201 matches
-
șiruri întregi de scări, în plină beznă, înghițind aerul saturat de vapori, prăjindu-și tălpile goale pe metalul încins și neizbutind să găsească un drum continuu care să-l ducă sus. Șiruri de trepte care urcau se terminau în uși zăvorâte sau, în chip de neînțeles, începeau să coboare în altă direcție. Din timp în timp striga, și se îngrozea auzind ecoul neputincios al strigătelor zadarnice. Urcă, pe urmă coborî, pe urmă iar urcă, până ce pierdu orice simț de orientare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Costică. - Ați auzit de doctorul Tudurachi ? - Da, ce-i cu el ? - Mare figură ! - Taică-su a avut cofetărie în casele unde e acum „Gioconda”. - Pe strada Ruset ? - Cetate, dom’le, nu casă ! Intrai în curte printr-un gang cu poarta zăvorâtă ca la o mănăstire de maici. În poartă era tăiată o ușă cu prag : îți plecai umerii și-ți ridicai genunchii ca să poți intra. Din gang se vedea o curte pietruită și caturile care o înconjurau. Suspendat, cerdacul cu grilaj
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înregistrate în cortexul lui vizual sănătos, stimulate de numere. Percepea aceste nuanțe prin sinestezie; doar că pur și simplu nu le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele îl reînviaseră pe Democrit: vorbim despre amar și dulce, despre cald și rece, dar suntem la fel de departe de realitatea acestor calități ca o reprezentare virtuală grosolană. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
de niște ciocane. Locul cu pricina era departe, ne-am dus deci cu două biciclete, eu stăteam în spatele lui Zsolt, pe portbagaj, iar Jancsi în fața lui Csabi, pe cadru. Gardul era destul de înalt, dar pe marginea de sus a porții zăvorâte cu lacăt nu era sârmă ghimpată, așa că Jancsi a venit cu ideea să sprijinim una dintre biciclete de poartă ca, suindu-ne pe șaua ei, să putem escalada gardul, și într-adevăr n-a fost prea greu, dar abia ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se apropie să-l înnăbuse. În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra lui, tot felul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
crede" (Entre-deux, 1991). Altfel spus, în spațiul intermediar, ruptura intervine acolo unde se deschide spațiul unei noi legături, cel al reunirii și al inte grării. Toate scriiturile frecventează acest între limbi, spațiu simbolic și poetic, în care limba de origine, zăvorîtă și alungată se potenția lizează, investește cîmpul inconștientului, în vreme ce se actuali zează codul lingvistic al noii limbi de expresie, dînd naștere unui limbaj și unui stil de autor. Existența, la scriitorul francofon, al acestei zone interme diare cu trăsături nedefinite
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Noului Ierusalim, spațiul sacru al viziunii cvadruple, sălașul etern al profeților. Totuși, există o diferență de detaliu între orașul imaginat de eul creator blakean și cel descris de profetul Iezechiel. În cazul lui Blake, poartă de vest, catre Eden, rămâne zăvorâta până la Apocalipsa, sugerând că doar atunci secretele sale vor deveni cunoscute. În cazul lui Iezechiel, poartă de est dobândește un rol eshatologic proeminent, datorită relației pe care o stabilește cu Mesia: "Partea de est a zonei Templului și poartă care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea să-și piardă prestanța dobândită în cei aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
depărtare: i se păruse deodată că umerii mulatrului încep să se încovoaie. Dar de la acea distanță nu putea vedea prea bine. Judecătorul, șeful de poliție și d'Arrast porniră către primărie, pe străzile pustii, printre'prăvăliile închise și printre casele zăvorâte. Pe măsură ce se îndepărtau de fanfară și de pocnitori, liniștea punea iar stăpânire pe oraș. Câțiva vulturi urubu se întorceau în zbor, poposind pe acoperișuri, unde păreau a fi încremenit de o veșnicie. Primăria se înălța pe o stradă îngustă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
proaspătă. Iar acum încerca să descopere zadarnic unde anume și din ce pricină se frânsese totul. Părăsi în cele din urmă strâmta cameră în care locuia, rătăci pe străzi, obosi repede, poate și din cauza căldurii. Spre prânz, când orașul zăcea zăvorât, tembelizat de arșiță, urcă într-un troilebuz gol, decis să-și reia, încă în această duminică, vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ticăloșie! Să trimiți pe front oameni bolnavi!... Uneori parcă într-adevăr îți vine s-o iai razna și să dai dracului toate! În inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât ca o poartă de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare înfricoșătoare, pe care știa deslușit că a purtat-o în suflet toată viața, fără să o privească vreodată drept în față, ca și cum i-ar fi fost rușine și groază de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
