10,579 matches
-
șervețele sunt toate obiectele de pe blatul barului. În Morning sun (1952) detaliile sunt și mai puține. Femeia în neglijé privește pe fereastră afară, acolo de unde în camera ei austeră cu pereți goi intră lumina puternică a soarelui. Pe geam se zărește ultimul cat și acoperișul unei clădiri. Patul din cameră e acoperit impecabil cu un cearșaf, iar umbra femeii se prelungește peste pernă. Care o fi starea ei? Acesta este primul tablou dintr-o serie care mai numără Summer interior, Woman
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
ultima vreme începuse s-o învețe și pe ea să ghicească, deși nu în cartea sfântă a mahomedanilor. Marea apărea în dreapta, palpitând vânătă în soarele intens, leneșă, gata să ațipească. Intrând în ceea ce Mangalia încă era doar un sat, îl zări pe Mitică în căruciorul, cotiuga lui trasă de astă dată de un singur măgar îndreptându-se probabil spre gară, semn că în acceleratul de București, care sosea la unu treizeci, nu se anunțase că vine multă lume. Nu apucă să
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
invitase turcoaica singuratică, fără bărbat, fără copii, fără alt neam ori viață, decât Coranul ei străvechi, jerpelit și ce ghicea zilnic în el, bolborosind ceva pe turcește... Sisi pretindea că, tot auzind-o ghicind, apucase să priceapă câte ceva... Abia atunci zări pe măsuța de lucru jurnalul ei, un caiet gros, negru, deschis ca la jumătate, scânteietor luminat de razele soarelui de amiază bătând pe geam, drept în el. Apropiindu-se, citi: 11 aprilie, ora 19, 1925. A doua zi de neliniște
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru, puteam să-mi trag sufletul, pe jumătate țelul mi-era atins. Pe geam se zăreau lanuri, împestrițate cu pâlcuri de maci - ieșisem din oraș. "- Mergem la țară?" l-am întrebat politicos pe călătorul cel mai apropiat. "- Avem o agendă încărcată", îmi răspunse acesta. Ne oprim în trei sate și patru orașe." De abia acum înțelegeam
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
să dau filmul înapoi. Ca în fiecare decembrie. Filmul vieții mele. Acesta și nu altul. Ce aș fi fost astăzi dacă nu exista Timișoara, București, 21, 22 decembrie? Profesoară, cercetătoare, șomeră, fugeam din țară...N-am să știu niciodată. Mă zăresc în flash-uri, în zeci de ipostaze, pe baricade, în zeci de experiențe, aventuri, încercări. Acum sînt claustrofobă și am agorafobie. Și sînt tot mai tristă, în fiecare an din cei cincisprezece care au trecut. Mă simt tot mai singură
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
niște gînduri. Ultimii pasageri urcau la bord. Părinții și prietenii rămîneau înșirați pe chei, privind în sus. Cîțiva englezi, după obiceiul din țara lor, aruncau serpentine spre bastingaje, iar cei care plecau țineau cu gravitate de un capăt. Comisarul îl zări pe Jean Maura pe pasarela de la clasa întîi. Îl vedea de jos în sus și, o clipă, crezu că îl vede nu pe fiu, ci pe tată; crezu că nu asista la îmbarcarea de astăzi, ci la cea de demult
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
eu, dar servitoarea mea e plecată la cumpărături. Cu siguranță că nu exista nici o servitoare, dar nu avea importanță. Era aproape întuneric și în casă nu fusese aprinsă nici o lampă. Un fotoliu se afla în fața unei sobe englezești, unde se zărea flacăra unui foc de cărbuni. Atmosfera era liniștită și caldă, puțin cam apăsătoare. Doamna Lucile se deplasa de la un comutator la altul și lămpile se aprindeau, toate acoperite de abajururi albastre sau roz. - Așezați-vă... Aveți cumva vești despre fratele
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Clasicul narator al filmelor rusești ne poartă prin cele mai importante săli ale Ermitajului, adică prin principalele momente ale istoriei sale, povestite nu într-o ordine strict cronologică, ci într-un amestec savant de epoci, idei, replici, imagini, mentalități. Îi zărești sau îi auzi strigați (dacă știi cum să privești și să asculți) când pe marchizul de Custine, când pe Pușkin și pe a sa Nathalie, când pe Ecaterina cea Mare, când pe Griboedov, alături de puzderie de conți și contese, baroni
