2,178 matches
-
vag neliniștitoare că ți-ar fi putut scăpa ceva esențial, că dincolo de desfășurarea rapidă a evenimentelor senzaționale se ascunde un sens mai adînc, poate de aceea cititorul este și tentat să reia anumite pasaje, pagini, uneori capitole întregi, să mai zăbovească un timp în pădurea narativă, rătăcind pe urmele lui Baudolino în ținuturi imaginare pline de un farmec exotic, de-a lungul unor hărți trasate din loc în loc la propriu, cu o stîngăcie studiată ( p. 89, p. 361 etc.), în regatul
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
colectivă, dependentă "de o anume spontaneitate creatoare" care o apropie mai mult de natură decît de cultură. Ultima e în curs de ireversibilă dispariție. "Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în istorie, și nici un factor educativ pentru poporul român". Zăbovind la nivelul "afirmărilor țărănești", n-am putea rămîne decît în rîndul, defel onorabil, al "întîrziaților istoriei". "La ce ne servește să știm, se întreabă retoric C. Noica, că strămoșii noștri geți aveau o cultură poate la fel de nobilă, în felul ei
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
ce înseamnă să-ți cîștigi pîinea pe un ger de minus douăzeci de grade, cînd ai prefera să nu mănînci trei zile decît să bați drumurile cu încălțămintea găurită și să te întorci seara flămînd și înghețat." Dar n-au zăbovit prea mult prin Constantinopole. Au ajuns la Alexandria, în Egipt. Aici dau de urmele Sarei, care nici vorbă că n-avea un bar al ei, cum îl vestise pe tatăl ei, ci era un fel de prostituată a iubitului ei
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
și implicit marcat detașată de limbajul comun, și cronologia pieselor, Kermode descoperă un raport de inversă proporționalitate: cu cît ne depărtăm de piesele de început, limbajul e mai complicat, mecanismele poetice mai subtile, dar și mai obscure în mare măsură. Zăbovind asupra unui pasaj din Titus Andronicus, pe care îl compară apoi cu unul similar în Coriolan (una dintre ultimele piese ale lui Shakespeare), Kermode observă o anumită literaturitate ostentativă în Titus Andronicus, inexistentă în operele tîrzii. Lavinia, nepoata lui Marcus
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
niciodată frontal, au fost abordate chestiuni ca defazarea Țărilor Române față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la unii din vecinii noștri), semn al unei mai pronunțate inerții. Comparîndu-i cu trubadurii occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
pentru mulți, dar interesantă ca pretext al unei teorii desfășurate nu totdeauna convingător de Keene, despre ce înseamnă a fi lider politic într-o fostă țară comunistă. Detaliile biografiei lui Vaclav Havel sînt probabil deja cunoscute, iar Keene însuși nu zăbovește asupra lor în scop pur informativ, ci mai curînd pentru a schița conturul unui personaj fascinant și contradictoriu prin formație dar și temperament, care nu avea cum să nu stîrnească mai tîrziu derută, furie, sau frenetică admirație. Fiul unor "capitaliști
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc în pădure. * Vorba de spirit: o insulă fermecătoare ce nu aparține nimănui. Zăbovind acolo mai mult timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și a face foc în pădure. * Vorba de spirit: o insulă fermecătoare ce nu aparține nimănui. Zăbovind acolo mai mult timp, există riscul să rămîi fără tine însuți. * Evident, tentația posesiei e mai mare în relațiile cu lucrurile care nu ți se cuvin ori problematice sub acest aspect. Ușor te plictisești de ceea ce știi sigur, ca și
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
și chiar un fel de panică celor mai slabi de îngeri, decît o bază solidă de informație. La cursul dedicat lui Rousseau și romantismului, predat de Babbitt, Warren (și probabil colegii săi) nu au citit nici una din operele lui Rousseau, zăbovind în schimb îndelung asupra lui Confucius sau a Eticii lui Aristotel. Cu tot entuziasmul său și în ciuda unei certe forțe energizatoare de care Warren - un ins mai degrabă pasiv, dacă nu letargic prin formație - trebuie să fi avut nevoie, Babbitt
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
