1,680 matches
-
este de muritor, dorințele te depășesc. Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte. Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții. Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință. În fiecare om zace un mort - trecutul. Când mori te întorci la locul nașterii. Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția. Datorită morții a intrat morala în viața noastră. Viața este un împrumut al morții. Pot trăi la nesfârșit cei ce nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
este de muritor, dorințele te depășesc.Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.În fiecare om zace un mort - trecutul.Când mori te întorci la locul nașterii.Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.Datorită morții a intrat morala în viața noastră.Viața este un împrumut al morții.Pot trăi la nesfârșit cei ce nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Va fi mare sărbătoare. Pân-atunci m-am gândit bine Pentru sufletele voastre Îngropați orice suspine În pământul pus în glastre, Și udați-le cu gânduri De iubire și de pace, Din ele ieși-vor muguri, Ura în pâmânt va zace. Din belșug de-i inundată Putrezi-va pe vecie Să nu poată niciodată Din moarte să reînvie. Numai dragostea renască Din pământul unde morții Pot să mai călătorească Doar prin tenebrele sorții. Așteptați fi-vor la poartă De o Rază
ARMINDENI, (ZIUA REÎNVIERII NOASTRE) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380162_a_381491]
-
-i ura. Nu vrem să ne cunoaștem prin iubire Iisus a dat o pildă zilei, păcatul ca origine ne strigă ecoul se întoarce și obligă. Ființa este unică, gândește, așa au spus toți filosofii. Poate este. Dar mult mai aproape zace pielea, cămașa este mângâierea și ne acoperim cu spumă de iluzii omul prin a fi, nu este. Referință Bibliografică: Rațiunea de a fi / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27 iunie 2016. Drepturi de Autor
RAȚIUNEA DE A FI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378170_a_379499]
-
09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n gând dezleagă patimi, De doruri, doruri despicate Și măști de picuri reci udate, Nu-s stropi ci, pur și simplu, lacrimi. *** Referință
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
Se duc setimente zdrobite în zarea Cumva negăsitei și terne iubiri. Acum că eu plec aș vrea să-ți iau marea De vise nespuse și de ne-mpliniri. Aș vrea să te-ating cumva pe la spate Tu cauți minutul ce zace pierdut. Nu-i urmă de el dară stiu că se poate Să-mi spună odată eternul trecut. Eu caut iubirea piedută-n pustie Și poate-n deșertul golirii de noi. De-acuma nu judec prieteni, se știe Când văd că nu
REGRET TARDIV de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378318_a_379647]
-
proprii cititori, chiar dacă știrile sunt alarmante. Îngrijorat, pe bună dreptate, Iosif Vulcan anunță cu durere că ” Poetul Eminescu se află tot în agonia morții; ochii lui s-au păinginat cu totul, nu mai cunoaște pe nimeni, nu vorbește nimic și zace neștiind nimica de sine.” Desigur, redacția nu urmărea obținerea compasiunii publicului sau sporirea tirajului pe seama stării de sănătate a Poetului, dovadă fiind, în acest context, publicarea unor informații de factură diversă, de ultim moment, cum ar fi aceea care înștiința
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
îmi spuneai la telefon cum simțeai adierea lui și plânsul meu pe foile acelea îndărătnice de scrisori amare? Nimic nu era de bine!, chiar dacă mă străduiam să înfloresc închipuirile mele, de altfel. Tu știai măicuță mereu că, pe obrazul meu zace neputința; că, în mâna mea s-a strecurat obida; că, pernei mele îi e dor de mâna ta și poveștile cu care mă adormeai, făcându-mă să cred că lumea e atât de bună și viața atât de frumoasă! ...Cum
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
pe aer. Bătrâna: Nu mai trece nimeni. Femeia tânără: Vin imediat. Mă duc după apă. (Femeia tânără pleacă. Cât timp este plecată trece pe acolo o femeie cu o fetiță.) Femeia cu fetița: Ce rușine! S-a îmbătat și acum zace în mijlocul drumului. Bătrâna: Ce-am ajuns! Acum sunt acuzată că am consumat tărie, eu, eu care n-am pus buzele pe așa ceva niciodată. (peste un timp) Nu mai vine. (Câțiva oameni trec pe lângă bătrână, o privesc, după care își văd
