323 matches
-
stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să-mi placă, gânduri naive și delicioase de copiliță zăpăcită, oricâte dezastre ar fi trecut peste dânsa, rămasă proaspătă orice ar fi învățat-o viața. O priveam acum cu dragoste, cu duioșie, milă, dar și cu reflecția: "Ce rochie urîtă! E lipsită de logică după obicei, căci de atâtea ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o chestiune irelevantă - un fir de praf care intrase din greșeală în atmosfera magică din jurul Shebei și care fusese îndepărtat cum se cuvine. Sheba nu s-a purtat niciodată ca o femeie care are o aventură. Poate era câteodată mai zăpăcită decât ar fi cerut-o împrejurările. Dar la vremea aceea eu îmi imaginam - îndrăzneam, cum ar veni, să sper - că acea emotivitate avea legătură cu mine. * Chiar după ce am scris această ultimă propoziție, Sheba m-a sunat de la familia Beckwith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca, zăpăcit, să privească În altă parte. Își Încleșta buzele pe paharul care tocmai Îi fusese adus, de parcă voia să muște sticla. Dacă l-ai lăsat să-ți facă asemenea fotografii, Înseamnă că erați destul de intimi, nu? — Cu ce se ocupă? — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-a cerut, pe lângă ID și recomandarea departamentului ca să înot, ceea ce deja întrece orice tâmpenie am văzut în logica suspiciunii, adesea copilărești, instalată după 11 septembrie. Azi stau și lucrez acasă, procesez ceea ce am citit despre putere. 24 septembrie Cam zăpăcită zi! Ieri nu am putut sta mereu acasă, am plecat după-masa pe la departament doar ca să vad ce mi-au mai scris Adi și Andrei. Am obosit după multe ore de muncă și cred că e curată iluzie că o să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-a făcut de cap. Dragoș era emoționat și i se tăiase limbarița complet. Adina mai vorbea câte ceva. Conținutul ceremoniei era în sine foarte frumos și neformal, ofițera Stării Civile era emoționată și ea, Nick se purta ca un copil zăpăcit, impresionat că semnează ca martor lângă Pauline, îmbrăcată frumos în roz. Amândoi au găsit puterea să fie veseli. Mai balcanice am fost Adriana și cu mine, un fel de substitut de mame soacre, cam smiorcăite. Și ca să o facem lată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ținea gura și bărbia, pe chip i se citeau voința și hotărârea, cu toate că părea în același timp pierdută și distantă, de parcă toate gândurile îi erau concentrate într-un punct invizibil pentru toți în afară de ea. Așa mergea prin Shahkot, stranie și zăpăcită. — La ce vă așteptați? spunea Ammaji, soacra ei, inventând scuze de fiecare dată când vecinii curioși o întrebau despre starea de spirit a lui Kulfi. La ce vă așteptați de la o femeie care are în pântece un copil ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dulciuri și mâncare de bebeluși. Fugeau de colo-colo, ținînd în brațe partea lor din comoară. Cățărați în copac, ștrengarii de pe stradă aruncau jos ce găseau agățat de crengile rupte. Domnul Chawla alerga încoace și-ncolo ca un pui de găină zăpăcit, umplând cu provizii o traistă de cumpărături, în timp ce Ammaji vestea vecinii despre naștere, țipând de la fereastra de lângă patul lui Kulfi. În scurt timp, casa era plină cu cei veniți să facă urări de bine, care trăncăneau încântați, neștiind dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spre gât De fapt, greața îmi dispăruse fără urmă, înecată într-altă tonă de băutură. În timp ce urcam scările, curățindu-mi costumul de cioburile ude, am observat că tatăl meu mă privea prin crăpătura draperiilor roșii. M-am uitat la el zăpăcit, așteptând o reacție din partea lui Dar el îmi aruncă o privire scârbită, care îmi cerea să dispar, după care se retrase în umbră cu băutura lui. Zece minute mai târziu, continuam să-mi răcoresc fruntea, ținând-o lipită de piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
