146 matches
-
creier de copil Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care-o iubești cu ade vărat. Nimic altceva nu contează. Odată, pe vremea liceului, umblam pe bulevard cu un prieten, doi puști zăluzi și frustrați care dădeau note „gagi cilor“ și vorbeau cu atât mai scabros cu cât erau, de fapt, mai inocenți erotic. Ce fund are una, ce balcoane are alta... Femeile nu erau nimic altceva pentru noi decât niște obiecte de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lângă alții de frică iar o femeie mai în vârstă zise: - Să ne ferească Dumnezeu de trăsnet, că a mai murit astăzi electrocutat, George a’ lui Frâncu! Când îi auzi numele iubitului ei, Frusina o luă prin ploaie ca o zăludă și alergă spre casa părinților lui, cu lacrimi în ochi. Alerga și nu mai vedea pe unde calcă; pe pământ, prin bălți, prin șanțuri. Traversă livada împiedicându-se de buturugi, lovindu-se. Căzu de câteva ori, se ridică și fugi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
deschide cartea, se freacă la ochi, se întreabă, cine-i acesta? A fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște, fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fost un om, zicea Fundoianu, Se poate gaza un om și prin indiferență, Prin uitare, că doar omenească este uitarea, Doar moarte își face cu mult respect datoria. Zăludă Copiii nu se fac peste noapte, nici fructele coapte, nu știi, zăludă, cu cine ești rudă, rupe-mi o pleoapă, am să te pot recunoaște, fiul tatălui tău, hău din hău, cu cât ești mai modest,treci la rest, de ce să iubești moartea dacă, romană, sarmată, n-ai înțeles bucuria unei păsări
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Să mă acopăr cu deșerturi crude Și, din lăcașul meu de perseidă, Să mă topesc în veșnicul prelude. Ai vrea să intru în pictura nudă Ce ți-am plimbat-o pe sub ochi odată, Dac-aș putea, aș fi din nou zăludă, La fel ca visele ce mi te-arată. Ai vrea să zbor în stele paralele, Să nu-ți mai simt în umbră acel sărut, Ca roua în petale de lalele... E de la mine? Nu! ... doar mi s-a părut. Ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
s-ar putea abate un pic de la traseu și să se odihnească toți trei la unul din hanurile zise csárda care răsăriseră În pustă ca lăptucile după ploaie. Se poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
într-o încăpere. Mama ei fusese o femeie deșteaptă și nesupusă. În 1935, după decretul primului Pahlavi, care interzicea purtarea chador-ului, taică-său, bătrânul Talesh, nu o mai lăsase la școală: „Ya Ali, că doar n-o să umble ca o zăludă pe sub ochii bărbaților!“, așa că progenitura lui, Fatemeh, care pe atunci avea nouă ani, mai ieși din casă doar la măritiș, când i-o încredințase unui consort. Shahla a fost primul născut al lui Fatemeh și al lui Barsum și, cu toate că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pentru el. A ieșit la suprafață. Pe o unghie de plajă, în dreptul căreia nimerise - o altă femee. Ea, de cum l-a observat, s-a și ridicat în picioare. și a început a-i face cu mâinile, chemându-l, ca o zăludă. El, cum să se ducă, la ea, așa gol cum era? I-a arătat prin semne, că... Lasă, i-a dat ea, tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe bunicul, pe pești și pe zălud, își vedea de treabă, bodogănind până seara târziu...In acest timp, bunicul lua ciorpacul cu pești și se apuca să-i pregătească...Ii curăța, îi săra, îi frigea pe plită, făcea o mămăliguță potrivită și, când totul era gata, pleca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Ion Cotman. Bunicul spunea că la început era altfel. Se aprindea repede, dar îi trecea ușor. Erau tineri și altfel mergeau treburile. Si bunicul era sănătos. Dacă ar fi fost tot așa, nu mai făceau ei nouă copchii. Povestea cu zăludul îi adevărată sau? a întrebat moș Dumitru. Cum să nu? Ii adevărată. Aista avea o păsărică în capul lui, care se apuca să cânte taman când bunica îl ocăra pe bunicul...In rest, ședea toată ziua pe prispă și vorbea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
