201 matches
-
debutat editorial în același an: dumneavoastră cu Vântul cutreieră apele, el - cu reportajele din Drum în câmpie. Ați fost colegi la revista Luceafărul... - Ștefan Bănulescu rămâne în viața mea una din prezențele nobile, necontenit binevoitoare. Ca om, era o ființă "zăvorâtă" (cum ar fi spus Mateiu Caragiale), fără ostilitate, pe care nu am încercat niciodată s-o forțez la dialog. Născut în 1926 (precum alt mare autor al generației șaizeci, Leonid Dimov), el a debutat odată cu noi, în septembrie 1960. L-
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
iar, de data asta pe vița de vie. I-ai simțit uscăciunea și încordarea din martie. Și ai început să-i cînți. Doamne, cum }i-a mai cîntat ea, mierla, din grădina omenească! Pe mine nici nu mă mai vedeai zăvorîtă cum erai în cîntecul tău înluminat. Erai acolo, pe Golgota, apoi la fereastra foișorului de la Cina cea de Taină și vița era acum vie, își picura sîngele pentru noi toți. 10. Cînd te-ai așezat pe creanga de liliac prin
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să-mi aleg felul de aripi De printre toate aripile vii. Acum voi fi închis într-altă casă, în alt corp mă voi cuprinde cu suflet zăvorât. Nu știu de ce am fost chemat Aici și nu în alt loc al spiritului adevărat Ca și cum aș fi fost neadevărat. Ca o mătreață e carnea Și ar trebui să o scutur, să cadă unde o vrea, Iar eu dacă mai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
toate națiile înmulțise numărul trăsurilor, pe vremea când tramvaiul cu cai nu apăruse, iar automobilul era un moft. Vizitiii, mai toți ruși - muscali cum li se spunea -, se așezaseră în enclave ce le puteai ușor distinge după porțile înalte, bine zăvorâte, în spatele cărora se aflau curți lungi, cu clădiri modeste, ouate aproape la fel, nelipsite de un chioșc de vară, unde se bea ceai la samovar. Se spunea că fuseseră alungați din Rusia, datorită sectei din care făceau parte, ce impusese
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
din Sibiu consemnează amănunțit cronica cenaclului cerchist. Tinerii cerchiști credeau în destinul culturii și își desfășurau activitatea chiar și în condițiile vitrege ale războiului. Citim într-una dintre cronicile cenaclului: „Cenaclurile Cercului Literar, care se țineau în timpul opresiunii cu ușile zăvorâte (nu-i vorbă, aveau farmecul clandestinității!) la I. Negoițescu sau Radu Stanca, mutate apoi sub scutul francez, la dl. Prof. Henri Jaquier, au reînceput odată cu toamna. Primul din sezonul acesta a avut loc în salonul atât de ospitalier al d-
Cum a ajuns Ovidiu Cotruș „trădător de patrie“?!1 by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3625_a_4950]
-
Am văzut mulțimi cenușii care, chiuind și suduind murdar, spărgeau geamuri în trenuri, am văzut cum sunt omorîți oamenii. În Moscova am văzut case distruse și pîrjolite... fețe obtuze și pline de cruzime... Am văzut mulțimi care asaltau intrările băncilor zăvorîte, luate cu japca, cozi ale foamei lîngă prăvălii, ofițeri hărțuiți și vrednici de milă, am văzut fițuici de gazetă unde se scrie, de fapt, despre unul și același lucru: despre temnițe, despre sîngele care curge și în sud, și la
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
va înțelege mai bine cum se insinua viața în atomii acelei sticle care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
și postmoderniști a fost ca și un idol, iar pentru bătrînețea muzicii savante a constituit unul dintre ultimii corifei. De acum în colo nu va mai purta pe umeri povara universului încîlcit de sunete (naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și deschise), adoptînd perplexitatea unui personaj în afară de timp și spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
