaseră și pe dincolo, de fapt Îi căutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În largul lui. Și ea i-a povestit o mulțime de lucruri despre tatăl lui, Îl mai iubea și acum, nu, nu era ca Juan Lucas, trebuie să ți-l amintești, sigur, erai foarte mic, dar ochii lui, privirea lui zîmbitoare, ironică era de neuitat... ce?... Nu... Nu... Juan Lucas n-ar fi venit dacă el... Nu, darling... „Da, darling! Vin!“, răspunse Susan, auzind glasul lui Juan Lucas. Dar ar fi preferat să nu plece de acasă. Și Julius ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de părere că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se plimba cîntînd printre mese. Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Cha cha cha-ul Îl cînta abia șoptit la urechea bărbaților cu nevestele alături. „E. frumușică putoarea“, spuneau În gînd zîmbitoarele și amabilele ofensate, așezîndu-se mai bine pe scaun. Le deranja faptul că se simțeau atît de superioare și dintr-odată atît de inferioare. Cha cha cha se desprindea de bărbatul lor și se ducea la o altă masă, Îngăduindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu răsuflarea înfierbântată se legau atât de evident de jocul de curbe, cute și umezeli al corpului feminin? Și nu al orică rui corp, ci numai al celei ce stătea acum pe cearșaf, cu picioa rele-ncru cișate, vorbind la mobil zâmbitoare și jucându-se cu lănțugul de aur ce ardea-n jurul gleznei de uriașă. Bombă? Mai curând o rachetă trimisă în patul fiecărei ființe care-o vedea măcar și o singură dată pe plajă, sorindu-se goală și visătoare pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cîștigat acest ultim trofeu. Premiul nostru nu era o statuetă, ci un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba din valurile de bronz, acolo se mai aflau pești, plante unduitoare și chipurile zîmbitoare a trei nimfe, toate sculptate în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rîs. Galeria era mai goală decît și-o amintea. Majoritatea celor de-acolo erau întinși pe pernele de la etajul cel mai de jos, iar el se grăbi spre ei, privind în dreapta și stînga. își aminti că întîlnise o gură mică, zîmbitoare, cu buze subțiri, într-un luminiș de păr negru și strigă spre gura care rîdea printre buclele negre: — Tu ești? Am fost împreună? — Cînd? — în dormitor? — O, nu, nu eu! N-a fost Helga? Femeia care dansează acolo sus? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cum îți zâmbește Și îți dai seama că acel mister nu glumește. El e undeva adormit, Uitat în timp Și fără chip De te gândești la răsărit. După acest răsărit Uiți de misterul adormit, Te uiți la mare Și pleci zâmbitoare. Marea-ancora mea De câte ori plec din orașul natal Gândul îmi zboară la mare. La marea mea de lumini și cristal La țărmul scăldat veșnic în soare. Oriunde mă duc port în suflet un val O plajă-aurie, un freamăt naval O scoică
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia vizirului trăgea după ea un șlep încărcat cu lemn de calitate când am părăsit Memfisul ca să ne îndreptăm spre Teba, ultima parte a călătoriei. Iosif și cu mine ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bine. Important e să nu existe șocuri apărute așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie să afle ce punem la cale. Nu până când nu vrem noi să afle. — Faci ca totul să sune simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a pierit zâmbetul de pe față. S-a uitat atent la ecranul unui telefon mobil pe care-l avea în mână. Nu știa al cui este și nici cum a ajuns la el. O privea. Era ea, Laura, acolo pe ecran. Zâmbitoare, cu părul bogat în bucle blonde, părând că îi fixează ochii plină de iubire. S-a întristat și fața i s-a înnegurat. A privit în jos și i-a strigat mânios: „Pleacă! Nu doresc să te mai văd”. A
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dă o notă de încrezută... Gura... Ce zici de ea? Este chiar... senzuală, iar buzele perfect conturate par a fi permanent în așteptarea unui sărut. Hm! dacă nu mă laud eu...cine... cine altcineva?” Tainicele cărări ale iubirii Mulțumită și zâmbitoare, își coborî privirea asupra trupului mlădios și foarte bine proporționat. Avea umeri rotunzi și brațe plinuțe atât cât să fie plăcute la mângâiat, mijlocel și coapse dorite de vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
împuțite și scârboase.. Lepra, ciuma și cancer de piele adunate în curul ăsta omenesc ca un vulcan.... Eu trebuie.. Pur și simplu trebuie... Am vrut de la început să mor ca un om rău în haina lui polițienească. O atacă pe zâmbitoarea Mariedl pe la spate și termină imediat. Îngenunchează și sughiță. Acum... Acum sunt eu pentru mine cel mai urât inspector de poliție din întreaga națiune. Acum sunt un țăran murdar care a fost luat în coarne de prima lui vacă... Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai exista acum la întoarcere, când el împlinise deja douăzeci și șapte de ani. Biata fată, tot așteptându-l, s-a îmbolnăvit grav de plămâni. L-a întâmpinat o ființă suferindă, formată numai din piele și oase; nu tânăra veselă, zâmbitoare, dornică de viață, cu obrajii trandafirii, așa cum o lăsase la plecare. L-a așteptat ca să-i moară în brațe la câteva săptămâni de la revedere. Lista cu surprize nu se încheiase. La ea s-au mai adăugat și dispariția unor rude
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minune: "Sara sună glas de bucium și cerboaice albe-n turme Prin cărările de codru, de pe frunze uscate urme, Vin rupînd verzile crenge, cu tălăngile de gît; Și în mijlocul pădurii ocolesc stejarul mare, Pîn' din el o'mpărăteasă iese albă, zîmbitoare, Pe umăr gol doniță albă, stemă-n părul aurit. Din copaci ies zîne mîndre, de-mpărat frumoase fete Țînînd donițe pe umăr, gingașe, nalt-mlădiete, Albe trec prin umbra verde, la cerboaice se înclin, Ce sub dulcele lor mîne își oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
praf; prezent; prezentare; primar; primi; primul; putere; radioasă; reacție; recunoaștere; cu riduri; roz; roză; rumenă; sărac; scîrboasă; senin; seninătate; simetrie; simpatică; sincer; sinceritate; singur; speriată; suflet; supărată; teatru; a tenului; tînără; trăiri; uh; univers; văz; vedere; verde; veselie; vioaie; vizibil; zîmbitoare (1); 811/214/77/137/2 fecior: băiat (183); fiu (82); tînăr (81); copil (65); fecioară (19); fiică (17); flăcău (16); tinerețe (16); virgin (14); bărbat (12); familie (12); cuminte (7); mamă (7); tata (7); mîndrie (6); tată (6); mare
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a doua zi, să-și preia teatrul, că eu mai aveam puțin și dădeam în infarct... Mă gîndeam chiar să-mi fac operație estetică, să nu mă recunoască cei pe care-i implicasem în imunda aventură... Amica mea a sosit zîmbitoare, ca întotdeauna, și, după ce a ascultat criza mea de isterie, după ce s-a speriat de spumele-mi de la colțurile gurii, m-a dezarmat cu un cald și samaritean "Și ce dacă e un singur român în trupă? Și pentru unul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
redă-mi credința Și reapari din cerul tău de stele: Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie! {EminescuOpIV 362} TA TWAM ASI Fiică gingașă de rege, când în haina ta bogată Treci în faeton de gală și te mlădii zâmbitoare, Cum din frunzele-nfobiate râde proaspătă o floare, Toată lumea ce te vede e de tine-nseninată. Sbori cu șase cai ca vântul și răsai ca Aurora. Cu căciulele în mână și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pământeasca zeitate. Tu te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]