1,106 matches
-
deasupra inciziilor și deseori le infectează, depunându-și ouăle în ele. De aceea, perioada potrivită pentru tatuat începe din octombrie, când vin ploile, iar muștele și țânțarii dispar aproape în întregime. Îl trase afectuos de o ureche. Ai răbdare! adaugă zâmbitor. Toate la timpul lor. Avusese răbdare și, de mai bine de șase luni, îi dusese bătrânului kahuna cei mai buni pești din laguna și cele mai alese fructe din livadă mamei lui, cu nădejdea că, atunci cand va sosi, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așeze cu grijă pe apă. Încet, vasul începu să alunece către est, împins de curentul puternic, care îl purta mult mai repede decât pe greoiul catamaran și, când se convinse că urma direcția la care se așteptase, Miti Matái ordona zâmbitor: — Toată lumea la vâsle! Prova spre sud! —De ce-ai făcut asta? întreba imediat Tapú Tetuanúi, a cărui sete de cunoștințe nu se potolea niciodată. — Pentru că Te-Onó să meargă după ea, răspunse. Și ca să-i facem să vâslească până li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
însărcinată, a pierdut contractul de promovare a ciorapilor care nu alunecau niciodată. Și spilcuitul a crescut urmărind emisiuni precum Jos din pat, Boulder sau E vremea să te scoli, Tampa, încercând să-și dea seama care dintre bărbații ăia turuind zâmbitori era taică-su. — De-asta sunt în branșă, îi spune blondei. De-asta: menține relații pur profesionale e prima lui regulă. Blonda spune: — Mama ta e foarte, foarte drăguță... Maică-sa...Ciorapii ăia, spune el, erau probabil făcuți din azbest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei? Ea l a privit de vreo două ori, dar de fiecare dată el Întorcea capul În altă parte. Să stabilești un contact vizual cu cineva cu prea mare ușurință era o greșeală comisă de mulți străini. Sensul unui chip zâmbitor nu e Întotdeauna lesne de deslușit, iar ceea ce trans mite surâsul unui european nu e Întotdeauna ceea ce intenționează el. Pe masa băiatului nu era nimic; nu comandase nici de mân care, nici de băut. — ...și, de bună seamă, istoria neștiută
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
locul potrivit să stăm de vorbă. Tot nu vrei să intri pentru Încă o bere? Nu, nu, ești obosită, firește. știi ce, treci pe la mine la birou. Curând. I-a pus În mână un ziar Împăturit. A văzut același chip zâmbitor al jucătorului de badminton pe care-l zărise ceva mai devreme În alt ziar, atâta doar că acum dispăruse pe jumătate de partea cealaltă a jurnalului Împăturit. Bill s-a aplecat să o sărute pe obraz. Vino cât mai curând
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspuns Karl și a pus pachetul pe pat, lângă Adam. Desfă-l! A tras nerăbdător de hârtia pachetului și a scos la iveală o cutie șubredă de carton, folosită și ruptă pe la colțuri. Pe capac se vedea imaginea unei femei zâmbitoare, cu părul cârlionțat, care Își stropea subțiorile cu deodorant. Avea buze de un roșu aprins asortate cu rochia de un roșu aprins și cu roșul aprins al florii prinse În păr. — Asta-i doar cutia, a zis Karl și i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oricare ar fi ele. De fapt, nu chiar vechi, cele mai recente... — Desigur, i s-a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era prinsă o broșă de plastic cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era prinsă o broșă de plastic cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a lemn umed. Cele mai multe rafturi erau goale, iar celelalte, În loc de cărți, erau Încărcate cu niște cutii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce nume sau ce chipuri căuta, dar era Încredințată că mai devreme sau mai târziu avea să dea de ceva care ar fi putut s-o ajute. — Vă rog să vă serviți, doamnă! A ridicat ochii și a văzut albina zâmbitoare. Femeia a așezat pe masă, lângă ea, un pahar de sirop cu gheață, un lichid viu colorat, și s-a retras. Margaret a ezitat, Însă brusc i s-a făcut foarte sete. Mai Întâi a sorbit prudent, dar, cum nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
crescut, elegant până la pedanță, care știe să se descurce în orice împrejurare, cu tact, cu prestanță, care are un nas ca de copoi atunci când e să discearnă valorile sociale și folosește, poate din comoditate, clișee, le folosește fără să clipească, zâmbitor și amabil, cu fruntea sus, NU, NU, acum este un biet individ, răpus de somn, un pumn de reflexe amorțite, încă tensionate de spasmele amorului, de recenta eliberare a substanțelor organice, un om al cărui sistem nervos începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rosti moale Fana și atenția ei se dirijă către bărbatul care ședea pe scaun. Cine o fi individul, că nu arată rău deloc. Habar n-am, îi răspunse fratele, dar ne putem interesa dacă vrei. Se opriră lângă masa Sidoniei zâmbitori. Păreau doi semizei coborâți dintr-o altă lume. Figurile lor aproape identice nu se încadrau prea ușor în tipologiile existente. Ei sunt copiii mei, spuse învinsă Sidonia, înțelegând că, speranța ei abia pâlpâind s-a transformat în scrum, mai trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă. Modestia și sincerita-tea o caracterizează în tot ceea ce face. Odată, când am mers cu Ancuța la librărie sămi cumpăr
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform unei vechi credințe populare, morților tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta este o împreunare a cadrului natural, pământesc, cu cadrul cosmic, ceresc. Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