Heliodor zdrobit, căzut pe Pământ. Nu intram în biserici, arta nu ne interesa decât dacă era marginală, și nici atunci... Delacroix, pentru noi, era numele unui amic de demult și un portret de pe o bancnotă. Ne cățăram. Când o ușă zăvorâtă bara scara, ocoleam, ne suiam din schelă în schelă, ca niște mateloți pe catarge. Am făcut o haltă în dreptul terasei dintre cele două turnuri, deasupra logiei. Vântul sufla în pânze, eram la Capul Horn. Veneau zorii după o noapte grea
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
adesea nu pot fi șterse impresiile lucrurilor murdare și păgubitoare nici cu pâraie de lacrimi, nici cu nevoință mare, nici de cunoștințele vaste teologice, nici de timpul îndelungat. Toți călugării trebuie să se păzească cu sârguință, dar mai ales cei zăvorâți și cei însingurați”<footnote Sf. Ignatie Briancianinov, op. cit., p. 66. footnote>. De la Avva Ammona, ucenicul marelui Antonie și urmașul său în conducerea duhovnicească a monahilor din centrul monahal Pispir, de pe malul stâng al Nilului, aflăm că „ispitele sunt îngăduite credincioșilor
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
mână aspră, înfigându-și unghiile în pielea lui. - Mie să nu-mi vorbești așa! a zis el. Cum îndrăznești, băiete, să vii în cabina mea și să-mi spui așa ceva? Herman s-a trezit în fața cabinei, cu ușa trântită și zăvorâtă în urma lui. Tremura și își simțea gâtul arzând. Oare căpitanul nu înțelesese că el era fiul unui gentleman? Nu exista un nivel minim de camaraderie între membrii unei anumite clase din America, cei care conduc motoarele comerțului și ale guvernării
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
Costică. - Ați auzit de doctorul Tudurachi ? - Da, ce-i cu el ? - Mare figură ! - Taică-su a avut cofetărie în casele unde e acum „Gioconda”. - Pe strada Ruset ? - Cetate, dom’le, nu casă ! Intrai în curte printr-un gang cu poarta zăvorâtă ca la o mănăstire de maici. În poartă era tăiată o ușă cu prag : îți plecai umerii și-ți ridicai genunchii ca să poți intra. Din gang se vedea o curte pietruită și caturile care o înconjurau. Suspendat, cerdacul cu grilaj
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile noastre, În zadar cânii ni se închină, suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții. Prieteni, care stați lângă mine, încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile peste lucruri. Noi suntem
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tu cu ăi de-afară... Nu-s ei mari spadasini, dar Îs șase; și mira-m-aș să poți ajunge În stradă, chiar și tu, fără vreo două drăgălașe de spintecături și cel puțin o Împușcătură. — Și drumul? În caretă zăvorâtă, deci n-ai nici o șansă. Trebuia să-ți fi luat tălpășița Înainte de-a veni noi să te umflăm, omule. Ai avut timp berechet s-o faci. Privirea pe care i-o aruncă Saldaña căpitanului era Încărcată de reproș. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de dovezi ale unei corporalități în tandru-dureroasă expansiune, ce înțelege, la un moment dat, a se înfățișa sintetic, în următoarea tonalitate valéryană: "Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi.// Castitate rog/ Carnea zăvorîtă,/ Eter să surîdă/ Ca în inorog:// Brațe-n dezvelire/ Ca joc de făclii,/ Mai mult infinire/ Sabia le urzi.// Încet ele prind,/ Și la buze poartă/ Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
gura larg deschisă într-un strigăt sugrumat, a fost ultima pe care Hippolita o văzu înainte capoarta grea să se închidă, bufnind gros, în fața ei, izolând-o, laolaltă cu toți ceilalți fugari, de restul lumii. 9 Odată poarta închisă și zăvorâtă, Clemantius strigă la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În vitrina măcelăriei o plăcuță pe care scrie „Nu avem marfă“, a nu da Salutul Hitler sau a fi homosexual. Ăsta era Berlinul În timpul național-socialiștilor: o imensă casă bântuită, cu unghere Întunecoase, cu scări sumbre, cu beciuri sinistre, cu camerele zăvorâte și cu podul plin de strigoi În libertate, care azvârleau cu cărți, trânteau ușile, spărgeau ferestrele, țipau noaptea și, În general, băgau o spaimă atât de mare În proprietari, Încât existau cazuri când aceștia erau gata să vândă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
