196 matches
-
casei apăru și tatăl meu, respirația aproape că mi se opri și inima o luă la trap... Doamne ce dor îmi mai era de el! De sub pălăria de vară trasă ușor pe frunte, să nu-l ardă soarele, fața lui zâmbitoare și ochii neastâmpărați mă încalziră pe dată. Râzând o apostrofă: - Of. of, da ci mai vorbim noi cu florili, Maricuțâ dragâ șâ tu nu ti superi câ eli nu-ț răspund?- câ eu m-aș supara tari! - Mai bini hai
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
petreceam ore nesfârșite, plimbându-ne, povestind, citind, pe sub umbra fără cusur, a teilor, bătrâni și impresionanți prin statura lor uriașă, impunătoare. Mă și îndrăgostisem de fiul ei Ion, un tânar de statură joasă, dar cu suflet mare și fața frumoasă, zâmbitoare (semana cu mama lui) încadrată de păr blond, auriu. Ca orice dragoste juvenilă, a trecut repede, o ploaie de vară, lăsând în urmă doar o prietenie bazată pe frumoase amintiri. Gard în gard cu cimitirul stătea familia Hapenciuc, o altă
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea tare!" Uneori însă
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
rîs. Galeria era mai goală decît și-o amintea. Majoritatea celor de-acolo erau întinși pe pernele de la etajul cel mai de jos, iar el se grăbi spre ei, privind în dreapta și stînga. își aminti că întîlnise o gură mică, zîmbitoare, cu buze subțiri, într-un luminiș de păr negru și strigă spre gura care rîdea printre buclele negre: — Tu ești? Am fost împreună? — Cînd? — în dormitor? — O, nu, nu eu! N-a fost Helga? Femeia care dansează acolo sus? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
activitatea cultural-artistică, ce a cunoscut cele mai mari succese în perioada 1965-1980 când la conducerea căminului cultural era profesoara de limba română Emilia Palade, fiică a satului. Micuță de statură, nu avea astâmpăr, fiind într-o permanentă căutare de nou. Zâmbitoare, cu ochi pătrunzători, era foarte autoritară cu tinerii care activau la căminul cultural. Talentată, își crea singură textele brigăzilor artistice școlare și de la căminul cultural cu care a ajuns în mai multe rânduri la fazele județene. Brigada artistică La noi
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și gospodar recunoscut, Gheorghe Toma a fost, pe rând:director la școlile din Topile, Buda , Lespezi; - director de cămin cultural la Lespezi; - primar al comunei Lespezi. În discuțiile despre propria biografie dovedește însă o modestie deosebită și doar privirea caldă, zâmbitoare și puțin obosită, pare să spună că este mulțumit de ceea ce a făcut pentru oamenii în mijlocul cărora trăiește. V.S. RADU TOMA - medic. Născut pe 14 februarie 1927 - decedat pe 14 noiembrie 1987. A făcut studiile primare de patru clase la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și cu filmul ei de operă aflat în curs de realizare. După vizionare, se aprind iar luminile și gazda se ridică în picioare. Într-o elegantă rochie lungă, de culoare albastră, ea toastează pentru sănătatea și norocul invitaților. În spatele măștii zâmbitoare, se ascunde neliniștea. Se calmează spunând glume. Însă nimeni nu râde. Oaspeții sunt oamenii loiali ei, din toate domeniile. Printre ei se numără cântăreți de operă celebri. Știți din ce era făcut tortul de aniversare al împărătesei Wu? Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un târziu apasă pe sonerie. I se deschide. Îi trece peste fața ei zâmbitoare de soție, care Îndură viața, crengile de arțar. Picături de ploaie i se așază În părul nearanjat. Pășește În holul Îngust și se așază la masa din bucătărie. Privește pe fereastră Îndelung. Tăcerea nu se urnește din loc, se Încleștează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de evadare. Toate firești, de altfel. Dar, intrând mai adânc, descopăr În el niște lucruri pe care nu le-am știut niciodată. Nu-i nici o seninătate, de exemplu, de nici un fel. Nici o apropiere de Dumnezeu. Blândețea părintelui Mike, tăcerea lui zâmbitoare de la mesele În familie, felul În care se apleca spre a privi copiii În ochi (nu trebuia s-o facă prea tare, dar totuși) -, toate aceste atribute existau separat de orice legătură cu vreo sferă transcendentă. Erau doar o tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
te făceau să le privești imaginându-ți pe care a-i cumpărau-o dacă a-i avea bani...! Apsolut toate prăvăliile În care se vindeau bijuteriile, patronii erau asiatici și te invita să pășeșeti În interiorul prăvăliei cu mutra lor permanent zâmbitoare Încât nu puteai realiza daca-i serios ori zâmbește din obișnuință. Dacă totuși făceai imprudența să intri În prăvălia lor, patronul ori vânzătorii Îți făceau atâtea reduceri din prețul inițial Încât, te rușinai și trebuia să cumperi produsul lăsându-ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dragule! — Timid? zise Wilt, rostogolindu-se pe-o parte. Eu timid? Bineînțeles că ești timid. Bun, o ai mică. Mi-a spus Eva. — Mică? Ce vrei să spui cu asta, că o am mică? strigă înfuriat Wilt. Sally își înălță zâmbitoare privirea spre el. — N-are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică. O să-i arăt eu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-un fel, de lașitate, tăcând de dragul dracului până treci puntea, și alta e să treci acea punte la braț cu dracul și cu zâmbetul pe buze totodată. Partea dramatică a început odată cu votul și, mai ales, cu fețele democrate zâmbitoare care se perindau prin fața urnelor, cu bilele la vedere, iscălind astfel pactul care, dacă am trăi într-o societate normală, ar trebui să-i compromită definitiv. Dacă în prima parte a zilei de miercuri Partidul Democrat n-a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
