277 matches
-
regiune; respect; robotizat; Roma; România murdară; sat mare; schelet; școală; scump; semafor; shopping; Sibiu; soare; soț; stare; stațiune; străini; străvechi; străzi; superb; SV; tărăboi; Tîrgu-Bujor; tîrg; Tîrgu-Jiu; trafic; trai; Tulcea; turism; universitate; urbă; urît; Varna; vechi; Veneția; Vilnius; vocalitate; vreau; zăpăceală; zăpușeală; zgomotos; zile; zîmbete (1); 841/245/84/161/0 oră: ceas (236); timp (190); minute (32); minut (30); tîrzie (27); curs (19); școală (15); fixă (11); 60 minute (11); lungă (8); viață (8); zi (7); plictiseală (6); secundă (6
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
societatea sau comunitatea umană este altceva decît suma indivizilor care o compun, dar nu poți transforma și acest ce societar tot într-o formă de capital, fără riscul de a fi tratat drept economicist reducționist. Se merge pînă acolo cu zăpăceala încît se analizează chiar posibile "interferențe între capitalul uman și capitalul social", ceea ce pentru mine e deja prea mult. Iar pînă la urmă se demonstrează o tautologie de toată frumusețea, anume că, cu cît "stocul de capital uman" și cel
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ar căuta altă lumină/ sub care nici umbrele, nici nopțile nu mai au sens. Cine,/ nimeni nu mai poate scoate la iveală cu ușurință poesia/ la picioarele căreia li s-ar face loc numai poeților/ fugăriți din cetate. E atîta zăpăceală, încît în loc de poezie/ se citește Sandra Brown, Pavel Coruț, gărgăuni siropanți, secătuire a sufletului" ( Dacă s-ar putea scrie cu sîngele...). "Viața" intră în concurență cu plăsmuirea lirică, dar nu prin bruscarea conceptuală a ultimei, ci prin integrarea "competiției" în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
-l va trăi frumos. Seară stupidă, de stupizenia căreia nu-i nimeni de vină, decât firea mea. Vorbe din dreapta, din stânga, din toate părțile, chiar și sărutări. Un vechi prieten vine spre mine, are ceva să-mi spună, iar eu, în zăpăceala asta, mă port, ăsta-i cuvântul, ca un bădăran. După alte valuri de vorbe, chiar și de sărutări, întâlnesc un alt vechi prieten. Rămăsese să-mi telefoneze, să ne întâlnim, nu se va putea. Din vechea prietenie, n-a rămas
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
pe care se situează scrisul său, ci mai degrabă cel al moraliștilor francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
de pădurea... Saltă nechezînd peste gardurile de sîrmă ghimpată ale proprietarilor de locuri... Aleargă bezmetică peste pajiștile smălțate cu margarete, sîngele voinicului, lac de apă, nădușită. O iapă neagră-cărbune cu botul catifelat, încrețit într-un rînjet teribil de tensiunea căutării.< * Zăpăceala pricinuită de trecerea ștabilor. Responsabilul vilei "Căprioara" uitînd de clienți, preocupat doar de servirea (cu cotlete de batal) a procurorului-șef al județului venit la vînătoare. Relații feudale în plin "socialism". Milițianul de la aeroportul Băneasa țopăind pe loc, dezarticulat, nemaiștiind
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
ediții din poeziile lui Magalotti, îi pare, lui Călinescu, deplasată. Asta fiindcă francezul interpretează, țese corespondențe acolo unde italianul doar se bucură, adulmecînd. Voltaire ca "Mefistofel vesel" trece și el prin selecția lui Călinescu, cu filosofia lui "superficială pînă la zăpăceală". Goldoni, acela pe care tatăl lui, doctor, îl lua la patul pacienților, apoi acela turbulent, stricînd liniștea colegiului de unde-l dau afară și, în fine, bonomul luînd chipul operei, povestită cu haz și citată copios e și el un popas
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
să se destrame, m-am întrebat doar dacă operația ar fi reușit la fel de bine în Franța după „chestia” cu Irakul, iar chirurg să fi fost domnu’ Chirac... Îndoi-m-aș și n-am cui, vorba folclorului EtnoTv-vist.. Ei, da’ ce zăpăceală m-a prins pe căldura asta! Despre cu totul altceva vreau să scriu, apropo de traducător/ translator: în aceste clipe revăd în imaginație și retrăiesc emoționat momentele întâlnirii de la Stânca* dintre Președintele României, Ion Iliescu și Președintele Moldovei, Vladimir Voronin
