1,416 matches
-
simțiră cum li se strânge inima în clipa când scufundatorul anunță în gura mare că, atunci când se va întoarce în Bora Bora, o să-l atârne în fața casei lui, pentru că frumoasa Maiana să-l poată face să sune ori de câte ori va pofti. Zarurile erau deja aruncate. Cine mai putea lupta pentru dragostea unei femei, cănd rivalul său oferea o bucată uriașă de soare, care mai și cântă? Pentru câteva ore, Tapú Tetuanúi îi uri din tot sufletul pe străinii urât mirositori, care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a spus domnul Whittier, ne-ar implora să plecăm. Să ne îndeplinim visul. Să ne exersăm arta. Și ne vor iubi când ne vom întoarce cu toții. Peste trei luni. Bucățica asta de viață pe care am juca-o toți la zaruri. Pe care am risca. Cu timpul ăsta, am paria pe capacitatea noastră de a scrie o capodoperă. O povestire sau un poem sau un scenariu sau niște memorii care să dea sens vieții noastre. O capodoperă care să ne scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mulți ani și Boldog új évet, apoi Își strânseră mâinile În semn de rămas bun, și se Întoarseră În lumile lor, fără iluzii și fără păreri de rău, protejați doar de ramele de un auriu coclit ale tablourilor pe care zarurile colorate ale vieților lor fuseseră demult aruncate, fără să abolească Însă hazardul, vorba cuiva. 16. În sufragerie Însă, lucrurile stăteau cu totul altfel. Revelionul căpătase Încă de la primele cuvinte rostite de Eleonora ceva din solemnitatea și stranietatea unui vernisaj nocturn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără de care orice reușită ulterioară este imposibilă. Atunci nu mai are nici un rost să mergem împreună, spune Petrică. Puteam la fel de bine să ne întîlnim acolo și să ne comportăm de parcă n-am fi auzit niciodată unul de celălalt. Să aruncăm zarurile și să ne vedem de drum, ce ne-ar fi împiedicat? Nimic, zice domnul Președinte, însă ar fi încălcat unele principii, politica are și ea o filozofie proprie, pe care dacă o ignori riști să te expui, și zău că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cerîndu-ți să treci dintr-o tabără în alta, de la un complot la altul, prins între ciocan și nicovală, simțind că te lucrează toți pe la spate? Nici nu ieșiseră bine din bîrlogurile lor alde domnul Președinte, Mortăciune sau Broscoiul, că deja zarurile fuseseră aruncate, erai în plus, tovarășe general, asta a fost concluzia Bătrînului încă înainte de a începe evenimentele principale, a cincea roată la căruță, ăsta-i motivul pentru care au pus presiune pe dumneata. Veriga slabă cedează întotdeauna prima, sînt tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ale materiei. Sufletul, în ambele palme, a lăsat urme. La ce bun să te mai întrebi cine a trișat la cărți, cine a furat startul, cine a întors spatele, când joci cu bună știință la cacialma, iar Dumnezeu dă cu zarul mereu șase-șase? Când alergi, alergi și simți respirația lui în ceafă, când stai cu spatele la zid și cineva te țintește în șira spinării? Primul remediu al lașității de "nu se mai poate" este tristețea. Când era mic, credea în poveștile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te hrănești cu iluzii, oscilând între un punct A și un punct B: Un așa favor, Stăpâne, nu-mi ajunge nici măcar să-mi hrănesc paranoia de a respira. Era complice cu un sine străin într-o mare minciună. Adevărul, un zar cu muchiile tocite, s-a rostogolit de atâtea ori pe partea luminoasă, încât partea luminoasă nu mai exista și totuși rostogolea cuburile știrbite de nenoroc în virtutea gravitației de a fi unul. Complicitatea sinelui de împrumut se ia precum noroiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe seama unui nimeni. Dumnezeu, un tată din flori ce așteaptă să-și moștenească copii, un stăpân peste podgorii cu cea mai nobilă vie din care se stoarce oțetul, o fântână adâncă, plină de singurătate, o masă de joc pe care zarurile își arată cele mai sărace fețe. Dumnezeul lui Petru, marele absent. 27. Gara este locul din care doar se pleacă, peronul, o continuă despărțire, peronul se sfârșește acolo unde șinele de cale ferată, suferinde de paralelism infinit, cad pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
