213 matches
-
urmelor, Însemna că mai trecuseră șaizeci de minute din timpul de Încarcerare. Și dacă ar fi singurul treaz și conștient, atunci cele șaizeci de minute, credea el, Îi aparțineau doar lui - treceau În contul lui, cu o rostogolire și un zăngănit ca de monede prin spatele purcelușului de porțelan. Ghinion pentru cei care dormeau! Nu se alegeau cu nimic... Dar dacă vreunul se mișca - dacă tușea sau bătea În ușă să cheme ofițerul, dacă vreun bărbat Începea să plîngă sau striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pentru a nu-și pierde echilibrul; sau poate că și exagera pentru a mai sta cîteva minute În plus cu ea... — Probabil că ai biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o să fie. Își menținu mîna pe genunchiul lui Duncan Încă puțin, apoi i-l strînse și se ridică În picioare. Ușile de la capătul sălii fuseseră date În lături cu zgomot și oamenii erau aduși de la ateliere. Se auzeau pașii și zăngănitul scărilor și culoarelor de fier. Îl puteai auzi și pe domnul Chase. — Nu sta, mișcă, mișcă! Fiecare În celula lui. Giggs și Hammond, nu mai faceți pe nebunii! Domnul Mundy stinse cu mîna țigara și o vîrÎ la loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își frecă fruntea și continuă să umble cu mai mare atenție. CÎnd Începu să vorbească, vocea Îi era Înfundată. — Aici e dormitorul. Toaleta trebuie să fie undeva dincolo, cred... Auzi un alt pocnet cînd Își lovi capul din nou. Apoi zăngănitul anourilor de la perdele, apoi un clic, urmat de altul. — O, la dracu. Lumina e Întreruptă. Aveau nevoie de șilingi; se Întoarse la ea, căută prin mărunțișul pe care-l avea, apoi scormoni și ea prin poșetă, iar În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
făcea decît să o privească și să facă un fel de gest de neajutorare: Își Întindea mîinile și clătina din cap. Îmi pare rău, Îngăima el. Îmi pare rău. Apoi se depărtă. Îl auzi cum Își aprinde o țigară. Urmă zăngănitul inelelor draperiei și-și dădu seama că probabil stă la fereastra dormitorului, uitîndu-se afară. Apoi sîngele se prelinse din nou, iar durerea se strînse ca un pumn În jurul unei lame; Închise ochii și plonjă din nou În panică. Durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se după scîrțîitul podelei. În camera de desubt se auzea un radio și ecoul zăngănitului cuiva care scormonea cărbunii În șemineu. Helen se familiarizase cu sunetele, textura și imaginea păturilor și pernelor Juliei, cu mobilierul desperecheat. În ultimele trei săptămîni stătuse acolo cam de șase sau șapte ori. Și-și spunea, așa cum o făcuse Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Un vacarm asemănător zdrăngănelii unor buloane într-un mixer se auzea din spatele blindatului. Câteodată, scrâșnetele erau asurzitoare. Aceste zgomote indicau niște stricăciuni, poate ireparabile; lubrefianții nu mai puteau face față. Ea mânuia comenzile dar, exact ca în coșmarurile ei cronice, zăngănitul continua obsedant. Hicks veni lângă ea și-i luă mâna de pe accelerator cu blândețe dar și fermitate. Fața lui Ripley era tot atât de albă ca și încheieturile degetelor. Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Clipi și se uită la bărbatul de lângă ea. ― E bine, zise el. Am ieșit. Au rămas în urmă toți. Nu cred că-și doresc să se bată în teren deschis. Relaxează-te. N-o să ajungem prea departe cu fierotania asta. Zăngănitul se amplifică atunci când mașina încetini. ― Nu-mi cere un diagnostic. Sunt conductoare, nu mecanic. Hicks ciuli urechile pentru a decela originea acestor zgomote metalice. ― Parcă ar fi o osie. Două, poate. Dumneata, efectiv, fabrici pilitură. Drept să spun, mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