efort de reconciliere a unor tendințe aparent opuse, transcenderea textului literar și deplasarea focusului analizei la nivelul contextului istoric, cultural, social și politic, urmată însă imediat de o lectură a contextului ca text. Cu alte cuvinte: dacă noul istorism nu zăbovește asupra prozodiei sonetului shakespearean (aleg un exemplu arbitrar, nu-mi sînt cunoscute studii de poetică întreprinse de noul istorism), cu siguranță va aplica într-un fel sau altul un anumit tip de sensibilitate lirică la explicarea lumii în care aceste
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
Autorul, într-adevăr, în cursul celor 16 texte antologate, visează eficient, branșat la mari înaintași, cum ar fi Ionesco sau Beckett. Tragicomedii în fond ale comunicării și comuniunii, într-o realitate devastată de stereotipii și convenții abuzive ce nu vor zăbovi să-și probeze côté-ul aberant și absurd. Personajele suferă de frustrare, de unde și labilitatea lor psihică și de comportament între aparențele de jucători socializați și raționali și esența de evazioniști-deliranți, prizonieri revoltați ai unui vis imposibil. În acest climat echivoc
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
Andreea Deciu Într-unul din ultimele numere ale României literare de anul trecut am prezentat cititorilor cea mai recentă, atunci, carte a unui eseist și filozof american pe nume Harry Frankfurt. Voi zăbovi de astă dată asupra unei cărți mai vechi a autorului, considerată însă emblematică pentru filozofia lui: The Importance of What We Care About (Rom. Importanța lucrurilor de care ne pasă). O culegere de eseuri pe teme diverse dar reunite totuși
Cine sîntem cu adevărat by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16582_a_17907]
-
Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, de căutarea nodului din papură. Dar el există. Îndemânaticul Maurensig pare să-și fi dezvoltat strălucit o inteligență strict manuală, cu care lucrează combinatoric, ca un împletitor de coșuri ce manipulează laborios, nezăbovind prea mult asupra materialului și a procedeului, preocupat exclusiv de corectitudinea execuției. El nu îndrăznește să inoveze tocmai pentru că își face treaba foarte bine. Puțin prea multă detașare de eroii săi - și o prea severă disciplinare a premiselor de lucru
Viole, șah și literatură by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16592_a_17917]
-
Spre deosebire de alți memorialiști din rîndul nomenclaturii literare (Mihai Beniuc, Maria Banuș), autorul Străinului nu se străduiește a justifica, în vreun fel oarecare, crezul comunist, abjurîndu-l aproape în totalitate. Spre deosebire de alți slujitori ai comunismului (Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor), nu mai zăbovește, după decembrie, pe linia scelerată a ideologiei prin postideologie, ci se livrează conștiinței sale de rezervă, părții "bune" a conștiinței sale, care-i dictează - deși tardiv pentru a-i recupera destinul - rînduri de bun-simț. Arma redutabilă pe care o folosește
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
elogiu emoționant. M-a surprins atunci coincidența aceleiași dorințe. În microbuzul de la Ploiești era și Dabija. Bizar, nu? A mai urmat o noapte grea pentru acest Papă al oamenilor. Și încă o zi. Seara mă întorceam tot de la teatru. Mai zăbovisem la discuții animate. Nu știu de ce, dar nu m-am dus spre casă pe drumul obișnuit. Trec de semafor, curbă la dreapta și, în mijlocul străzii, un om. Cunoscut. Un om la care țin într-un fel special, cu care nu
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
noastră să îndeplinească o astfel de misiune de istorie literară. Astăzi e o datorie anacronică, bizară, cum a devenit datoria financiară a României față de Suedia, achitată abia după șase decenii de uitare. E o ocupație de tot vetustă să mai zăbovim acum asupra începuturilor poetice ale lui Coșbuc din vremea când era elev la Năsăud și publica în revista manuscrisă a liceului "Muza someșană" (1882-1884). Dar dacă nu a făcut-o nimeni până acum, încearcă profesorul bistrițean Constantin Catalano în volumul
O datorie anacronică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11839_a_13164]
-