limpezi. Omul contemporan pendulează între hăurile sufletului și transcendent. Extratereștrii nu pot intra în contact cu noi. Așa cum nici noi nu o putem face cu protozoarele. Întrebările geniilor nu pot fi decât răzvrătitoare. Avem totuși în noi prea multe uși zăvorâte. Și mărul discordiei vitaminizează cunoașterea. Marile întrebări ne țin tot cu ochii în soare. Unii își conservă vârsta. Alții-creierul. Încă ne-am mai putea întoarce spre noi înșine. Intră în alertă când te contestă toți. Dar și când nu te
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât existau cazuri când aceștia erau gata să vândă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îmi slăbește pe zi ce trece, Doamne, ajută-mi să, am învățat să mă rog, cu credința însă, Am trecut pe la biserică astăzi, m-a întâmpinat starețul pe când mă pregăteam de cină, era ușa închisă, Așa lucrez, părinte, cu ușa zăvorâtă, nu-mi place să mă întrerupă nimeni, trebuie să fiu foarte rapid în execuție, peretele mi se usucă repede și orice îmi abate atenția, nu-i convine firește răspunsul meu, De fapt, încerc eu să mai îndulcesc cuvintele deja rostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
afle cele trăite de inima mea. Am trăit poezia, făclie a iubirii, unde nimeni n-a pătruns mai bine ca tine; speranță strălucitoare de spirit, rămâi în sufletul meu pentru că ți-ai agonisit toate prejudecățile... O lacrimă scufundată n memoria zăvorâtă a imposibilului, unde luminile incendiază bănuielile indiferente ale întunericului în calea clipelor hapsâne de patimi. Mi-am căutat totdeauna iubirea și am fost strânsă în cleștele destinului rupându-mi carnea dorințelor. Să fiu oare victima propriului meu suflet în care
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și mă făcu să zâmbesc. Pentru prima dată, mi-am dat seama cât de plăcut era să fiu din nou cu Joan; să simt că viața avea de fapt o oarece continuitate, că trecutul nu este un secret care trebuie zăvorât, ci împărtășit, un secret de care să te minunezi. Era un sentiment simplu și cald. Dar pe urmă, după ce a terminat de mâncat, Joan s-a întors pe spate și sătea întinsă la picioarele mele, sprijintă în coate, cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și puse mâinile la față și ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
proiectă trei grenade prin întredeschidere. Cu o clipă înaintea exploziei, trânti ușa și intră alergând. Vacarmul îi asurzi, iar ușa grea de metal se bombă. Ripley, ajunsă deja la cea de a doua ușă, nu se miră să o găsească zăvorâtă. Se apucă să manevreze încuietoarea în timp ce Hicks își folosea iarăși aparatul de sudură pentru a fixa ușa de pragul peste care trecuseră. În laboratorul principal, Burke dădea înapoi. Știa că de astă dată nu vor mai avea loc discuții: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în sobă, și asta de câte șapte ori pe noapte. La tribunal îi apără pe potlogari, iar noaptea se trezește de câte trei ori ca să se închine, uite-aici, în sală, se-așază în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
excesivă, de a ști cât mai mult. Câteva lucruri, În continuare, despre relația dintre arhive și publicul larg. În România, relația dintre publicul larg și arhive este una precară. În conștiința cetățeanului de rând, arhivele se Înfățișează ca niște cufere zăvorâte, În care se păstrează secretele mumificate ale națiunii. Prea puțin sunt percepute arhivele În calitatea lor, veritabilă, de depozite vii și funcționale ale memoriei colective, dar și ale trecutului nostru individual, familial sau comunitar. Această deficiență majoră se datorează atât
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin excelență, instituții publice („Arhivele Publice”), la fel ca și bibliotecile, potrivit unei nomenclaturi și unui statut vechi de când lumea. Fiind publice, arhivele trebuie să fie, În mod organic, deschise, orientate spre public, puse la dispoziția tuturor, și nu Închise, zăvorâte, Întoarse În mod etnocentric Înspre valorile exclusiviste ale unei națiuni sau ale altui grup oarecare, fie el și acela al breslei istoricilor. Un particular sau o colectivitate privată pot să dețină o arhivă sau o bibliotecă personală, au chiar dreptul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scoți trenul decât la ordinul meu. Scoate flaps 25! 326: Flaps 25, am Înțeles. Nu scot trenul decât la ordin. Krugul: Sunt Krugul. 3 km. Krugul: 2 km. Startul: Scoate trenul! Krugul: 1 km. Krugul: 600 m. 326: Tren scos. Zăvorât. Startul: Aterizează cum știi tu mai bine. 326: Aterizat! Startul: Nu te grăbi cu parașuta de frânare.
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]