1,547 matches
-
orientează și ordonează relația cu tot ceea ce poate influența, în bine sau rău, omul și instrumentistul percuționist". Pe de altă parte, cartea respectivă se identifică la modul exhaustiv cu experiența autorului. Mai exact cu experiența din perioada în care a zămislit opusul respectiv. Alexandru Matei încă din debutul cărții își declară explicit preocupările și finalitățile. Or, o asemenea profesiune de intenții nu trebuie nicidecum să-l copleșească pe cititor. Intențiile autorului sunt (aproape) întotdeauna "raționalizări", comentarii care, firește, se cade a
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
prin care un cuvînt, ca să ajungă la noi în forma pe care o știm, a trebuit să treacă. Cuvinte precum psihic, element, suflet, somatic, număr, virtute, energie, enantiomerie, agonie, cosmos, oniric, matematică, poezie ș.a.m.d sunt toate creații grecești zămislite de niște minți care, împotriva oricărui bun simț și în ciuda oricărui calcul pragmatic, s-au apucat să facă ceea ce nici un om normal nu ar fi făcut: să filozofeze. Ca să înțelegi scandalul sublim pe care această îndeletnicire inutilă l-a iscat
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
pisicii cocoțate în copac, și din }oiu de ce rezistența materialelor, și din Le Clezio, de ce șobolanul alb... s-ar putea umple un tom întreg cu sigle pentru fiecare autor." (p. 95) Existența autoarei este un permanent balans între lumea fictivă zămislită de maeștrii literaturii și lumea reală, între reveriile sale solitare și cafelele băute în compania foarte teluricei sale vecine, doamna Oprișan. Preferințele sale se îndreaptă spre viața interioară, spre dialogul cu marii autori ai lumii și cu personajele literare care
Cealaltă față a vieții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9578_a_10903]
-
spunea nobelistul Ivo Andrici, trecutul este doar ceea ce n-a trecut niciodată. Mă preocupă adeseori suprarealiștii de pe o bicicletă chagalliană. În plus, țin să vă mărturisesc faptul că Franz Kafka mi-e tot timpul un martor fidel și-atunci eu zămislesc realitatea ce înseamnă viața transpusă în vis și posibilul în imposibil și oximoronul tradus în parabolă și metafizicul în sublim. Dar trebuie, firește, ca totul să se desfășoare într-o altă tensiune a metaforei. Oare viața noastră nu e suprarealistă
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
din scoică,/ ipotecând amurgul,/ mărturisind setea din culpă."; " Vei scrijeli tăcerea/ departe de cealaltă rimă,/ negociind memoria dublă a înserării,/ așteptând sentința metaforei,/ arcuind odraslele din clipă."; "}i-e sete, ți-e nimic,/ doar din nimic./ }i-e aceeași silabă,/ Zămislind ochii pierduți/ în amurg. }i-e nimic dintr-un/ singur nimic,/ decupând lacrima."; " Simulând scoica,/ vei întocmi dosar penal/ cuvântului de pe raftul de jos./ Vei incinera anotimpul,/ plătind un preț dublu/ tăcerii din silabă."; " Pericol de abdicare/ a ploii de la
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
păcate, nu putem schimba nimic. Jale și prăpăd pentru adepții egalității sexelor: numai femeile pot naște, numai ele pot avea copii, eventual din flori. Sînt, iată, două mii și ceva de ani de cînd soția unui tîm-plar pe nume Iosif a zămislit un fiu printr-un act ce nu i-a fost imputabil soțului. Acest copil din flori a devenit Mîntuitorul Lumii, un accident desigur, dar, la vremea aceea nefiind ziare, nimeni nu a titrat: Doam-ne, ai un Copil din flori? Ci
Copii din flori în ultimii 2007 ani by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9644_a_10969]
-
sfânta Eu sunt soția și fecioara Eu sunt brațele mamei mele Eu sunt cea stearpă și numeroși sunt copiii mei Eu sunt cea căsătorită și fata bătrână Eu sunt cea care aduce pe lume și cea care nicicând n-a zămislit Eu sunt alinarea durerilor nașterii Eu sunt soția și soțul Eu am fost bărbatul care m a crescut Eu sunt mama tatălui meu Sunt sora soțului meu și el e copilul meu respins Poartă-mi totdeauna respect Pentru că eu sunt
