596 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IISUS IN CELULĂ Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 369 din 04 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului IISUS IN CELULĂ Motto: “- Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele . Din lună venea fum de cățui... M-am pipăit... și pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui.” (Radu Gyr) Am intrat în Biserica, am spus o rugăciune în gând, și am sărutat icoana pe veșmânt. Icoana era scrisă de
IISUS IN CELULĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361766_a_363095]
-
-n ruga din icoane Și tu mă hărțuiai plăcut și des Nu auzeai nici cântul din amvoane Și eu, cu toate astea te-am ales... Ca pe o pradă m-aduceai spre tine Cu gheare de felină m-apucai Printre zăbrele nimiceai în mine Și fuga de iubirea ce-mi cereai.. Eu mai udam un fir de iarbă vie Și imploram un verde să-l mai știu Tu nu vedeai în lacrima târzie Decât o briză-n scâncetul pustiu... Să-ți
AI SORBIT TOT ARSENALUL DORURILOR MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351837_a_353166]
-
Doi era o prietenie de nedzdruncinat. Mă iubea așa cum numai un câine poate să te iubească. Monica prima mea fetiță avea vre-o doi ani și jumătate. Nu putea adormi numai dacă ține mânuța în părul meu. Scotea mânuța printre zăbrelele pătucului ei și adormea fericită așa. Într-o zi soarta ne-a despărțit, divorțând de primă soție... Scenă pe care nu am să o uit niciodată a fost cea care s-a întâmplat atunci când am ieșit pe poarta fostului meu
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
cu mare trecere la cucoane, îngânfat că nu îi ajungeai cu păjina la nas. El se dădea cel mai important dintre toți salariații. Și deodată avocatul Bulău este arestat! Bulău este și băgat la „bulău” într-o cameră specială cu zăbrele de la subsolul clădirii nostre. S-a întâmplat ca să fac de gardă într-o noapte într-o cameră specială de la subsol, vecina cu „celula” în care se afla Bulău. Mi s-a dat în păstrare cureaua lui de la pantaloni, cravata (ca să
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
ale unor cornuri, plus niște zbierăte cât se poate de omenești, o făcură pe contesă să bată din palme fericită și să țipe ascuțit: - Au venit, au venit cavalerii, a venit stăpânul! Sunt victorioși! Se repezi la o fereastră cu zăbrele, o deschise și începu să-și fluture mâinile, să țipe ascuțit și să facă bezele. Acum, că tot i se risipise speranța de somn, Silvia se apropie, chiar curioasă să vadă ce se întâmplă. În curtea interioară aproximativ douăzeci de
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ca să tac. S-a așezat lângă mine pe rogojină: - Pune-mi pe răni mâna ta! Pe glezne-avea urme de cuie și rugină parcă purtase lanțuri cândva. Oftând și-a întins truditele oase pe rogojina mea cu libărci. Luna lumina, dar zăbrelele groase lungeau pe zăpada Lui, vărgi. Părea celula munte, părea căpățână și mișunau păduchi și guzgani. Am simțit cum îmi cade capul pe mână și-am adormit o mie de ani... Când m-am deșteptat din afunda genună, miroseau paiele
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
trandafiri. Eram în celulă și era lună, numai Iisus nu era nicăiri... Am întins brațele, nimeni, tăcere. Am întrebat zidul: nici un răspuns! Doar razele reci, ascuțite-n unghere, cu sulița lor m-au străpuns... - Unde ești, Doamne? am urlat la zăbrele. Din lună venea fum de cățui... M-am pipăit... și pe mâinile mele, am găsit urmele cuielor Lui. Referință Bibliografică: Radu Gyr,IIsus în celulă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 358, Anul I, 24 decembrie 2011
RADU GYR,IISUS ÎN CELULĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350892_a_352221]
-
câmp arid, o pâine fără sare Un templu rece-n care nu-i simțire Grădină fără flori, țărm fără soare.. Copaci fără pădure, triste ramuri Lac fără nuferi, cer fără de stele Perdele gri de fum plângând în geamuri Și libertate-ascunsă-ntre zăbrele. Fără iubire ce e viața, oare? O mare fără valuri înspumate Un orizont pierdut, zâmbet ce doare De n-ai iubire, poți avea de toate Nefericit te simți și zi și noapte! N-ai satisfacții, suflet fără chei Ești trist
