292 matches
-
pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un zumzet strident. Sticla zăngănește. Într-un colț stau perechile aflate la petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
izbucni în rîs, dar și-l înăbuși rapid și-și strecură mîna pe sub brațul lui. Apăsarea ei ușoară îl făcu să se simtă mai calm și mai puternic. Ajunseră la un colț de stradă. Ceața era extrem de deasă. Un tramvai zăngăni la cîțiva metri de ei, dar nu se vedea nimic din el. — Unde ți-e paltonul? îl întrebă Rima. Tremuri. — Și tu. Te-aș invita la o cafea, dar nu știu unde ne aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei chitare. Cînd se apropie, femeia de la ghișeu își încleștă mîinile sub bărbie și-l privi cu un aer încurajator. După cîteva clipe de ezitare, i se adresă cu o voce scăzută: — Sînt înspăimîntat de ce mi se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agrement. Deseori o pojghiță de funingine se instala în timpul nopții peste apa liniștită, și o rață, abia pornită dintr-o insulă, lăsa o dîră ca a unui deget pe un geam plin de praf. Traversînd șuvoiul de camioane și tramvaie, zăngănind și uruind pe șoseaua principală, își croia drum printr-o rețea de străduțe și trecea pe lîngă două cinematografe cu instantanee din filme și trei magazine cu reviste viu colorate în vitrine. Femeile de pe copertedădeau o coloratură erotică visărilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea decît umbre, iar ariditatea, răceala și metalicitatea locului imprimau o anume vibrație pașilor, mașinilor de scris care zăngăneau, telefoanelor care sunau și murmurului vocilor celor din administrație. Doi bărbați înalți, cu ochelari s-au oprit într-un colț. — Cred c-ar fi mai bine să-l verific pe casierul ăla. — Nu, nu. Nu-i deloc nevoie de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de robă. — Dar n-o să-și dea seama? — Nu, nu. Are o ceainărie în Largs, și vizitele ei acasă sînt neregulate, asta puțin spus. Drummond luă un baston cu măciulie și porniră spre bal. Afară felinarele erau aprinse, iar tramvaiele zăngăneau și sclipeau. în oraș părea că se derulează o piesă criptică. O bătrînă și un bătrîn se certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de fructe iluminat. într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ne gîndim la asta. — Bun. Urmă un moment de tăcere, apoi bărbatul spuse: — Ei, bine, la revedere, Duncan. După ce-o să ne căsătorim, trebuie să treci pe la noi. Ne gîndim la tine din cînd în cînd. — Bine, strigă Thaw. Silabele zăngăniră izbindu-se de ziduri și plafon. La ușă, o văzu pe Marjory privind înapoi și ridicîndu-și mîna, dar nu-și dădu seama dacă zîmbește sau nu. Acum era prea întuneric să mai lucreze. Se întinse pe scînduri, iar gîndurile i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cauza vîntului. Ar trebui să mănînci. Nu mi-e foame. Poți să bei o cafea fierbinte? Ai un termos în rucsac. — O, asta aș bea. își desfăcu rucsacul, vîrî mîna înăuntru și scoase, cu o privire dezgustată, termosul roșu care zăngăni ușor și din care se prelinseră picături cafenii. îl aruncă și începu să-și scuture nisipul din păr. — Probabil că l-ai lovit cînd ai căzut. Ar fi bine să-ți scoți și hrana, o să se strice din cauza umezelii. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Abatele gândi pentru o clipă că sfârșitul se dezlănțuie cu o furie divină. Zgomotul unei vaze vechi care căzu de pe raftul de deasupra biroului său aduse însă repede o nuanță profană în dezlănțuirea sălbatică în care se amestecau strigăte și zăngănit de ferestre, sunete de pași grei și scârțâitul grinzilor de lemn. Cutremur. ― Cutremur! auzi Abatele strigătul lui Aloim pe coridor. Mormăind o rugăciune, Radoslav se adăposti sub arcada de piatră cenușie care despărțea formal biroul său în două încăperi perfect
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
frontal. Balamber, după ce trăsese dintr-o parte câteva săgeți, înșfăcă sabia și, văzând cursa închisă în jurul dușmanilor înnebuniți, își conduse oamenii într-un atac în adâncime. Pretutindeni, într-un vacarm asurzitor de urlete, gemete, nechezaturi, bufnituri de trupurilor prăbușite și zăngănit de arme, oamenii se luptau, caii se prăvăleau, răniții gemeau târându-se prin iarbă, iar unii dintre ei - cu răni înfiorătoare, încât era o minune că mai trăiau - alergau pe câmpul de luptă. Balamber evita să-și înfrunte dușmanii ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la nu mai mult de o sută de pași. Era multă mișcare acolo. Circa douăzeci de oameni, dintre care unii, cu părul bond și purtând scuturile și armurile în solzi tipice pentru războinicii lui Sangiban, se luptau, printre înjurături și zăngănit de săbii, alții erau deja a pământ, iar alții încă se agitau înfrigurați în fața camerei de gardă a turnului, unde se afla marea roată dințată ce comanda podul mobil. între timp, un grup de alani se muncea să dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a vorbit: Mi-i rușine pentru că... pentru că pantalonii mi-s rupți în dosul casei. Și ce-o zice lumea? Aista n-are nici pantaloni pe fund și se crede mare gospodar. Un hohot de râs sănătos, care a făcut să zăngănească geamurile sălii, a acoperit ultimele vorbe ale moșneagului. Prostiili aiestea să le spui babei tale! Nouă să ne spui ce