înregistrate în cortexul lui vizual sănătos, stimulate de numere. Percepea aceste nuanțe prin sinestezie; doar că pur și simplu nu le putea vedea. Weber spusese această poveste în urmă cu mulți ani, încheind-o cu vreo câteva idei despre camera zăvorâtă a experienței personale. Simțurile erau în cel mai bun caz o metaforă. Neuroștiințele îl reînviaseră pe Democrit: vorbim despre amar și dulce, despre cald și rece, dar suntem la fel de departe de realitatea acestor calități ca o reprezentare virtuală grosolană. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea să-și piardă prestanța dobândită în cei aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se apropie să-l înnăbuse. În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra lui, tot felul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ea în cameră! Vine aici pe furiș, cotrobăiește și pe sub canapeaua mea. S-a smintit de-atâtea suspiciuni; în fiecare ungher i se năzăresc hoți. Noaptea întreagă, sare mereu din pat, se uită la ferestre, ca să vadă dacă-s bine zăvorâte, ba încearcă ușa, ba se uită în sobă, și asta de câte șapte ori pe noapte. La tribunal îi apără pe potlogari, iar noaptea se trezește de câte trei ori ca să se închine, uite-aici, în sală, se-așază în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ordine alfabetică pe rafturile bine șterse de praf, patul de cazarmă, tare, este făcut cu precizie soldățească, masa de scris nu are pe ea nicio foaie rătăcită, iar dulapurile cu uneltele sale de lucru mai puțin obișnuite, sunt încuiate și zăvorâte. Nici o imagine sculptată nu întinează puritatea pereților albi, nici un covor frivol sau rogojină nu pângărește podeaua onestă. Vanitatea personală este închisă într-un cufăr metalic de haine, de unde, de două ori pe lună, acestea sunt scoase afară și întinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ticăloșie! Să trimiți pe front oameni bolnavi!... Uneori parcă într-adevăr îți vine s-o iai razna și să dai dracului toate! În inima lui Bologa disperarea rodea ca pecinginea. Prețul vieții e viitorul și viitorul lui i se părea zăvorât ca o poartă de fier în care și-a zdrobit pumnii bătând zadarnic. Neputința în fața vieții acuma mai mult îl îngrozea decât îl revolta. Conștiința că toate năzuințele și strădaniile lui sunt tot așa de neputincioase și fără rost ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nemărginirii... Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură, și în el ura trăia mereu, ca un cui ruginit, uitat în carne vie... Ploaia răpăia pe acoperișul cerdacului, aspru, poruncitor, ca niște ciocănituri grăbite la o poartă zăvorâtă. Ascultând pierdut, Apostol Bologa se pomeni deodată cu o întrebare înfricoșătoare, pe care știa deslușit că a purtat-o în suflet toată viața, fără să o privească vreodată drept în față, ca și cum i-ar fi fost rușine și groază de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și puse mâinile la față și ochi: un gest de protecție devenit instinctiv. Dar impactul glontelui tras de aproape împinsese monstrul atât de puternic încât jetul de acid nu le atinse. Deși amortizat, reculul o trânti pe Ripley de ușa zăvorâtă. La început, orbită de deflagrație, clipi în nădejdea recuperării vederii. Timpanele încă îi mai vibrau din cauza detunăturii. În centrul de exploatare, Hicks își ridică ochii la timp pentru a vedea una dintre creaturi sărind asupră-i. Trase și forța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]