autori speră că moartea înseamnă natură, voioșie, lumină, căldură, dragoste sufletească, pace. Toți se resemnează în fața destinului și îl acceptă așa cum e el, dar există și tristețea părăsirii paradisului de pe pământ, locurilor dragi. Toți vom muri, fie luați de Mireasa zâmbitoare, fie de luceferii prieteni, fie de căldură și lumină, dar cum spun latinii: Via recta, gloria mundi! 9. COMPOZIȚII ȘTIINȚIFICO - FANTASTICE Dincolo de anul 2000 Era o zi urâtă de toamnă, toamna anului 1994. Totul era scufundat într-o ceață adâncă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dădu un pas. Înapoi, Încă unul și ar fi coborât toata scara de-a berbeleacul. Așteptai pe cineva? Îmi cer scuze că am dat buzna așa... Ea tăcea, privindu-l cu atenție, sperând parcă să zărească ascunse În spatele său fețele zâmbitoare ale celor doi, Încântați de farsa pe care i-o jucaseră. Nu contează, intră, te rog. Îi arătă un fotoliu În care să se așeze, socotind că e mai bine așa decât să trăiască de una singură dezamăgirea unei Întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria picturii băimărene. 10. În timp ce el se mulțumea să o admire, ea citea aceleași câteva pagini scrise cu un rotring negru, când Încruntată, când zâmbitoare. Mobilitatea feței contrasta vizibil cu trupul ei destins ca un arc de ceas neîntors, sau ca un braț de tutun verde pus la uscat. El nici măcar nu deschise cărțile pe care tocmai le primise după o lungă așteptare. Se mulțumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteam admira doar cu un ochi și jumătate. Jumătatea care lipsea lumina la câțiva kilometri de noi, ca o stea polară de buzunar, somnul chinuit al unei femei despre care nu știam decât cum mănâncă și cum calcă pământul, mereu zâmbitoare și niciodată grăbită. Șeful a Început să râdă. Fără motiv. Durerea ia uneori forme neașteptate. Printre sughițuri de râs, a spus: Am mai rămas doar noi: evangheliștii exilului! Evangheliști, evangheliști, am zis eu, da' noi de ce ne Întoarcem? Și acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să nu fiu. Mi-am amintit un lucru pe care l-a spus Clio și l-am notat. Ieșeam dintr-o clădire, un pub sau un cinema sau un complex comercial, și Clio a zis: „O să-mi tatuez o față zâmbitoare pe spatele degetului mare de la picior“. Am întrebat de ce și Clio a spus: „Pentru ca, atunci când voi muri și-mi vor agăța o etichetă de degetul mare, să arate comic la morgă“. Amintirile de genul ăsta sunt ca praful colorat de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cele din urmă, făcusem tot posibilul, devenisem cât de priceput putusem la toate trucurile și tacticile. Scrisorile de la Primul Eric Sanderson s-au oprit acum patru zile. Exact ca și Clio care avusese ideea de a-și tatua o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior, Eric își proiectase fantomatic ultimele șoapte ale ființei sale în viitor, tăiate și distribuite în 300 de plicuri și cutii. Și, într-un târziu, sosi și ultima. Un om trăiește atât de multe perioade diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să mă conving că văd într-adevăr ceea ce vedeam. Nu era vorba de umbre sau de praful lipicios de pe podea sau de altceva; era cu adevărat acolo. Simțeam gustul bătăilor inimii mele în cerul gurii. Scout avea tatuată o față zâmbitoare pe degetul mare de la picior. TREI Ceea ce vedem în fața ochilor nu e decât o mică parte din lume. Suntem obișnuiți să ne spunem că asta e lumea, dar nu-i deloc așa. Lumea reală este un loc mult mai întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a făcut domnul Sergiu Crupenschi după ce s-a văzut patronul "Minervei"? Zice presa că a scos din bancă tot contul editurii și l-a vîrît în contul propriu. Cîștigul e privat, pierderea e națională. Acceptăm situația asta cu fatalismul nostru zîmbitor: Așa-i la noi, ce să-i faci? Care e cea mai gravă problemă a breslei? Dihonia. Ce i-ar putea cataliza pe scriitori? Adineaori, la publicitate, am aflat cum poți fi de trei ori femeie bînd Alexandrion și bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dorit de multe „ibovnice”. Tot umblând cu căruța să vândă oale prin satele apropiate, peste câteva luni, Într-o seară târzie, s-a Întors și a intrat În bordeu cu o fată mărunțică, oacheșă și cu o față curioasă și zâmbitoare, un fel de păpușă cam joasă și cam grăsuță, zicând: Va, Îți fac o surpriză! Îți aduc o mamă, spune-i „Săru’ mâna, mamă!” Copilul se freca la ochi și nu putea crede și nici accepta să spună astfel unei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o față gălbuie și ... roșcove. Maria, mama lui de-a doua, l-a așteptat cu un cuptor cu plăcinte calde, cu pui fript pe grătar, mujdei de usturoi, mămăliguță caldă (ordin de la Victor) și cu ochii ei mici și luminoși, zâmbitori și jucăuși, care te asigurau că În ei nu poate Încăpea nici un fir de răutate omenească. Seara, Maria i-a cântat două cântece Îndrăgite de copil, Victor i-a citit o poveste cu Împărați, fețifrumoși, zâne, zmei, o sumedenie de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de teamă să nu i se vadă cele două lacrimi ce-i brăzdau obrazul. Va și cu Mihăiță, un băiat mic de statură, brunețel, cu niște ochi vii și poznași, o fire extrem de veselă și ghidușă, cu o gură mereu zâmbitoare, preocupat de orice i se părea interesant, ascultau transmisia meciurilor la radio, dormeau uneori Împreună, cântau și făceau ... poezii. Mai spre seară mergeau la terenul de sport al școlii, unde erau cooptați În echipele de volei. Vorbeau „orășenește”, se verificau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]