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
s-a încheiat armistițiul și că luptele au încetat. S-a produs o schimbare bruscă în conducerea țării, încheiarăm pacea cu rușii și de-acum totul se va schimba. Pe foștii noștri aliați, germanii, îi considerăm dușmani. A fost o zăpăceală de nedescris în rândurile germane. Au fost și lupte crâncene pe lângă Capitală până s-au putut retrage cu desăvârșire armatele lui Hitler. Armistițiul fiind încheiat, luptele încetară, iar armatele biruitoare începură să se scurgă prin diferite părți ale țării. Într-
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
implic și eu în zicerea lui. - Nu frate: este vorba despre economie de talcioc funcțional, termen asimilat din slava* (!) rusească, cunoscut la noi și sub forma de bâlci** DEX *Slavonă, vrusese să spună dar se grăbea. **Bâlci, s.n. = gălăgie, hărmălaie, zăpăceală (v. Parlament ș.a. asemenea),
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei femei cu flori proaspete culese din adâncul unui ghețar ei se îmbulzeau să-și facă loc pe traiectoria elegantă cu care coapsele învelite-n
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și în teatru. Misteeeerr! Merg pe srada Regală și văd că un marinar ars de soare se uită pișicher la mine. Mă opresc și...marinarul nu e marinar, e Dragoș Buhagiar, care nu e în carne și
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
ieșind din pușci. Prăpăd. Mare prăpăd. Cît se putea pe la anul una mie șapte sute și ceva.... Un scriitor angajat în luptă, cu stilul său în loc de armă. Și ce armă, ușoară, ca fulgul; care nu scapă amănuntele esențiale în toiul fricii, zăpăcelii, primejdiei de moarte... Numai ce voi să zic - deschide Neculce o paranteză între bubuituri - dar parcă Dumnezeu i-ar proteja pe oameni cînd sunt în război, că, dintr-o 1000 de sinețe abie să tîmplă de lovește una omu. Că
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
nebănuite și se ridică de jos. Goală pușcă, mușcată, zgâriată, cu lacrimi în ochi se repezi asupra lui, îl prinse de mâini și-i trânti direct în obraz: - Hai, câine, vreau din nou, vino, vreau încă o dată! Profitând apoi de zăpăceala lui, îi puse mâna pe pantaloni, i-i trase jos până la pământ și-i strigă la ureche: - Haide, vino din nou! Fricosule! Și, aruncându-se la pământ în fața lui, își desfăcu picioarele: Hai, câine, fă-o din nou! Bărbatul nu
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
climat mental în care ne petrecem ultimele (cred că niciodată nu a revenit mai obsesiv termenul acesta în vorbirea noastră) zile ale anului și secolului, mi se pare a fi cel de parodie, de umor involuntar, de comicărie inconștiență. În zăpăceala milenarista care ne înconjoară, între atîția profeți sosiți să-și reclame drepturile, copleșiți de amenințări și înduioșați de promisiuni, intimidați și totodată ispitiți de secolul care vine (de ca si cum în cîteva luni s-ar putea cu adevarat schimba ceva considerabil
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
mincinosului sau ale șarlatanului, descoperite pînă la urmă, sînt doveditoare în acest sens. Al treilea grup, socotit cel mai „inocent”, include cusururile etic neutre, de care omul nu e vinovat: împiedicarea în mers, bîlbîiala, nimerirea alături, stîngăcia, frica de oameni, zăpăceala: „Nu privim în același mod, însă, precizează autorul nostru, ghinionistul naiv și ghinionul vicleanului care cade în groapa săpată altuia. Aici ghinionul este ironia sorții care sancționează. Acțiunea ridicolului este aducerea la realitate. Dar omul ridicol o percepe ca pe
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
să vezi/ senzații tari, frate,/ fierberi la 180 de grade și cățărări/ sub formă de hartie reciclata/ pân'la Patente,/ și-napoi,/ că praf de cretă.// Pe pieile adunării cresc șolzi... / Fiecare se-mpăunează-n felul lui./ Și-n restul zăpăcelilor de zi cu zi caută/ vehicol spre petrecerea de joi". Numai viața care a trecut deja pare că a trecut nefiresc de repede, pe când vârstele ulterioare ce se succed și ele la fel de repede, cu ce să le umpli neantul, de
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