prin Canada și are copii. Nick face Dumnezeu mai știe ce în Golf - prin Qatar, cred, sau prin Emirate. Norman e într-un azil. Eu cred că ar fi ajuns acolo indiferent dacă ar fi reușit sau nu. Bun și zăpăcit, Norman a fost totdeauna programat pentru cele mai mari încurcături. Așa i-a fost lui sortit. Norman e omul față de care am datorii financiare. Odată i-am trimis niște bani. Care mi-au fost trimiși înapoi. Azilul - iată un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în toaletă: „Ah, îmi pare rău că vă deranjez, doamnă Hermesetas, doar îi arătam casa unei prietene“). Pot să pun pariu că doamna Hermesetas ne-a auzit venind și și-a băgat țigara în toaletă exact la timp. Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
bărbat umblat. M-a bătut pe umăr. — De-abia aștept să ne vedem acolo. Și cu sculptura la locul ei. O operă uimitoare. Nu îți mai bate capul, draga mea. A trecut acum. M-am trezit în anticamera Phillipei, puțin zăpăcită, dar cu un cec în buzunar, completat cu o sumă suficient de consistentă. Făceam eu cinste în seara asta cu cina. Întorcându-mă la recepție nu puteam decât să mă întreb în ce stare de spirit va fi Sir Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
să-ți explic. Ba da, vreau. Doar că... Se opri. —Trebuie să mă duc să mă mai dau cu loțiune. Te rog, scuză-mă, mi-a zis și s-a îndreptat spre puntea de jos. M-am uitat după ea zăpăcită. —Suki pare puțin încordată, observă Dominic Planchet în spatele meu. M-am întors, luată prin surprindere; nu-l auzisem venind. Un alt atribut al eroului romantic este că se mișcă la fel de ușor ca o pisică, dacă îmi aminteam bine cele citite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
totul. Ambii bărbați se uitau la mine cu înțelegere. Tu chiar nu înțelegi cum sunt treburile în oraș, Sam, a spus Sebastian. — Plec de la bancă și rămân cu Dan, a zis Simon. Pare a fi lucrul cel mai înțelept. Încă zăpăcită, am continuat să mă uit prin dosar. Nu ai ajuns la partea cea mai bună încă, a mai spus Simon. Am săpat mai adânc în dosar și, pe ultima pagină, stătea noroiul. Poze de-ale lui Dominic și de-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
O, Rogero învață s-o cunoști pe această Alcina, învață să-i înțelegi vrăjitoriile și să lupți împotriva lor. Ia acest inel, puneți-l în deget și vezi cu propii-ți ochi ce rste ea în realitate.’’ La aceste cuvinte, Rogero, zăpăcit, rușinat a plecat privirrile în pământ și nu a știut ce să răspundă. Melissa a prins acest moment și i-a vârât inelul în deget. Cavalerul a redevenit el însuși imediat. O adevărată lovitură de trăsnet pentru bietul prinț! Copleșit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să mă extaziez. Reușisem să Întreb despre inele - la plural - și reușisem să afirm că mă bucuram foarte mult pentru ea. Desigur, nu scosesem din mine nimic cu adevărat emoționant și plin de miez, dar probabil că ea era prea zăpăcită ca să remarce. Una peste alta, avusesem o prestație de nota nouă. Respirația mi se normalizase destul cât să mai fumez o țigară, ceea ce mă făcu să mă simt un pic mai bine. Am Încercat să mă conving singură că nefericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fac bagajele, să-mi schimb numele și să mă mut În Buthan. —Siiigur. Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am trezit la el acasă și recunosc, eram Îmbrăcată cu hainele lui, dar nu s-a Întâmplat absolut nimic. Părea zăpăcită și dezamăgită. Cum e posibil așa ceva? E mult prea superb ca să-i reziști. Tu te-ai culcat cu el, Elisa? am Întrebat, tachinând-o. Arăta de parcă ar fi primit o palmă. Nu! — Îmi pare rău, n-am vrut să insinuez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ușa se Închidea În spatele nostru, când girafa modificată chirurgical Îl informă pe monstrulețul de la circ: „N-ar fi chiar așa de rău dacă și-ar alege măcar mărcile“. — Chestia asta s-a Întâmplat cu adevărat? Întrebă Penelope, care arăta la fel de zăpăcită precum mă simțeam eu. Cred că da. Cât de jalnice putem fi? Mi-e și teamă să mă Întreb. De fapt, nici nu există cuvinte pentru gradul ăsta de jelanie. Parcă ne-am fi uitat la Jeopardy! - Îmi veneau toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
