989 matches
-
meu Smerit și mâhnit ia-mă dintre perverși Gândirea Ta prin mine trece mereu PSALMUL 88 Adevărul Tău se va zidi în cer Prin veac mila Ta se va topi în noi Pe cel mândru l-ai smerit într-un zăvoi Judecata dreaptă izvor de mister Ale Tale sunt cerurile toate Al Tău este pământul și lumea sa Mila și dreptatea Tu le vei trasa Mântuirea doar prin Tine se poate Oare voi minți pe David ? Te-ai jurat Seminția lui
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
natură veșnică? „Timpul nu vrea nicicum să mai asculte, / mi-a pus pe umeri anii cei mai grei, / pe păr m-a presărat cu flori mărunte, / dar nu mi-a scos din minte ochii tăi // [...] // Răsare luna demnă și senină, / zăvoiul s-a culcat în amintiri, / eu trec pribeag pe drumul de lumină / și port povara unei mari iubiri...” Cum să nu mai fie accesibil, peste sute de kilometri și zeci de ani, locul natal, dacă el trece ușor în dorul
SEMNELE DISTINSE ALE GLACIALULUI ŞI ALE BLÂNDEŢII de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367049_a_368378]
-
se pare că a trecut prin veacuri a fost un fel de umbră o copie anume și când un nou Bălcescu se duce dintre noi a mai trecut o dată Apusul peste lume! MOLDOVA ! Mai mult mireasmă și mai mult cântare Zăvoaie antice și răcoroase Pe lume a Moldovă cum miroase Rămâi o clipă ca trăsnit pe zare Cum este sufletul adânc în trup Atâta pace și atâta milă Ca barza în apus pe o colină Parcă din bolta neamului mă rup
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
Acasa > Cultural > Traditii > ZIUA CUCULUI Autor: Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017 Toate Articolele Autorului ZIUA CUCULUI Ziua-i de Blagoveștenii, cucul, limba și-o dezleagă Pin zăvoaie desfrunzite, numele-și strigă degrabă. Da” și eu îngândurată îl întreb cu glas șoptit - Cucule să-mi spui, tu, mie, câți ani, mai am de trăit? Că dădui apă și sare la îngeri, mâncai și pește Nici nu m-am
ZIUA CUCULUI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368785_a_370114]
-
șoptea din vârful buzelor: Țipă, zi că te doare, roagă-mă să nu te mai bat! - pentru că și ei se temeau și se turnau unul de altul. Primăvara se colectau muguri pe care-i strângea pădurarul pentru pepiniere. Alergam prin zăvoi după ei, până la predare își mai pierdau din greutate și la sfârșit ne alegeam cu hainele rupte, cu frigul îndurat aproape pe degeaba, pentru câțiva lei. Exista în sat un cazan de țuică unde veneau oamenii cu borhotul de la zarzăre
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
doară mâinile. Asta când rămâneam singur singurel, fără partener de joacă. Din dorința de a mă face folositor, mergeam și eu cu părinții la treburi ajutându-i cu ce puteam. Așa de exemplu, aduceam câte un braț de răchită de la zăvoi, învățasem uitându-mă la alții cum se fac coșurile de nuiele, începeam și eu câte un coș dar nu reușeam să-l termin singur din cauză că pentru fundul coșului e nevoie de nuiele groase și bine răsucite. În schimb puteam să
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
împletești, bați cuie, urzeala, bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă cu baierele care trebuiau să fie ceva mai groase. Erau bune pentru orice, chiar pentru cărți să mergi cu el la școală. Aduceam din zăvoi și taulă pentru târnurile de măturat prin curte sau la poartă, dar mai făceam și câte o năzbâtie de dragul digresiunii. Singur fiind odată, am intrat în apă, m-am agățat de o plavie să nu mă scoată apa afară că
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
și vei locui, iată, chiar în bulboana aceea”. A isprăvit de vorbit și apa l-a sorbit în afund, netezindu-se ca mai înainte. De fapt, totul era acum ca mai înainte. Și râul, și luna, și prundișul, și pustietatea zăvoaielor. Numai eu eram alta. M-am scufundat și am înotat către noua mea casă. În drum mi-am zărit lopățica, lunecată între două pietre. Valul o izbea și o făcea să se legene și să sune ușor. Mi-a venit
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
nr. 1387 din 18 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-una din seri apărură în sat două perechi de tineri cu rucsacurile în spate și poposiră în lunca pârâiașului din apropiere. Noii sosiți își instalară două corturi, strânseră vreascuri din zăvoi și aprinseră un foc să-și pregătească de-ale gurii. Câțiva săteni îi observară și se întrebară nedumeriți ce-i cu acei musafiri nepoftiți pe meleagurile lor. - Măi bărbate, ce-i cu tinereii ăștia de se așează tam-nesam pe moșia