i se acordă ( nu este nici o secundă lăsat singur), iar atunci cînd îi dispar din buzunar cărțile de vizita și scrisorile primite de la unii români cu probleme, oferite lui pentru a fi transmise în Occident, pune incidentul pe seama proverbialei sale zăpăceli, nicidecum pe posibilă ( și chiar foarte probabilă) infiltrare în anturajul său a unor agenți ai serviciilor secrete. Miza ideatica ( foarte mare) a românului Întîlnirea este întrecuta doar de ambițiile autoarei la nivelul construcției. Unghiurile din care este privită realitatea se
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
Z. Ornea Am comentat, în 1994, cartea d-lui N. Georgescu A doua viață a lui Eminescu, socotind-o o intruziune păguboasă a senzaționalului în istoriografia literară. N-am știut, în zăpăceala de acum de pe piața cărții, că dl. N. Georgescu a recidivat, publicînd, în 1995, o a doua carte, de data asta intitulată Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu. Descoperind-o recent, am citit-o și îmi
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
această propensiune moralistă (presupunînd sancționarea morală, măcar implicită) a d-lui Niculae Gheran, ne surprinde o aserțiune a d-sale care sună astfel: Fără îndoială, opera unui scriitor îl scutește de chip și biografie. Ea rămîne esențială, nicidecum cumințenia sau zăpăcelile sale, consecvența sau lipsa lui de consecvență, teama de a nu fi tras la fund de mizeriile vieții ori compromisurile pe care le face în încercarea de a-și lua zborul, de a ieși din anonimat". La rigoare, ne putem
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
anonimat". La rigoare, ne putem reaminti opinia lui Roland Barthes, potrivit căreia biografia unui scriitor poate fi citită ca un text. Dar nu mergem atît de departe, ținînd seama de circumstanța că textul operei însuși conține, de regulă, "cumințenia" sau "zăpăcelile", "consecvența" sau "lipsa de consecvență", "teama" ori "compromisurile" ce marchează viața scriitorului. Ele nu ne interesează, în plan critic, decît ca aspecte (textuale) ale operei, slujită ori păgubită prin ele, ca o categorie de aspecte ale acesteia, care, în felul
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
în mod direct. Metonimie exhaustivă (panică) a Doliului, a Abandonului. 18 mai 1978 La fel ca dragostea, doliul lovește lumea, mondenul, irealitatea, inoportunitatea. Rezist lumii, sufăr din cauza a ceea ce-mi cere, de pretenția ei. Lumea îmi sporește tristețea, asprimea, zăpăceala, iritarea etc. Lumea mă deprimă. 18 mai 1978 Moartea mamei: probabil, este singurul lucru, în viața mea, la care nu am reacționat nevrotic. Doliul meu nu a fost unul isteric, abia dacă-i vizibil pentru ceilalți (poate fiindcă ideea de
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
cu acela al profesorului care urma să-i dea notă de trecere, Dăscălescu devenind astfel Georgescu. Pentru prefacerea lui Georgescu în Ionescu și a clasei a VI-a în a IV-a găsim însă mai greu explicații plauzibile, altele decît zăpăceala cronică a personajelor caragialești, ilustrată memorabil în schițe precum Căldură mare, Petuțiune..., Cam tîrziu... în Lanțul slăbiciunilor, autorul, impenetrabil, lasă lucrurile în ceață, iar unii cititori nici nu sesizează tocmai aspectul care ar fi trebuit să-i alerteze. Altă bucată
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
deochiat, Paradis, unde, dintr-un soi de discreție (scîrbă?) față de ,muncă", decăderea ajunge să însemne oboseală și leșinuri, nimic mai mult, și de unde, pasămite, se scapă printr-o căsătorie cum o fi sau, cu orice riscuri, prin fugă. Letargica lor zăpăceală, în care se amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
cu (prea mult) sînge. Fapte abominabile care, stîrnesc groaza și indignarea celor din afară, oamenilor onorabili, dar care, din perspectiva făptașilor, dobîndesc uneori cu totul alte semnificații. Au existat crime accidentale, crime produse din teamă și chiar crime comise din zăpăceală (criminalul unui copil povestește cum, în timpul unui jaf la pont, s-a trezit cu copilul gazdei acasă. L-a legat de un scaun și i-a pus un leocoplast pe gură, să nu strige; la plecare a uitat să îl
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]