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
ei cred că trebuie să adoptăm și să imităm acest stil, această formă de viață, această mentalitate care este în mod derivat tributara creștinismului catolic și protestant. De aceea, cănd citesc că Andrei Pleșu a descoperit că în fiecare român zace un european, sper că n-a avut în minte modelul antropologic vestic; sper că are și el această viziune autentică a omului ortodox. Eu, ca unul care 70 de ani a conviețuit cu românii, știu că religiozitatea mistica a românilor
„TIN LA ACEASTA TARA SI STIU CA DUMNEZEU MA VREA AICI. AICI MA CUNOASTE DUMNEZEU DUPA NUME” [Corola-blog/BlogPost/93118_a_94410]
-
plăcere, un deliciu , o mântuire „. ”Timpul”, [3 decembrie 1881] Peste alte câteva zile, Eminescu revine cu scurte completări: CATASTROFA DIN VIENA ” Între alte multe scene sfâșietoare din noaptea fatală a incendiului se mai comunică următoarele: Într-o familie unde părintele zace bolnav de doi ani rămâne soția sa spre a-l îngriji, iar celor două fete li s-a permis să meargă la teatru, însoțite de mirele uneia din ele. Acolo li s-a aprins o îngrozitoare lumânare nupțială. Nici una din
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
și întreabă de fete ,,Du-te și le adu”, răspunde bătrânul înmărmurit pe scaun și rămâne tot așteptând. A doua zi el se pune a căuta și deodată cade lovit de apoplexie. Fiind paralizat pe jumătate și fără grai el zace acum și face necontenit semn, chemând pe fiicele sale cari sunt înmormântate în flacări! ” ” Timpul”, [9 decembrie 1881] Chestiunea producerii de incendii în incinta teatrelor din Europa este reluată într-un articol scris de Eminescu în numărul din 14 martie
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
și a lucrat intens în acest scop, învățînd limbi străine, citindu-i pe marii istorici ai Antichității, descifrînd cronicile românești. Primele sale studii pleacă de la ideea instaurării unui nou început în istoriografia română: "O istorie adevărat națională ne lipsește. Ea zace încă supt praful hronicilor și documentelor contimpurane. Nimeni pînă acum nu s-a încercat s-o dezgroape" (Puterea armată și arta militară...). Predecesorii săi, Florian Aron și M. Kogălniceanu, sunt pomeniți doar în treacăt: pare evident că furtunosul istoric debutant
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
care îl manevrează. Crima. Deznădejdea. El este căpitanul și, în același timp, maestrul de ceremonii. Chiar dacă sforile le trage, la figurat, altcineva. La buza hăului, la limita căderii în mare, pe marginea scenei, cu fața în jos, prăbușit în moarte, zace Othello în coșciugul lui. Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
e pus la bătaie pentru a-i ține departe de banca acuzării și de întrebările tăioase ale procurorului. Atacurile în trombă contra DNA, încercările de compromitere a celor care vor să se facă dreptate sunt simptomul bolii mortale sub care zace România. Nu numai că marii vinovați nu-și recunosc infracțiunile, dar au creat un veritabil sistem al impunității. Corupția politică se manifestă mai ales prin ridicarea unui baraj de complicități, imunități și intangibilități demne de vremea cetăților-state antico-medievale. Departe de
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
s-ar spune, doar omul vrea în chip premeditat puterea și doar omul are însușirea ca, exercitîndu-și facultățile intelectului, să interpreteze lumea. Pentru Nietzsche, perspectiva se schimbă: voința de putere este peste tot și în toate regnurile, de la piatra care zace pe marginea drumului pînă la floarea care își răspîndește polenul, de la animalul care își delimitează teritoriul pînă la poetul care își notează stihurile. Mai mult, voința de putere nu trebuie înțeleasă ca un substrat al universului, un fel de temei
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
clipa de față, profesorimea e clasa cea mai fragilizată a României. Suficient de numeroasă și de influentă, ea poate juca - pe de altă parte - rolul unor imbatabili agenți electorali. Vechiul mânuitor la manivelă, Mitrea, a mirosit și el ce potențial zace în dăscălime și s-a grăbit să-i bage bacșișul în buzunar. Așa cum s-a văzut și la 15 martie, populismul naționalist și-a cam trăit traiul și mâncat mălaiul. Figurile de înmormântare ale lui Vadim și Funar - disperați că