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
nu știu a câta oară // Că suntem două evadări terestre // Din lumea amăgirii bunăoară”(Repetări) Primăvara este anotimpul reînvierii naturii și al iubirii: „Se-ntoarce liliacul printre noi // Ca roșu-aprins pe ouăle de Paște 1 // Ne rătăcim prin jariști de zăvoi // Beți de-un parfum ce nu ne mai cunoaște” și, mai departe: „Ne regăsim iubito amândoi // Nerăbdători spre a ne recunoaște // Și ne spălăm păcatele prin ploi // Cu care speranța iarăși va renaște // Când: „Ne cheamă vara într-un anume
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
Voi cu visuri de vânzare // N-aveți unul mai ieftin? // Vi-l plătesc la lichidare” (Oferta) Întoarcerea în timp nu numai în anii copilăriei ci și în adolescență este marcată tot de nostalgie. Râmnicul lui Anton Pann, cu mirificul parc Zăvoi și misteriosul deal al Capelei își găsesc în lirica lui Teodor Barbu evocarea emoționantă: „salve, Râmnic!, porțile-s deschise, // podul se ridică doar peste un ceas, // Iau cu mine horbota de vise // Și le veșnicesc într-un atlas”// (Atlas de
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
mașini, căruțe cu bagaje, trase de cai asudați și plini de praful lungului drum străbătut, s-au aciuit, pe grupuri, în toate satele comunii. In apropierea casei noastre aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit de un pâlc de anini înalți. Acolo au fost aduși caii de la toate căruțele și chesoane ori tunuri și etuve sau de la bucătăriile de campanie și priponiți de unul sau doi anini care fuseseră tăiați și legați orizontal de
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]
-
pentru că ar fi supărat-o bruschețea lui, ci pentru că amuți de-a dreptul cu privirile lipite de cerul tăiat de un stol de lebede. Mișcările ample, elegante și precise o lăsară fără voce. Apoi urmări zborul razant al unor stârci. Zăvoaiele apăreau și dispăreau de unde nu te așteptai, ca niște pete de culoare vărsate pe apa lucioasă. Undeva din dreapta, mlaștinile stuficole avansau curajoase spre limba de pământ pe care rula mașina de teren, până ce drumul se înfundă. - De aici nu mai
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
până în momentul în care botul din lemn se izbi de un mic ponton ascuns în umbra groasă a unei sălcii imense. - Am ajuns! Mona clipi prin semiîntuneric, căutând din priviri casa. Nu o zări până în momentul în care intrară în zăvoiul de pe malul mlăștinos pe care tălpile sandalelor îi alunecau mai ceva ca pe schiuri. Se sprijini de un trunchi încrețit și aspru, crescut în dreptul unei cărări pavate cu piatră neuniformă, măsurând fațada galbenă a unei căsuțe care nu corespundea deloc
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
fusese atât de ușor încât se întreba cât de disperați erau oamenii din comuna aceea încât să-și încredințeze copiii unei profesoare de filosofie? Dar, până atunci, avea toată vara înainte pentru a învăța să trăiască pe tărâmul apelor, în zăvoiul acesta, cu pelicanul supărat și cu un soț colțuros, ale cărui pretenții încă nu le cunoștea. Privi îngrozită bucățile groase de pește marinat, bucata mare de brânză de capră și colțul de pâine pe jumătate uscată, etalate pe farfuriile plate
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
ei zâmbea. Un zâmbet intens, cald, care îi modifica în întregime trăsăturile sălbatice. Fiecare trup își are propria muzică. Atunci când vibrațiile se întrepătrund și armoniile răspund chemărilor nerostite, întreg universul tace și ascultă. Tăcerea se lăsă și în casa din zăvoi. Pelicanul se foi agitat în jurul casei o perioadă, după care, hotărând că avea destul timp la dispoziție să scape de intrusă, își ascunse capul sub aripă și zbură spre lumea viselor, spre acea lume perfectă în care peștii îi zburau
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
O părelnică veche șaradă Vânătorii cobor' de pe creste Cu haine de jder și cu blană Sătui de momițe și slană Încinși cu cartușierele peste Praful de pușcă plutește în aer Dulăii sătui au pasul greoi Stoluri de lișiți trec prin zăvoi Mirosul de sânge stârnește un vaier De unde vin ei și unde se duc? Urbea se agită și fierbe Reflexele în sute de jerbe În care nimeni nu vede vreun truc Referință Bibliografică: Coborâți subit în stradă / Ion Untaru : Confluențe Literare
COBORÂŢI SUBIT ÎN STRADĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361892_a_363221]