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Caii, mai ales Cezar, dădea semne de interes și se tot apropia cu botul de iesle parcă spunând că nu e fânul dorit de el și vecinul său. Apropiindu-se de iesle Simonică a strigat; - Mă care ești acolo? Dintre zăbrelele de lemn s-au văzut ceva mișcări cumva neprecise! În grajd nu era încă lumină suficientă și cei doi nu știau ce să creadă! Atunci ca un răspuns la întrebarea lui Simonică se auzi un scâncet foarte încet; - Nu da
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
în somnul lui și ai reușit să coși marginile cerului de pumnul lacrimei! - Te-am strigat pe numele de împrumut și am distras atenția incertitudinii, ba chiar am tivit stratul de nesomn ... Între timp o lebădă își prinsese piciorul în zăbrele de stuf și a rămas prizonieră în propriul cuib! Am transpus imaginea aceea în ochii tăi, era păcat să n-o vezi! - Oprește odată ploaia aceea, mi-e teamă că valurile mă vor duce spre arii cu spini și gheață
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > MINĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului MINĂ. Cer de minerale, Fără lună, Fără stele, Dur, constrâns, De roci, Zăbrele. *** GALERIE. Tavan incert, Steluțe palide, Din aur, Sau alte Metale. *** ABATAJ. Aerul distrus, Impur, Cu un zgomot, Sec, nebun, Cu eternul, NOROC BUN. *** Referință Bibliografică: Mină / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 410, Anul II, 14 februarie 2012
MINĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356295_a_357624]
-
muze Și asta ca un blestem fără a se potoli degrabă Se macină sămânța viguroasă a unei nații A unei generații abia vlăstărite Mai urgisitor, năucitor și de neînțeles Fiii și Fiicele Americii se caută la culoare Numărându-și pigmenții- Zăbrele punctiforme ale soarelui minții- Și hotărând în conclavuri cine Pe cine să robească Ce culoare e prima dintre culorile curcubeului Bând apă din delta Mississippiu-lui Și întinzându-și gâtul de pulberi stelare Sub soarele ucigător al sudului Spre a o
REQUIEM PENTRU FIII ŞI FIICELE AMERICII ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356053_a_357382]
-
lasă-ne să trăim! La voia întâmplării. Pianul neființei are clapele însângerate : ce înger cântă simfonia destinului acum?! Aripile golului plutesc printre note. Când ți-a murit Dumnezeul, omule? Marchează!Ori, dacă mai are vreun rost, îngenunchează! Femeile, ca niște zăbrele metafizice, te-ajută să-ți suporți absența.Până la urmă tu ești marele absent! Taci și scrie, chiar dacă-ți vine să urli din toate cuvintele pe care le-ai înghițit o viață.O viață și-o moarte! Cel mai mare dușman
DEŞERTUL DE CATIFEA (37) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354851_a_356180]
-
fotogenice. Cei cu capul în...scutece au mereu picioarele afară din leagăn! Și fiecare trebuie să-și trăiască destinul propriului leagăn. Doar îndrăgostiții își permit câte-o ieșire din legănarea primordială. De fapt,însăși luna pare fotografia unui sărut printre zăbrele de scutece. Un leagăn de foc luminează pașii unei perechi de leagăne adolescente. Ea își șterge preocupată broboanele de nori,apoi conform orarului ocazional,plânge pe-un scutec de sceptic. Unui leagăn i-a sărit o doagă și celelalte leagăne
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
și ochii-mi sunt triști de nesomn... Mă biciuie doruri amare! Și ploaia mă ceartă din zori. Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori, mă arde în creier un gând... Aș vrea să mă prind, de zăbrele să-mi rup colivia de fier! Alergi prin venele mele... Iubitule, stelele-mi pier! În flacări mai aprige ard! Sub ochii tăi grei mă topesc și la picioare îți cad. Adio! Te vreau! Te iubesc! Să nu mă-ntrebi! Să
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
Când grijile vieții îmi vor da bătaie de cap tu mă vei veseli cu trilurile tale - acum ia-ți zborul simte-te în largul tău Și de atunci măiastra zboară deasupra acestor grădini minunate aidoma unei cuști uriașe acoperite cu zăbrele de aur iar ea și-a uitat cântecele... Referință Bibliografică: Pasărea măiastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PASĂREA MĂIASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356670_a_357999]
-
chiar dacă dispune de toate condițiile exterioare prielnice contemplației și rugăciunii. Noi, în închisoare, eram lipsiți de frumusețile acestui relief al munților Carpați, numai între patru pereți, unde zeci de ani stăteai între ei și nu vedeai raza soarelui prin crăpăturile zăbrelelor de la geam; iar dacă te urcai cumva să vezi o rază de soare, gardianul era la spatele tău și-ți dădea câte-o pedeapsă de cinci zile la arest sever, încât nu scăpai sănătos de acolo. Ei bine, suferința aceea