di la greblî. Atuncea, coada l-o pălit drept În frunti. Da’ tari, nu șagî. O chicat gios șî puni-ti pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
farisei după ce s-au înstăpînit pe Qumran, au uzurpat și titlul de mare preot iar scrierile esene au fost unele iudaizate iar altele înlocuite cu cele mozaice. Cloceala lui Filon se răspîndea tot mai mult în societatea iudaică iar mulți zăluzi se considerau chemați de Iahwe să schimbe lu-mea chiar dacă vor trebui să ucidă pe toți ce nu sînt tăiați împrejur. Acești turbați considerau comunitatea lor de la Qumran ,,casa adevărului’’, membrii ei se țineau de ,,aleși’’ sau ,,fiii adevărului’’ iar preoții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
151-152. (trad. n.) 933 Ibidem, p. 150. 934 Ibidem, p. 152. (trad. n.) 935 Ibidem, pp. 153-154. 252 crudă cu sentimentele acestuia. În această situație invectivele naratorilor la adresa ei sunt dure: „nătângo”, „șarpe otrăvit” 936 , „ființă mârșavă și rea” 937 , „zăluda de femeie” 938 . Deși decade moral prin afișarea unei legături extraconjugale, donna demonicata știe să pledeze pentru propria cauză (o soție trebuie să-și îndeplinească debitum conjugale, iar afacerile amoroase nu au o legătură directă cu mariajul 939), dovedindu-se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
frumoase în pomul din fundul grădinii, dar n-am putut gusta niciodată din ele." (Petre Ispirescu, Prâslea cel voinic și merele de aur) (b) " Peste dealuri zgribulite, / Peste țarini zdrențuite, / A venit așa, deodată, / Toamna cea întunecată. // Lungă, slabă și zăludă, / Botezând natura udă / C-un mănunchi de ciumăfăi, / Când se scutură de ciudă. [...] Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Tare-s mic și necăjit." (George Topârceanu, Balada unui greier mic) (c) "Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul și nu stă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cade la picioarele Zulniei cu inima săgetată "ca de-o armă arzătoare" și se încleștează cu mâinile de picioarele ei. Ca și străvechea Laură, Zulnia, "ibovnica slăvită", avea un soț. Îngrozită, "în sudori, lacrimi scăldată, desculță și despletită", ea aleargă "zăludă" și se lungește la pământ cu ochii negri ca mura și gura ca rubinul. Boierul o duce sub un copac mare și, luând chezășie cerul, jură s-o iubească până la moarte: Atunci fulgere cu trăsnet prin văzduh scăpărătoare, Pământul tot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și la cer cată, Vra să strige, dar și glasul i se taie deodată. Se povărnește și cade peste dînsul, leșinată, De năcazul ei ucisă, de năcazul ei sfărmată.” Părerea lui Conachi este că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeii are mai ales calitatea de a flata orgoliul bărbatului Îndrăgostit. Deznădejdea Zulniei mărește chinul, dar și mîndria răbdătorului Ikanok. Imaginea ultimă nu mai lasă nici un dubiu: bărbatul Înduioșat de durerea pe care a provocat-o ține „În brață” pe zăluda Zulnia și petrece... A descoperi o concepție asupra feminității În aceste versuri de cele mai multe ori pompoase este o operație dificilă. Ideile sînt comune, imaginile trec de la un autor la altul, portretele sînt, cu mici variații, aceleași. Foarte răspîndită este imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud care și-a pierdut călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse sub cele mai frumoase tonuri azurii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se rostogoleau fără încetare. Ă Ține-l bine! Deodată saula prea încordată se rupse și rămase ca un șarpe lung pe apă: lochul nu mai era! Ă Am sfărîmat sextantul, fulgerul mi-a deviat acele busolei, iar acum marea zăludă îmi rupe saula lochului. Dar Ahab se pricepe să repare totul. Trage, tahitianule, iar tu, omule de pe insula Man, înfășoară! Să vină dulgherul și să-mi meșterească un alt loch - iar tu, matisește saula! Ai grijă!... Se duce acum: pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce monstruozități duhnind a praf de pușcă și-a (ha)șiș! E, oricum, de preferat finețea desenului din grota de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]