-
dar obosit de vremi și vremuri. S-a stins cu gustul amar al unei țări prădate, bolnave, cu niște români triști. S-a stins neputându-i da răspunsurile la întrebările pe care mi le pusese astă-vară, când păștea calul pe zăvoi: „cât mai e zahărul, dar pâinea?” Fie-ți țărâna ușoară nene Nică! ...Și unul câte unul se topesc încet-încet veteranii... Prof. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: ADIO VETERANI / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II
ADIO VETERANI de ION C. HIRU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361896_a_363225]
-
albă - salbe și tăceri În dimineți scăldate în auriul soare, Cu pomi visând în strălucirea orbitoare, Transfigurați de fulgurantele poveri. Prin zile lungi, toropitoare, nesfârșite, Când curge lent un cer topit ori cântă ploaie, Iar umbra deasă se ascunde prin zăvoaie, Sunt lanuri coapte, din senin tălăzuite. Vin ceruri nalte și buchet de tămâioasă, Și ploi de stele - speculații, diademe, Cu oscilări de constelații și sisteme - O țesătură ireală, fastuoasă. Un fulg de nea și altul, altul, ca în joacă, Obrajii
CARUSEL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361926_a_363255]
-
dimineață cu chip de prescure. * Dragostea mea te ține în dinți în mansarda inimii. Sufletul își piaptănă părul ca o ploaie cu oasele în buzunar. * Te doare râul ca o lacrimă atârnată în oftatul norilor închiși în prăvălia de la marginea zăvoiului. * Inima ierbii mă strângea de mână. Suferea de dorul coasei ce-și scărpina spinarea în talpa dimineții cu gâfâit de rouă. * Copacul acela cu emoții impertinente era acuzatul care violase poteca ce ducea frunzele în sanatoriul toamnei. * Zilele cu ochii
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
mare de acum, avea trei ani și era foc de frumos și de isteț; rămâneai cu gura căscată ce „scotea” din el, iar taică-său era tare mândru de asta... Era o seară splendidă de vară... În capătul străzii, dinspre „Zăvoi”, parcul cel mare al orașului, spre centru - locuiau într-un cartier considerat select, ce bătaie a fost pe apartamentele din cele douăsprezece blocuri de acolo! -, era un părculeț care, în mijlocul unui rond mare de flori, avea plantată o statuie ce
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
sunt atât de duioase încât abia îți învingi lacrima, pentru că noi toți am trecut prin asemenea întâmplări și poate tocmai de aceea, glasul amintirilor ne cheamă cu voce ascuțită. Câțiva puști iau drumul scăldatului la Gilort, meleag mirific cu un zăvoi, cu o pădurice de plute, sălcii și răchite. Acolo copiii pescuiesc, se scaldă ori fac plajă, revenind acasă doar cu vreo câțiva chitici pe care-i înfulecă bucuros, cățelul. “Ecranul fermecat” este o istorisire contemporană despre binefacerile și atracțiile internetului
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
salcii un râu din unde clipocind... Desculți noi alergăm prin roua, priveam la cer și prindeam fluturi și totu-n jur era divin că nu puteai să nu te bucuri... Vreau să mai simt acele vremuri când alergăm printr-un zăvoi, aș da orice să le găsesc și să-ntorc timpul înapoi! Dar ... unde sunt acele clipe? Când le-am trăit oare le-am prins? De multe ori gândesc la ele acuma , când am părul nins... Titina Nica Țene 1 ianuarie
REGRETE, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365717_a_367046]
-
drumurile. Dar ca în Autogara Bacău, la Irina, puține-s! Oricât ar umbla prin gări, autogări sau răscruci, nimic nu se aseamănă cu ce va găsi călătorul aici, la frumoasa Irina, unde totul pare proaspăt, curat, liniștit, intim, ca un zăvoi ieșit la soare din adâncul apei. Aici se ospătează și se petrece ca altădată, la hanuri, aici zi cu zi se țes povești. Unele de iubire! Nu-i este bine cuiva să-l pătrundă prin inimă ochii Irinei, pentru că mult
IRINA TEBEICĂ. LA HANUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365723_a_367052]
-
mătase” de Fănuș Neagu: „Sunt seri ca niște păduri de lemn întinse de la un munte la altul ca să treacă pe umerii lor pâlcuri cu căruțe cu fân vioriu. Sus, se schimbă gărzile la palatul Lunii, dedesupt, râurile schimbă între ele zăvoaie, pești nemuritori, sălcii și hore în care se învârt, până la pierderea minții, flăcăi amețiți de zânele apelor „(...) Despre iele sau zânele nopții mi-a povestit bunica, veneau la miezul nopții, am scris și eu un poem despre ele, inspirată fiind
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]