zi pe fata aceea care mi se pare și acum frumoasă (am o poză de grup în care apare și ea), cu părul strâns la spate, punând în relief o frunte bombată, niște obraji cu gropițe, buze pline și insinuant zâmbitoare mereu și ochi negri, puțin cam proeminenți, cu o privire foarte caldă și totuși cumva ironică. De altfel nu o priveam niciodată drept în față și o evitam cât era posibil. Dar îi vedeam chipul, reflectat uneori în ferestre sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
donnait la peine de a nu lăsa să i se citească sentimentele aprinse pe față, nici chiar în clipa când m-a văzut. Pentru că atunci când a întors capul, deodată a dat cu ochii de mine, care mă îndreptam spre el, zâmbitoare și cu un pas grațios. Nu mă întristasem nici când îl vedeam cum se apropie de poartă ; eram convinsă că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
greu să stea liniștit, Vilma și Celso zîmbeau, Susan mînca știindu-se privită, admirată, adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele?“ CÎnd de termina micul dejun, Susan se punea pe dat telefoane la nesfîrșit și Vilma pleca luîndu-l pe Julius; se duceau amîndoi În livadă, se opreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cît pe-aci să-și piardă stăpînirea de sine, Își reveni, Însă și se duse Îndată după untieră. „Poftiți untul, domnișoară“, spuse, din nou sigur pe el, Întinzîndu-i untiera. „Mulțumesc“, Îi răspunse Vilma și Începu să Întindă untul pe pîine, zîmbitoare, liniștită, sigură de ea, dar chiar atunci intră stăpîna: copiii treceau acum În sufragerie, era timpul să meargă și ele; Vilma, să știi că Julius și Cinthia au dispărut. Pe aici Îi căutaseră și pe dincolo, de fapt Îi căutaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În largul lui. Și ea i-a povestit o mulțime de lucruri despre tatăl lui, Îl mai iubea și acum, nu, nu era ca Juan Lucas, trebuie să ți-l amintești, sigur, erai foarte mic, dar ochii lui, privirea lui zîmbitoare, ironică era de neuitat... ce?... Nu... Nu... Juan Lucas n-ar fi venit dacă el... Nu, darling... „Da, darling! Vin!“, răspunse Susan, auzind glasul lui Juan Lucas. Dar ar fi preferat să nu plece de acasă. Și Julius ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de părere că Bobby trebuie sa-i ceară iertare pe loc și să le promită tuturor că n-o sa mai bea whisky În neștire. Asta era părerea ei și de Îndată ce a terminat ce avea de spus s-a Întors fermecătoare, zîmbitoare și Îngrozită pentru a vedea dacă Țanțoșa e de acord cu părerea ei. Întru totul de acord. Țanțoșa socoti că incidentul poate fi uitat, că domnișorul Bobby fusese stăpînit de pică și că pica e un sentiment primitiv, care, amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În toate părțile... — Luis Martin, spuse Juan Lucas, ocupă-te, te rog, o clipă de invitați. — Ce-i cu Susan? Nu știu; e puțin indispusă... Juan Lucas intră pe ușa pe care dispăruse Susan. Era acolo, În capătul primului salon, zîmbitoare, cu batista În mînă. Nu-i nimic, darling. — Susan... — Trebuie să ne ocupăm de invitați. Juan Lucas vru s-o sărute, dar ea nu-l lăsă. — Susan... — Darling, spuse ea, sărutîndu-l; hai să mergem În patio. Acum dispăruse Julius. Invitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se plimba cîntînd printre mese. Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Cha cha cha-ul Îl cînta abia șoptit la urechea bărbaților cu nevestele alături. „E. frumușică putoarea“, spuneau În gînd zîmbitoarele și amabilele ofensate, așezîndu-se mai bine pe scaun. Le deranja faptul că se simțeau atît de superioare și dintr-odată atît de inferioare. Cha cha cha se desprindea de bărbatul lor și se ducea la o altă masă, Îngăduindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru moment - unite de căldura și ilaritatea clipei. Cu gura încă zâmbitoare, Lisa avu un impuls de a-i spune lui Ashling: Am o invitație la o demonstrație de machiaj în după-amiaza asta. Vrei să vii? —De ce nu? spuse Ashling zâmbitoare. Era recunoscătoare, dar nu umilită. Demonstrația de machiaj era făcută de Source, care era ultimul răcnet în materie, preferatul modelelor și al fetelor interesante. Extraordinar de scumpe, toate produsele lor erau organice, ambalajele erau biodegradabile, reciclabile și refolosibile și susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
eu am adăstat, mai mult decât era nevoie, să admir spectacolul, care era de o frumusețe nespusă. (Johann Valentin Andreae, Die Chymische Hochzeit des Christian Rosencreutz, Strassburg, Zetzner, 1616, 2, p. 21) Pe la amiază, Lorenza veni la noi pe terasă, zâmbitoare, și ne anunță că a găsit un tren fantastic care trecea prin *** la douăsprezece și jumătate și, printr-o singură legătură, o făcea să ajungă la Milano după-amiază. Ne Întrebă dacă o Însoțeam la gară. Belbo continuă să-și răsfoiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se gândea, în timp ce Cosette se apropia zâmbitoare, cu ochii ei negri, aprinși, că va trebuie să facă mult mai mult pe viitor, să muncească mai cu sârg, să fie mai activ, ca să răsplătească astfel încrederea pe care cei de-acasă o aveau în el. Episodul 56 COSETTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]