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
ele fu de suprafață și de scurtă durată. Nu putea să-și declame față de oricine neliniștile sale care nu erau puține și poate nici n-ar fi găsit înțelegerea căutată. Așa că se închidea în ea, lucrând cu asiduitate toate planurile zămislite de mintea și sufletul ei în timpul, când se afla dincolo de granițele școlii. La clasă, se dăruia elevilor, le stimula, cu toate mijloacele ce-i stăteau la îndemână, interesul și dorința de a pătrunde în tainele limbii engleze. Îi învăța pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
frig, foame, nepăsare, a Învățat ce Înseamnă „bordura”... “Două lacrimi de cer”, rostogolindu-se din ochii mirați ce nu puteau Înțelege... Și cu toate acestea, visul n-a murit, crezând cu tărie că va ajunge În casa sufletului ce-a zămislit-o! Iat-o acasă! Îmbrățișată și răsfățată ca nimeni alta ! Lucrurile se Întâmplau astfel: vineri, 21 decembrie 2007, ora 15,00; mă aflam la editura Alfa din Iași. În timp ce-mi primeam proaspătul volum “Două lacrimi de cer”, Împreună cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se cerea viața, clipă de clipă, picătură cu picătură. Muzica ei era disperarea ei. O compunea, în memorie, ca să nu-și piardă mințile, dar nu ar fi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acesta a apărut în poarta casei, mama ei l-a luat de mână, au urcat povârnișul dealului, s-au cufundat în poiana din inima pădurii și au petrecut cele mai frumoase ceasuri ale vieții lor, din acele ceasuri s-a zămislit ea, apoi a venit urgia războiului, ofițerul ungur a executat doisprezece partizani, prinși într-o încercuire a armatei maghiare, cu ajutorul unor trădători din sat, oameni de nimica, care și-au trimis consătenii la moarte pentru o sticlă de rachiu, în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care îi încălzi sângele din vene. Nu putea înțelege acest miracol. De bună seamă, această stare care îl electrizase ca și cum ar fi atins un fir electric neizolat, fusese provocată de acea intensă trăire a mamei lui, a celei care îl zămislise și care acum făcea eforturi supraomenești nu numai să și-l aducă acasă, ci să-l convingă că e sânge din sângele ei. Ina părăsi camera nu fără a scăpa câteva lacrimi. Veni lângă soțul său cu ființa răsturnată și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vibrante rememorări, a unui remarcabil curaj civic, o carte document și semnal de alarmă, o carte adevărată, de care și autorul și cititorul aveau nevoie, spre a nu cădea în perfida capcană a uitării, o carte din care se pot zămisli alte opere, o carte avertisment care ne reamintește că monstrul comunismului e doar adormit și se poate trezi în orice clipă în căutare de noi victime, o carte-nucleu, o carte reper pentru ulterioara activitate literară a lui Sorin Cotlarciuc, o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și revolta mocnită, gândindu-mă cu naivitate la sintagma „Totul se plătește”. Dar nu toți au plătit pe planeta Pământ, iar din preasfintele ceruri, notele de plată ajung după anilumină. Am regretul sincer că nu posed acea Noblețe de tâlhar zămislită din Pământul care fură, două titluri recente de roman ale confratelui de cenaclu, Marian Călinescu, și nici darul povestitorului din fascinantele Amintiri din copilărie, în fapt, singurul har pe care cu titlu de excelență l-a deținut Ion Creangă pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cuibărite în ființa unui bărbat pentru care viața în doi nu mai părea să aibă taine. În întâlnirile cu Alex, Ina definise explicit liniile directoare ale unei vieți pe care și-o dorea ca pe o împlinire a unui vis zămislit în clipele ei de singurătate. Între părerile lor nu se remarcau deosebiri esențiale. Dacă totuși apăreau și unele controverse, le considerau ca normale, ținând