n-ai priceput! - s-a rățoit Chersân. Moș Dumitru s-a făcut că nu a auzit ocara și a continuat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o reprezentare virtuală grosolană. Nu putem comunica decât sugestii - purpuriu, ascuțit, acru - ale propriilor noastre senzații. Dar cu mulți ani în urmă, aceste idei fuseseră pentru Weber doar niște scrieri, fără aromă sau ton. Acum, vorbele se întorceau, scrâșnind și zăngănind, răsărind oriunde s-ar fi uitat - culori marțiene, nuanțe pe care ochii lui nu le puteau vedea, inundându-i creierul... În august, zbură la Sydney, ca vorbitor invitat la conferința internațională despre „Originile conștiinței umane“. Avea problemele lui cu gașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bureții, am auzit-o pe doamna Watkins venind pe coridor. Mă întrebam dacă adusese și autoritățile cu ea, dar auzeam doar două picioare. Venea atât de încet încât am început să mă rog să ajungă odată. Deodată, a început să zăngăne încuietoarea și atunci mi-am amintit ca am uitat să o deblochez. Deschide ușa asta! Am zbughit-o la ușă și am început să trag de încuietoare, dar ea se sprijinea pe ușă, așa că n-am reușit să o deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șampanie și câteva coniacuri? Nici pe departe! A, de aceea ai trecut pe votcă.... De ce nu? O băutură pe care cât de repede vecinii ne-o vor livra personal. Se întoarce către Marius cu o mișcare bruscă, care face să zăngăne paharele aflate pe masă. Nu-i așa domnule locotenent erou? Răspunsul vine sec. Nu am informații proaspete asupra acestui subiect. Încetează, Iorgu. Ești beat, nu te mai poți controla. De sub voaleta subțire ca pânza de păianjen, aruncată cu aparentă neglijență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează de-a lungul holului. Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
visat, căci aievea nu putea fi, am visat că tu, Olga, nume de arie rusească, nebună și tristă, în care moare iubitul, am visat că mă bat cu niște caucazieni. Săbiile de oțel, a mea și a lor sclipeau și zăngăneau, iar tu, ca o zână, cu ciorapi albi trei sferturi, parcă erai la o Înviere, de Paști, te vedeam îmbrăcată într-o fustă și o albeață de bluză, a fost o înviere, prima și ultima pentru mine. Și Țuți era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nevoie de ceva, la noapte strigați la Marghiolița. Doarme în perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă și voinică și-i învățată cu bărbații. Procurorul adormise. Vântul zăngănea în geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
din nou sângele. Dar nu băgă de seamă. ― Nu-mi place să mănânc singură! strigă, dar n-o auzi nimeni. Se stârnise vântul din vale, așa cum se stârnea În fiecare după-amiază. Bătea prin ferestrele deschise ale casei. Făcea să-i zăngăne zăvorul de pe lada de zestre și mătăniile vechi ale tatălui ei care stăteau deasupra. Desdemona apucă mărgelele. Începu să prefire, una câte una printre degete, exact așa cum făcuseră tatăl ei și bunicul și străbunicul, respectând o moștenire familială de Îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sourmelina Își scoase pantofii de satin cu toc, ca să conducă desculță. Băgă mașina În viteză și, fără să se asigure, o luă pe Michigan Avenue Înspre Piața Cadillac. Ochii bunicilor mei rămăseseră fixați pe forfota din jur: tramvaiele huruiau, clopotele zăngăneau, iar traficul monocrom curgea Într-o parte și În cealaltă. Pe vremea aceea centrul Detroitului era plin de afaceriști și de oameni veniți la cumpărături. În fața magazinului universal Hudson, o mulțime de oameni se Înghionteau, Încercând să pătrundă prin ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
roșu, trecem pe lângă trofeele de navigație din argint și pe lângă portretul În ulei al pilotului de hidroavion Gar Wood. La etaj intrăm În sală. În fața ecranului de cinema sunt scaune de lemn pliante. Și acum luminile s-au stins și, zăngănind, proiectorul Își aruncă fasciculul de lumină, dezvăluind un milion de particule de praf din aer. Singura modalitate prin care tatăl meu se gândise că ar putea trezi În mine sentimentul moștenirii mele culturale era să mă ducă la versiunea dublată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Desdemona știa că Îi este interzis să asculte predicile lui Fard. Ultimul lucru pe care-l voia era să-și riște noua slujbă. Dar nu avea unde altundeva să se ducă. În fiecare zi, la ora unu, grătarul Începea să zăngăne. La Început auzea zgomotul oamenilor care veneau În aulă. Acesta era urmat de cântece de slavă. Punea mai multe suluri de mătase În fața grătarului, ca să Înăbușe zgomotul. Își muta scaunul În cel mai Îndeprătat colț al Camerei Mătăsii. Dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atunci de ce, când priveam pe furiș prin lucarnă, vedeam, după a doua noastră noapte petrecută În pod, un tanc trecând pe lângă peluza din fața casei noastre? Un tanc verde, de armată singur cuc În umbrele prelungi ale zorilor, cu șenilele enorme zăngănind pe asfalt. Un vehicul militar blindat care nu Întâmpina nici un obstacol mai mare decât o patină cu rotile rătăcită. Tancul rula pe lângă casele Înstărite, pe lângă frontoane și turnulețe, pe lângă galerii. Se opri scurt la stop. Turela cu tun se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]