Chermeza năucilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8621_a_9946]
-
încep să iasă de sub niște vagoane trase pe linie moartă, deranjați probabil de vântul care a început să bată. Ești proastă, de ia te superi! Gara Obor are 5 linii, dintre care 4 sunt funcționale. Pe cea de-a cincea, zace uitat de timp un șir de vagoane ruginite, devenite adăpostul câinilor comunitari. Peronul care separă linia doi de linia trei, este crăpat și vegetația a început să crească din acele crăpături. Pe acest peron, un tânăr face nervos curse, vorbind
Povești din gara uitată a Capitalei. Reportaj by Nae Catalin () [Corola-journal/Journalistic/81243_a_82568]
-
-i de glumit. O expresie de bucurie, luată drept una de alarmă, ori o negație lipsă, ori o afirmație pusă anapoda pe telexuri, în computere, ar fi în stare să ducă la dezlănțuirea unui război nuclear. În Cuvânt, în Logos, zace echivalentul energiei înspăimântătoare descoperită de om... Dar nu a fost la început,... la Facerea Lumii, --- Cuvântul, Logosul?... Sigur, roboții, sistemele de siguranță ar țipa numaidecât Eroare!... Vorbă greșit înțeleasă... Catastrofa ar fi evitată. Atâta că tehnica se poate (??) înșela cu
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
soare și de atâta lumină, dar ajunsesem" - s. n.), ci urcușul însuși. Stejarul... ...mesager al sfârșitului, în universul invadat de semnele morții din Mistreții erau blânzi. În satul distrus zăpoarele Dunării stejarul bătrân ce stătuse drept timp de treizeci de ani, zace acum ,,prăbușit în apă, cu rădăcinile smulse și căscate". Apa și vântul fac ca acestea să i se amestece cu crengile ,,din vârful coroanei", de parcă stejarul s-ar închirci înfrigurat, ca să ,,își pupe" rădăcinile. Altădată ,,mândria pădurii", arborele cu al
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
coapselor, în mușchi, încât, incapabil să se mai țină pe picioare, sfârșește prin a se prăbuși pe pământ, în mijlocul grupului; două sau trei femei, rude cu el, îl trag de acolo și-și lipesc buzele de rănile deschise, în timp ce el zace în nesimțire la pământ." (Durkheim, 1995: 357-358). Frenezia episoadelor, brutalitatea de neimaginat ne-ar îndemna să credem că e vorba de gesturi spontane, produse sub imperiul suferinței și durerii. În realitate, ele fac parte dintr-un ceremonial premeditat. Ele sunt
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
pictează Supranumit „cronicarul tuturor coșmarurilor Americii“, Chuck Palahniuk a stârnit din nou controverse cu romanul său „Jurnal“, ajungând repede în topurile vânzărilor. Cartea o are ca personaj central pe Misty Tracy Wilmot, fostă studentă la Arte Frumoase, al cărei soț zace în comă pe un pat de spital, după o tentativă de sinucidere. Misty e chelneriță la restaurantul unui hotel. Visul ei e să ajungă pictoriță și spiritul unei artiste din secolul al XIX-lea, Maura Kinkaid, pare să fi pus
Agenda2006-11-06-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/284866_a_286195]
-
anticreștinism, dictatură. Un alt lucru demn de remarcat este acesta: orice ins, de pe orice poziție, se crede confirmat de evenimente. Un simptom mai sigur al haosului nici nu putea fi. Ai impresia că s-a dărîmat casa și că tavanul zace lîngă pivniță și fereastra lîngă ușe. Orice poate fi alături de orice, devreme ce construcția nu mai există, și nici logica cea de pînă acum. Dealtfel, confuzia nu este nouă. De mai de mult, puteau fi urmărite contradicțiile fundamentale în așezările
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
ceea ce dă în fond substanță - dincolo de subiect, conflicte, caractere, personaje - oricărei piese de teatru autentice. Un gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul în care zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Am fost gata să le las din mână. Am cedat la îndemnul lui T - și bine am făcut. Puternică persoană! Povestește cum, abia deprinsă cu voluptatea, la nici două luni de la nuntă, într-un hotel din Atena, în timp ce soțul ei zace bolnav de febră tifoidă într-o cameră alăturată, lasă deschisă ușa apartamentului în speranța că va intra peste ea un sirian pe care îl tot vede trecând pe coridor. E un lucru îngrozitor, dar ținând de adevărul vieții, adevăr din cauza
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]