seama de personalitatea fiecăruia dintre ei. Un timp Alex nu mai dăduse nici un de semn de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dacă toți oamenii s-ar naște, ar trăi și ar gîndi asemenea Lui, atunci ar deveni posibilă instituirea Împărăției aici, pe pămînt. Iar clonarea constituia primul pas În sensul acestei evoluții. Ea oferea posibilitatea unui număr incalculabil de fecioare să zămislească, fără sămînță bărbătească, un număr incalculabil de cristoși, abolind astfel blestemul păcatului originar; Învierea prin clonare dăruia viața veșnică În trup, era poate chiar Pomul vieții, din care Adam nu apucase să guste În grădina Edenului. Căci perfecționarea procedeelor făcea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e tot mai singur cu sine; din tot ce a sperat, nimic n-a rămas, ca duse de vînt, praf și pulbere-s toate; obosit, timpul Își caută și el un popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la poliția metropolitană, te-ai căsătorit. Schimb canalele. Un documentar despre Margaret Thatcher. Dar impulsurile sînt totuși În tine. Impulsul să rănești și să controlezi, pentru a Încerca să umpli golul dinăuntrul tău. Te gîndești la bărbatul care te-a zămislit. Îl respingi și ești mîndru. Imboldul de a răni, de a umili și de a controla este puternic În tine. Să te răzbuni pe ei Într-un fel sau altul. Consideri politica o carieră. CÎt de minunat ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nostru) un fel de lopățică îngrozitoare, să râșcâie și să scoată afară putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact ceea ce bagă ea mâna să scoată din găinile moarte. Ceea ce arunca la gunoi. Acolo unde am fost zămislit și purtat nu se mai află acum nimic. E un vid! Săraca mama! Cum pot s-o părăsesc atât de rapid după cât a pătimit? Cum pot să fiu atât de crud când ea mi-a dăruit atâtea, începând cu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sub pretextul că „așa vrea Kremlinul”. De multe ori, Kremlinul n-avea nici o treabă, rușii își urmăreau propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii comiteau crime împotriva românilor... Cei care voiau atunci să parvină în „noua lume”, zămislită de tancurile rusești, nu șovăiau să spânzure de turelă ființa națională și simbolurile românimii. N-am tresărit deci prea tare citind declarația dlui Hrebenciuc cum că 19 noiembrie, ziua virtualei intrări a României în NATO, „pentru noi are aceeași încărcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Iisus? Religia Al-Qaida nu e Islamul. „A pătruns astfel în această țară, parcă scurs din cablurile televizoarelor pe care se rostogolesc imaginile Euronews și CNN, un rău care nu-i de aici, rece și nepăsător ca ochiul de reptilă, zămislit de religia ce începe să le copleșească pe toate celelalte în acest sfârșit de mileniu: Religia Morții.” Scriam aceste rânduri pe 2 aprilie 1995, pornind de la o premisă greșită - un atentat terorist în cazul prăbușirii Airbusului Muntenia la Balotești. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu e un lux, este un strict necesar. Fără cultură un popor nu poate rezista în concurența vitală dintre popoare.” Făcând deosebire între cultură și civilizație, filozoful Petre Țuțea scria că: „Omul este împletit din natură și cultură. [...] Cultura este zămislită de puterile sufletești, iar civilizația de rațiunea zămislitoare de bunuri materiale.” Părintele Teofil Pârâian are și domnia sa o părere: „Ce este un om cult? Un om care învață tot și uită tot! Dar, oricât ar uita, tot îi mai rămâne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
stare, Începu să o pătrundă. Nici nu o făcuse bine, că simți o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate. - Împotriva cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept decît ceilalți, n-au Început să-mi meargă bine lucrurile arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]