probabil de ce anume tipul ăsta foarte atrăgător li se părea atât de al naibii de cunoscut când nu reușeau pur și simplu să-l identifice. —Lucrez acolo, spuse el liniștit, privind-o drept În față. — La Bungalow 8? Întrebă Elisa, părând mai zăpăcită ca oricând. A, am Înțeles! Vrei să zici că petreci atât de mult timp acolo Încât a devenit un fel de birou pentru tine! Mda, categoric știu ce vrei să zici. Așa e și pentru noi, nu-i așa, Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în umbră, vă propun să vizităm această vestită cetate voivodală, e prozaic, dar mă veți ierta, cu... autocamionul de transportat gheața, pe care dumneavoastră îl puteți observa, cum ar spune Crăcănel, în șopronul alăturat! ― Uraaa! Bravo! Trăiască Ionaș! ― Stați, mă, zăpăciților, făcu Dan Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
De stâlpii sălii enorme fuseseră agățate un fel de tende înzorzonate. Un vânt ușor răcorește podeaua de marmoră și obrajii aprinși de căldură ai englezilor, aducând zâmbete pe chipurile asudate. În timp ce își ocupă locurile, fragmente de conversație ajung la urechile zăpăcite ale lui sir Wyndham. — Vă voi recomanda croitorului meu de la Londra, îi spune prințul Firoz lui Vesey. — Era la Borders, zice Minty către doamna Privett-Clampe. Sau la partida de tenis de la Retreat? — Nababul a început multe programe de reformă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe de altă parte, oamenii mai văzură că li se umpleau curțile de tot soiul de jigănii. Lumina atrăgea fluturi de noapte, albine zăpăcite, țânțari, gândaci zbârnâitori cu carapace lucitoare, o grămadă de târâtoare despre care nici măcar nu știam că există. După insecte, altă plagă: ispitite de asemenea bogăție de vânat, broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici cât negru sub unghie. Toți comandanții de unități să aștepte ordinele mele. Având direcția stabilită, armata traversă Râul Ibi. Nu se întâmplă nimic. În timp ce începea să avanseze spre Akasaka, nu se vedea nici urmă de inamic. Unitățile de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se gândise deloc la cum Îi va afecta asta viața. Era plecat des În turnee și cu toții din familie Îi simțeam lipsa, În ciuda cadourilor drăguțe pe care ni le aducea de fiecare dată. Când fusese adolescent, tata era chiar mai zăpăcit decât mine sau Maria. Părinții lui ar fi vrut ca el să devină medic și probabil ar fi fost unul grozav, Însă teatrul a fost singurul domeniu care i-a făcut cu adevărat plăcere. Și chiar avea talent. Fusesem de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla goală în geantă), eu și Bea am plecat acasă zăpăcite. Când am ajuns, ne-am prăbușit pe patul ei japonez și am analizat întreaga întâlnire. — Cred sincer că te-a plăcut, a murmurat ea înainte să cadă într-un somn adânc - gest care a închegat și mai tare prietenia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
omenește posibil acolo. Și, în tot acest timp, gândurile îi deveneau tot mai dezordonate și mai murdare, așa că atunci când termină treaba, cu fiecare obiect vizibil așezat la locul lui și cu întreaga cabină aranjată așa cum se cuvine, era deja complet zăpăcită și nu mai știa ce să creadă despre mai toate câte erau pe lume. Soții Pringsheim erau incredibil de rafinați și de bogați și de intelectuali și spuneau lucruri deștepte, numai că se certau tot timpul și se luau unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]