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în care stătea, cum spuneam, singură. Până într-o zi când, după ce îmi spusese că este nepoata lui Călinescu, tresărise deodată, privind fix, puțin speriată, pe unul din geamurile ei fără perdele, visavis, unde, la nici patru metri distanță se zărea un cap masiv ce se uita crunt pe fereastră spre noi, care discutam febril. Era, clar, Călinescu... Și, într-o zi, Ioana mă rugă încurcată să nu mai trec pe la ea, întrucât unchiul ei începuse să o spioneze, gelos, certând
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
de imagimat fără cucerirea romană, se întregește chipul unei mari națiuni. *** ...Britania, cea mai mare din insulele pe care le cunosc romanii, se întinde ca spațiu și climă în răsărit spre Germania, iar în apus spre Spania ; la sud este zărită și de gali. (De francezi, adică, o concesie stilistică de efect n.n. )... Părțile ei din nord, ne având în față nici o țară, sunt bătute de valurile unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
unei mări deschise, cât vezi cu ochii (...) Făcând pentru prima oară ocolul mării celei mai îndepărtate, flota romană a dovedit că Britania este o insulă ; ea a descoperit totodată și a subjugat insulele necunoscute până atunci, numite Orcade. A fost zărită și Thule, pentru că până aici era poruncă să ajungă, și apoi se apropia iarna... De altfel, se spune că această mare e leneșă și greoaie pentru vâslași și că vânturile n-o prea răscolesc. Cred că aceasta provine din faptul
Descrierea Angliei (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12623_a_13948]
-
am aflat mai tîrziu, se pregătea să mai înregistreze cu mine cel puțin încă o casetă, nouăzeci de minute. - Bine-bine, locotenente. Sîntem amici. Ne plimbăm. Totu-i bine, locotenente!... a spus Ciubik, repezindu-se spre noi. Și ce iute a zărit în întuneric steluțele celuilalt. Acum și eu stăteam drept ca lumînarea în fața locotenentului, chiar cu o oarecare exagerare - pasămite, sînt treaz și voinic! Privește-mă! Voiam să merg, voiam să-mi continuu drumul, nu voiam să rămîn fără Ciubik, fără
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
pe care a obținut-o anul trecut la Limoges, la Școala de Teatru înființată de Silviu Purcărete și Paul Chiribuță. Stop the tempo, un spectacol de tineri, făcut nu doar pentru ei. O oglindă în care ei își pot să zări problemele, și le pot numi, exorciza, iar noi trebuie să tragem concluziile. Un autoportret impresionant, semnat de patru tineri: Rolando Matzangos, Maria Obretin, Paula Gheorghe, Gianina Cărbunariu. Tipul ei de revoltă, care se întîlnește în căutările ei, în ceea ce scrie
Schiță de portret by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12683_a_14008]
-
semafor? Asta-i bună! Nu au dat zeci de mii de euroi ca să stea la rînd cu mine, deținătoarea unui biet Tico.("biet" gîndesc ei, nu eu, să fim înțeleși.) Ambreiază, accelerează, depășesc în trombă și abia dacă îi mai zărești. Rămîne în urma lor mult zgomot. Muzica ascultată la maximum. Nici linia continuă nu este trasată pentru ei. Ce, sînt proști ca noi, oamenii de rînd? Dacă se enervează, trec și pe contrasens. Sînt tari, sînt cool, sînt super. Sînt mai
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
fericire, parcă. Nici motive prea multe. Totuși, viața în sine, cu tot ce înseamnă ea, ar putea să fie unul suficient. Case splendide, cu arhitectură marcată zac în degradare. Dintr-o curte, iese o doamnă în vîrstă simpatică. Îmi zîmbește. Zăresc prin gardul de lemn deformat o grădină îngrijită, plină de flori și de culori, iar în spate, o casă nobilă, cu coloane, răvășită de paragină. O urmăresc puțin. Are niște pantofi fini, de mătase, cu o lucrătură delicată. Ca și
Maître phtotgraphe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12723_a_14048]
-
a pus deoparte cutia ei de bomboane și a desfăcut-o pe-a mea.” Apoi mi-a făcut semn să privesc În spatele scaunului doamnei. Mi-am aruncat o privire Într-acolo. Într-o nișă din zid, sub poșeta doamnei, se zărea o cutie de bomboane Lindt. Dintr-o margine a sălii, un animator cu microfon, Încadrat de două femei tinere și drăguțe, ne-a anunțat Începerea tragerii la sorți pentru tombolă. Una dintre femei pescuia câte un bilet dintr-o cutie