izbi În față un vînt rece ca gheața. Mi-am mutat geamantanul În mîna mai apărată de vînt și, trecînd pe trotuar, mi-am Îndreptat pașii spre zona dreptunghiulară Întunecată, mărginită de streașinile clădirilor. Pașii mei răsunau pe scări ca zăngănitul unei cutii goale de conserve. CÎte opt cutiuțe poștale aranjate pe două rînduri orizontale. Sub numărul 12 - scris cu vopsea albă - numele lui Nemuro, pe o bucată de hîrtie prinsă cu scotch... Pe cînd urcam Încet treptele, mă Întrebam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nou drum pornind din capul pieptului. Nu mai exista nici o Îndoială că-mi uitasem și propriul nume. Singurul lucru care mi-a mai rămas Îl constituia conștiința faptului că eram totuși EU. Ceșcuța sări dintr-o dată de pe farfurioară cu un zăngănit. Bine că era goală și nu s-a spart... Nu-mi dau seama cum s-a Întîmplat, dar presupun că a sărit o data cu genuchiul meu și dacă așa stăteau lucrurile, Înseamnă că și eu am sărit În picioare. CÎnd mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un aer obosit, risipit rapid de vântul stârnit din senin când vasul imens a cotit spre marea azurie. Zarva mulțimii dinăuntru a crescut preț de un minut Întreg și apoi a scăzut la un zumzet monoton care acompania alte sunete: zăngănitul motorului exterior, plescăitul valurilor și țipetele pescărușilor. Armanoush a observat cu Încântare că pescărușii leneși de pe țărm veneau după ei. Aproape toată lumea din feribot Îi hrănea cu bucăți de simit - pâinițele acelea În formă de inele, presărate cu semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Învârtindu-se ca un titirez. Îi place să audă vocea de bariton a lui Cash prelingându-se din căști În Încăpere, la fel cum Îi place să audă diferite zgomote dinăuntru sau dinafară: rugăciunile de dimineață răsunând dinspre moscheile Îndepărtate; zăngănitul lăptarului când lasă sticlele cu lapte În fața băcăniei de vizavi; respirația uimitor de ritmată a lui Sultan al Cincilea și a Asyei, un amestec șuierător de sforăituri și tors, deși nu e Întotdeauna ușor să-ți dai seama căruia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a sunat decât o singură dată după care a răspuns, nu bunica Shushan, ca de obicei, ci tatăl ei. — Iubito. Barsam Tchakhmakhchian a scos un suspin de adâncă afecțiune de Îndată ce a auzit vocea fiicei sale. Pe fir se auzea un zăngănit ciudat care-i făcea pe amândoi să-și dea seama de distanța geografică dintre ei. Aveam de gând să te sun dimineață. Știu că ești În Istanbul; mama ta m-a sunat să mă anunțe. A urmat o scurtă tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară, știa că nu este o dovadă de bună creștere, dar n-avea altă soluție, se temea mai mult de zăngănitul pe care l-ar fi provocat ținîndu-le împreună, nu era deloc sigur că nu-i tremură mîna de emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scosese vălul negru, fața zbârcită îi era puternic fardată, se uita la el, i se părea, cu ură. Ce-o fi fost în capul ei? Îi vedeau și celalți privirile? E doar o părere? Glasurile se amestecau peste masă, în zăngănit de pahare și tacâmuri lovite. Ați anunțat-o pe Mioara? Da, i-au trimis o telegramă. A telefonat, a plâns puțin, a spus că o să vină curând să lichideze moștenirea. Nimeni să nu se atingă de nimic până nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile bandajate, care Îl Împușcase pe soldatul Kimura, veni dinspre casa paznicilor. Deși slab, avea un fizic puternic, nervos și o paloare accentuată de Încheieturile Însîngerate ale degetelor. Jim văzuse aceeași piele albă ca de cretă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sosit și, cu siguranță, este nerăbdător să vă cunoască. Manuc schimbă o privire cu Babic, apoi se lăsă condus prin câteva coridoare la fel de umede și de întunecate ca și holul. În urma lui, auzea lipăitul picioarelor goale pe mozaic, punctat de zăngănitul pintenilor lui din argint aurit. Zâmbi oarecum liniștit. În carâmbii cizmelor mai