tem de concurența audiovizualului. Din perspectivă tehnic-literară se observă că, în ciuda tuturor inovațiilor și experimentelor, predomină epica genuină, ce-l face pe cititor să se raporteze la fiecare text ca la o nouă poveste (fie că acumulează "aventuri" exterioare sau zăbovește cu un ritm încetinit asupra celor ale conștiinței), adăugîndu-se parcă străvechilor O mie și una de nopți. De mare vitalitate se dovedește romanul istoric pentru că istoria rămîne un rezervor generos de subiecte, cu atît mai mult cu cît în Italia
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
nopți mai tîrziu aveam să mă duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor părinților noștri, misterul constă în cauza care l-a făcut pe Carlton
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
duc și să stau în locul unde cred că a stat el. De partea cealaltă a șanțului, acum prefăcut într-un rîu de zăpadă topită, cimitirul sclipește ca o metropolă pierdută. E lună plină. O să zăbovesc pe acolo, așa cum, probabil, a zăbovit Carlton, hipnotizat de lucirea agintie a pietrelor de mormînt, de îngerul alb care-și înalță brațele deasupra rîului din șanț. Potrivit spuselor părinților noștri, misterul constă în cauza care l-a făcut pe Carlton să vină înapoi acasă în mare
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
a Ioanei Postelnicu etc.). Sunt emise considerații și pe marginea unor scrieri mai apropiate de zilele noastre (cum ar fi Sărbătorile răbdării, romanul din 1980 al Danei Dumitriu, sau Arta conversației, a Ilenei Vulpescu, "best-seller"-ul anilor '80). Merită să zăbovim mai îndelung asupra primului capitol (unul dintre cele mai izbutite), consacrat viziunii lui E.Lovinescu asupra literaturii "doamnelor", frecventatoare asidue ale bine-cunoscutului cenaclu interbelic. Pasajul cu care se deschide capitolul (decupat di Acqua forte) aduce în prim plan o prejudecată
Doamnele, între ele... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11981_a_13306]
-
libertatea", Octavian Paler se obstinează a rămîne sincer, deci curajos. Deoarece sinceritatea unei conștiințe care nu face compromisuri compune necesarmente o figură a ofensivei împotriva Răului, ceea ce constituie o formă de curaj. Cu atît mai vîrtos cu cît scriitorul nu zăbovește în sfera, oricum mai confortabilă, a generalităților, ci nominalizează, își îndreaptă indexul fără șovăire spre inacceptabil și... inacceptabili. Perpetuu demagogicul Sergiu Nicolaescu îl invită pe dl Paler să vadă filmul său, Oglinda, despre care declară emfatic: "Noi am redat faptele
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
putut vedea de curând grație exclusiv Fundației Culturale „Artmedia“, a reașezat Teatrul Mic în chiar epicentrul vieții teatrale românești. Prea puțini însă dintre sutele de spectatori care au luat efectiv cu asalt sala Naționalului timișorean în seara cu pricina au zăbovit vreo clipă asupra gândului - tare măgulitor pentru faimosul patriotism bănățean! - că la cârma marelui Teatru Mic stau doi timișoreni. Dacă Flooorin Călinescu, cunoscut mai ales (și nițeluș nedrept) ca star de televiziune, a preluat frâiele acestui teatru de vreo patru
Agenda2003-15-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280904_a_282233]
-
așa că l-am păcălit pe nea Viorel (așa îi ziceam), marele vânător de partizani din munți (așa se lăuda). În anul acela, am făcut cele mai mari aprovizionări cu gogoșari (ce greu se găseau!) cu gogonele, varză și de toate. Zăboveam mult la intrarea în bloc, cu sacoșele pline, să mă vadă toată lumea. Dar cel mai mare sacrificiu pentru libertate (după cel de a lăsa copilul zălog - ce grea a fost despărțirea!) a fost achiziționarea (cu aprobare specială) a unui televizor
În România, Germania şi la Olimpiadă. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/94_a_144]
-
întrerupătorului din aparat), iar mama a strigat de acolo fetei: Cristina, când ieși dă ușa de perete la baie și fă curent cu geamurile deschise de la dormitoare. Mama s-a pierdut în bucătărie, înfășurată în pled iar tata a mai zăbovit să vadă dacă fata a auzit ce i s-a spus. În clipa următoare ușa de la baie s-a deschis violent și tata a înghețat când de acolo a ieșit Cristina înaltă, ca el, înfășurată întrun imens prosop de baie
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]