134 matches
-
el, e mult mai circumspect, mai subtil, mai greu de ademenit decît altădată. Un lucru e sigur: pactul nominal este În stare măcar să antreneze cititorul În lectură, la Începtul cărții. Apoi, evenimentul ficționalizant decisiv Îl surprinde și-l duce cu zăhărelul.: În principiu, asta visează orice scriitor. Dar autoficțiunea nu este rețeta succesului sigur. Într-adevăr, ceea ce foarte inspirat Marie Darrieussecq numește “efecte de viață” și nu de realitate pare a fi una dintre maniile autorilor de autoficțiune. Viața bate filmul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prin concepte (de)mistificatoare precum: a conota, a simboliza, a interpreta, a (re)semnifica, a (di)simula, a cod(ific)a etc. Totodată, un ansamblu de sintagme semantic motivate exprimă într-o manieră plastică ideea înșelăciunii aplicate: "a duce cu zăhărelul", "a trage pe sfoară", "a duce de nas", "a duce cu preșul", "a duce în eroare" etc. Limbajului comun îi aparțin și verbe care prin motivare semantică își deslușesc conținutul (a fraieri, a fenta, a prosti etc.) sau prin sintagme
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Formulați enunțuri cu diferitele valori morfologice ale următoarelor cuvinte: care, ce, o, un, a, ai, tot, cât, mă, au, cea, cel. Structura morfematică a cuvântului Realizați analiza morfematică a cuvintelor subliniate în textele de mai jos: (a) "Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!" (I. L. Caragiale, Bubico) (b) " Într-o bună zi, fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fură poftite toate fetele frumoase din împărăție, ca și surorile Cenușăresei
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
momente de tăcere; da' rău! Aș! nu e rău, zice cocoana; până se-nvață cu omul; dar nu știți ce cuminte și fidel este, și deștept! Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbește... [...] Cui îi place zăhărelul?... Bubico (făcând pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!" (I. L. Caragiale, Bubico) Formulați două enunțuri în care două interjecții predicative să se constituie în termeni regenți pentru propoziții subordonate diferite. Ilustrați, în enunțuri, funcțiile sintactice diferite pe care
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
intereselor naționale; 2) În timp ce politica de securitate este preocupată de adversari, cu accent pe puterea lor militară, politica externă este preocupată de alianțe și de instrumente diplomatice. Distincția fundamentală ar fi că politica externă reprezintă „stimulentul pozitiv” al unui stat („zăhărelul”), iar politica de securitate ar reprezenta „stimulentul negativ” („bățul”). Însă, În contextul globalizării, granițele dintre cele două politici au devenit permeabile; se vorbește chiar de diplomație militară, iar politica externă se ocupă, În subsidiar, de securitatea națională. Figura 2.3
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
urăște și o disprețuiește atât de mult! Ba chiar și Bubico să nu se creadă că arată antipatia lui Caragiale pentru cîini: Bubico e copilașul unei mahalagioaice, și ceea ce-l agasează pe Caragiale e plăcerea mahalagioaicei, exprimată prin acele gingășii: "zăhărel", "lăptic"... * Dar în numele cui se ridică Caragiale împotriva acestei lumi noi, creațiune a liberalismului? În numele cărei concepții, cărui sentiment? Și, fiindcă e vorba de o anumită stare de lucruri, de o anumită clasă, în numele cărei stări de lucruri, a cărei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dar... dar ne-ați acceptat oferta! Ai zis că ne dați nouă casa. — Mda, mă rog. Ceilalți cumpărători se mișcă mai repede, așa că... Parcă m-a lovit cineva cu leuca. Am fost trași pe sfoară. — Și ne-ați dus cu zăhărelul tot timpul ăsta? mă sforțez să-mi păstrez calmul. — N-a fost ideea mea. În glasul ei disting o undă de regret. — Ci a soțului meu. Îi place să aibă acoperire. Oricum, vă urez să vă găsiți curînd altă casă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
au Înțeles și faptul că nazismul nu era doar o farsă jucată nevinovatului proletariat german. Clasa muncitoare germană, ca și burghezia, Își neglijase fatal Îndatoririle. Tocmai din acest motiv, ea putea fi determinată să adopte obiectivele comuniste, dacă biciul și zăhărelul erau dozate corect. și În orice caz, autoritățile din estul Germaniei, ca și cele din vest, nu aveau de ales: cu cine să conducă țara, dacă nu cu foștii naziști? Astfel, pe de o parte, forțele de ocupație sovietice au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcându-le să participe astfel la autosubjugarea unei societăți răzvrătite. Mesajul propagat era că țara suferise În 1968 o psihoză În masă, că „falși profeți” exploataseră isteria aferentă și că națiunea trebuia readusă fără preget pe calea cea dreaptă, cu zăhărelul bunurilor de consum și cu biciul supravegherii permanente. Desigur, recursul la violență era o amenințare neexplicită, dar faptul că era rar menționat nu făcea decât să contribuie la umilința colectivă. Ca și În 1938 și 1948, Cehoslovacia era transformată din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]