avea un pumnal și un mic pistol de rezervă. La capătul unei scări cu treptele aproape sfărâmate, D’Autrey se opri și unul dintre cei nouă masoni însoțitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din prudență, nu mânca niciodată ceea ce i se oferea în afara casei sale și, în nici un caz, de la persoane cu totul necunoscute. Dar, în același timp, nu putea să refuze. Și nici să fugă. Porni spre altar cu pași rari, în zăngănitul regulat al pintenilor. Observă că, din toată împărtășania, mai rămăsese doar o mică bucată, cu marginile foarte regulate. Ultima. Prințul apucă lingura cu mâna dreaptă, înclină ușor capul în fața Venerabilului, apoi se îndreptă spre margine. D’Autrey îl urmărea extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pe disc și muzica se opri. În locul ei izbucni o serie de țipete și strigăte. — O, Dorian, dă-l afară, se ruga înspăimântat unul dintre oaspeți. Dinspre un grup de invitați care se înghesuiau într-un colț se auzi un zăngănit metalic de inele, brățări și butoni de manșetă. — Bună treabă, grasule! îl felicită Liz. — Lasă-l să mai aranjeze pe cineva, spuse Betty prietenelor ei. — Ce i-ai făcut, bestie nenorocită? strigă Dorian spre Ignatius. — Mă simt ultragiat, strigă Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
versiune suprarealistă și se repezi la ea în cameră să-și ia un palton. Când ajunse la ușa din față, se opri. Nu putea să se despartă astfel de Ignatius. Era copilul ei. Se duse la ușa dormitorului și ascultă zăngănitul violent al arcurilor patului lasându-se într-un crescendo spre un final demn de Grieg. Ciocăni, dar nu primi răspuns. — Ignatius, îl strigă ea cu voce tristă. — Ce dorești? întrebă în cele din urmă o voce calmă. — Plec, Ignatius. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nemișcat ca plantele din jurul lui, absorbind liniștea și verdeața. Oh, dar cu maimuțele era altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
despre penisuri și vagine și relații sexuale, și ne îmbrâncim, ne pălmuim și ne lovim cu picioarele, el mă înjură și mă trimite în mansardă fără cină, unde stau și îmi ascult ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lor pure. Corl simți fluxul care trecea prin cablurile din pereți și prin încuietoarea ușii. Încordându-și trupul, se strădui din răsputeri să domine această furtună de energie. Deodată, perii de pe urechi îi vibrară în ritmul ei. Auzi atunci un zăngănit metalic. Atingând ușor ușa cu unul din tentaculele sale, Corl o deschise și ieși pe coridor. O clipă se simți năpădit de un imens dispreț, gândindu-se la ființele acelea stupide care cutezaseră să-și pună mintea cu un corl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
trece la faza a doua, atacarea zonei În care s-a produs nenorocirea! Trebuie să plecăm imediat! Voievodul ridică mâna, cerând liniște. Între timp, coridorul se umpluse de oșteni. Doamna Maria ieși din cameră, Îngrijorată de zgomotele de pași, de zăngănitul de săbii și mai ales de vocea lui Ștefan. Ieșiră și Ilea Huru comisul și pârcălabul Dajbog. Spătarul Mihail aștepta porunca domnitorului. - Căpitane Petru! spuse Ștefan. Am Înțeles procedurile acestei forțe europene de intervenție și le-am respectat. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ce schimbări aducea venirea lui În fruntea Ordinului. - O clipă, spuse Ștefănel, ascultând atent. Afară se aude zgomot de arme. Vreau să aflu ce se Întâmplă. Trei Cuceritori ieșiră imediat pe poartă și alergară spre locul din care se auzea zăngănitul de săbii. Reveniră repede, spunînd că trupele poliției vamale au intrat În conflict cu echipajul unei corăbii ancorate la chei, prea aproape de palat. - O corabie ancorată aproape de palat? se miră Marele Maestru. E o zonă interzisă oricărei nave! Echipajul ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]