PĂRINTELE ARHIM. IUSTIN PÂRVU S-A NĂSCUT ÎN VIAŢA CEA VEŞNICĂ, MUTÂNDU-SE LA CEREŞTILE LĂCAŞURI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346089_a_347418]
-
de curcubee sângerii. Ochii se închid, goliți de lumină și plâng în tăcere sub pleoapele ermetice. Suflete înfrățite întru dor și înstrăinare bat cu disperare la porțile grele ale țării, care li s-au închis implacabile, renegându-și fii. Printre zăbrelele lor, ochii goliți de bucurie și iubire își cântă disperarea într-un Ave Maria funebru, îndoliind primăvara și aruncându-i lumina în hăul trădării. Exodul proscrișilor curge asemeni unui fluviu în aval, către orizonturi ostile, refuzați, alungați și uitați. Rădăcinile
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
vine Moș Crăciun/ în seara de cenușă/ Ci doar tristețile s-adun/ să-mi plângă lângă ușă./ În chinul temniței mă frâng/ sub grele lespezi mute/ Și-nfiorat de doruri plâng/ În amintiri pierdute./ Omătul spulberat de vânt/ se cerne prin zăbrele/ Și-mi pare temnița mormânt/ al tinereții mele”. Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, este cea mai frumoasă și cea mai împodobită sărbătoare a Anului care pleacă spre trecutul lui de azur, pregătind decorul cu deosebită culoare și strălucire: cu evlavie
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
Închisorilor. București/ Pitești, 2014, p. 77, p.189,p.190) Fulgii de nea care se așterneau peste tot, dansând parcă o celebră Jienească, făceau celulele parcă mai încăpătoare și mai calde, iar colindele își rezemau tâmplele senine și caste peste zăbrelele care nu mai păreau atât reci și atât de negre. „Ultimul Crăciun trăit după gratii, povestește doamna doctor Galina Răduleanu, fiica Părintelui basarabean Boris Răduleanu, și el la rândul lui arestat, a avut o deosebită profunzime. Viorica venise la patul
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
eu nu mă consider bătrân pentru că am doar 44 de ani. Vreau să respect proporțiile între suferința deținuților politici și a descendenților, a acelora care nu au avut origine socială sănătoasă și care au avut partea lor de suferință cu toate că zăbrelele noastre erau afară, în aer liber. Cei care cred în esență cu ochii înlăcrimați, cu stăpâniri de sine, mai dau câte o pagină din cartea vieții a tinereților pierdute. Acești sfinți mai înalți decât istoria (mai înalți decât istoria, cum
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
izbuc din dor! Și alte imnuri știu că sunt frumoase Și alte imnuri sunt adevărate, Dar imnul meu a flori de leac miroase, Izvoare curg spre gurile însetate... Cântați-l dar, nu-i nimeni în măsură, Să-nchidă adevărul sub zăbrele Cu lacăte pe gânduri și pe gură, Să interzică Imnul țării mele! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: E unul singur imnul țării noastre... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
E UNUL SINGUR IMNUL ȚĂRII NOASTRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369941_a_371270]
-
nu e târziu, Iubirea nu se stinge niciodată, Focul ei din cer e pururi viu! Îl port în suflet eu și fiecare Ca pe un sfânt, neprețuit odor Și nimeni pe pământ nu e în stare Să-l pună sub zăbrele, sub zăvor... Nu vă jucați cu el că nu-i de joacă, Nu a fost și nici nu e risipă, Și nu e nicio floare să nu-i placă Lumina lui din fiecare clipă; De când mă știu scânteia mi-a
FOCUL IUBIRII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368228_a_369557]
-
De o parte univers speriat/de cealaltă parte masca fără un ochi/explozie de nor eronat/deasupra rosului mac cu deochi” (Reperaj). Condiția omului cu ochi „pixelat” e amenințată într-un cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui magra” (Ochi prăfuit de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Și’nalt sunau aplauzele grave. Ci anii curseră sătui de glod. Arcaș, văzduh s’au poticnit în trestii. N’a izbăvit tăria un crîmpei de rod Gemea în jurul doldora de bestii. Cu arcul frînt, tocit, bolnav Astăzi mai urc între zăbrele Și de azur, de vis gîngav Strîng putregai și scrum de stele. Referință Bibliografică: Degradări / Ion Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Pena : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEGRADĂRI de ION PENA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370168_a_371497]