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
noastră tranziție, sunt încă adevăruri de viață. În lumea convulsionată din care veneam, astfel de universuri școlare, precum cele din Măcin, Cerna, Greci, Carcaliu sau Luncavița, par mici oaze de speranțe. Copiii sunt încă încurajați să viseze, să-și clădească zări de speranțe, să se ferească instinctiv de răul care tot vine spre ei. Dar cât pot ei, și dascălii lor, să reziste? Cât de tenace pot suporta, zilnic, răgetele semidocților din multele, multele emisiuni TV programate spre îndobitocire? Cât mai
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
matroz cu jegul strîns pe gît, sub volănaș, cu multă grijă și cu tot dichisul. prin parc trecui atunci, sub crengi bogate, ca să mi-alung aleanul și plictisul, cu fracul nou vopsit în chinoroz și chivăra gătită cu panaș. atunci zării, o, doamne, pe alee în strai bogat de catifea subțire cu falduri tremurînd sub alizee, un chip gingaș de dincolo de fire, de doamnă ce anume se gătise spre-a fi în lume ea cea mai frumoasă. cînd mă văzu, pleoapele
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
umilirile (p. 148-149). Dar amărăciunea îl inundă din nou, când constată distrus că nu a scăpat de suspiciuni. Răceala, frigul moral îl paralizează:"Oamenii cari până ieri îmi zâmbeau prietenește de departe, azi o luau pe cellalt trotuar când mă zăreau, sau se făceau că nu m-au văzut deloc. Prieteni buni, cari se înduioșaseră de suferințele mele, clătinau din cap acum, păreau îngrijorați și de-abia găseau două-trei vorbe să-mi spună, și chiar acelea în fugă, ca și cum s-ar
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
descrierea paradisului copilăriei se simte din plin mîna poetei Mariana Codruț. Atmosfera idilică seamănă izbitor cu cea din celebrul poem eminescian Sara pe deal: Noaptea cobora încet, cotropind copacii încordați sub povara frunzișului și a fructelor, oamenii abia își mai zăreau unul altuia fețele și mîinile ducînd lingura la gură. Apoi toți se ridicau, mulțumeau pentru masă cu o cruce grăbită și o ștergeau la culcare. Numai mama rămînea să strîngă farfuriile și să le spele. În clinchetele ușoare ale vaselor
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
ceva s-a schimbat. Iată începutul splendidului poem Cuplu, de data aceasta din volumul Octombrie, noiembrie, decembrie (1972): "Unii te văd numai pe tine,/ alții mă văd numai pe mine,/ ne suprapunem atât de perfect/ încât nimeni nu ne poate zări deodată/ și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia/ de unde putem fi zăriți amândoi." și iată și primele versuri ale poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
volumul Octombrie, noiembrie, decembrie (1972): "Unii te văd numai pe tine,/ alții mă văd numai pe mine,/ ne suprapunem atât de perfect/ încât nimeni nu ne poate zări deodată/ și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia/ de unde putem fi zăriți amândoi." și iată și primele versuri ale poemului similar în temă Această oglindă: "Între noi doi/ această oglindă moale, nesigură/ astfel înclinată încât/ eu nu mă văd/ și tu nu te vezi/ dar te văd/ și mă vezi,/ ochii ni
Sensul în derivă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12369_a_13694]
-
Celesta Tenzi și aparițiile ei în autobuzul Fălticeni-Probota, scriitorul face, poate fără să o știe, literatura navetei avant la lettre: "Din sens contrar venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi, la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
venea autobuzul Fălticeni-Probota. Era pe la cinci. Mergeam trist, sfîșiat de lumină. Mi-am ridicat capul și am zărit-o pe Celesta Tenzi, la geamul autobuzului, privind în gol, disperat, cu fața literalmente desfigurată de singurătate. Pentru o clipă m-a zărit și ea și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul". (p. 197) Corespondența dintre Emil Brumaru și Lucian Raicu pare a
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]