visează intens nu are timp să existe. "Pe aia o voi fute, pe ăla îl voi trage în piept, pe celălalt îl voi face de identitate. Ruleta se învârte în sensul ceasului meu, ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doar intenții, identitate nici măcar în lemnul crucii. Incertitudine proiect, incertitudine menire, incertitudine scop, incertitudine rugăciune. Definitive iluzorii. Realitatea culege semințe în cimitir, amăgirea decupează dintr-un album de familie cifre. "Copăcel puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înapoiez la han; aici îl găsesc de obicei pe hangiu, și tot aici se mai află un măcelar, un morar, doi lucrători la cuptoarele de cărămizi. Cu aceștia îmi pierd vremea prostește tot restul zilei, jucînd cărți sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acele contratimpuri în care efectele au urmat atît de rapid cauzele, încît prudența nu a mai putut nici să le prevadă, nici să le combată. Ceea ce înțelegem prin hazard nu s-ar putea explica mai bine ca prin jocul de zaruri. Hazardul, se zice, a făcut ca zarurile mele să arate doispreze în loc de șapte. Pentru a descompune, din punct de vedere fizic, acest fenomen, ar trebui să ai ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atît de rapid cauzele, încît prudența nu a mai putut nici să le prevadă, nici să le combată. Ceea ce înțelegem prin hazard nu s-ar putea explica mai bine ca prin jocul de zaruri. Hazardul, se zice, a făcut ca zarurile mele să arate doispreze în loc de șapte. Pentru a descompune, din punct de vedere fizic, acest fenomen, ar trebui să ai ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în cornet, mișcările mîinii, mai mult sau mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
de zaruri. Hazardul, se zice, a făcut ca zarurile mele să arate doispreze în loc de șapte. Pentru a descompune, din punct de vedere fizic, acest fenomen, ar trebui să ai ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în cornet, mișcările mîinii, mai mult sau mai puțin puternice, mai mult sau mai puțin repetate, care le fac să se învîrtească, să se rostogolească și care imprimă zarurilor o mișcare mai vie sau mai lentă: iată cauzele care, luate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ochi destul de buni ca să vezi felul în care au fost introduse zarurile în cornet, mișcările mîinii, mai mult sau mai puțin puternice, mai mult sau mai puțin repetate, care le fac să se învîrtească, să se rostogolească și care imprimă zarurilor o mișcare mai vie sau mai lentă: iată cauzele care, luate în ansamblu, se numesc hazard. Atîta timp cît nu vom fi decît oameni, adică ființe cu puteri foarte limitate, nu vom fi niciodată superiori față de ceea ce numim loviturile soartei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un frate al tatii, cel mai În vîrstă din neamul Ruba prin părțile noastre de lume, apoi veri și nepoți de veri de ai mei de care nu duceam lipsă. Dumneaei mi-a răspuns că e bine așa cum e, că zarurile nu au căzut altfel, că onorabilul Darren m-a desemnat pe mine ca unic moștenitor și că echipa ei de juriști tocmai Întreprinde demersurile de reidentificare a mea. Semnele sînt pozitive. Se pare că, inclusiv conform criteriilor lor de investigare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
conducerea am preluat-o noi și nu trebuie s-o cedăm sub nici o formă. Cum găsiți părerea mea? ― Dacă stau și analizez postura În care ne aflam Încă astăzi dimineață, se pare că chiar de la Începutul partidei ne-a picat zarul cel mare: șase-șase! ― Acum, trebuie să discutăm cu medicul de la reanimare. Măriuță, te rog, fă-mi legătura cu doctorul Pas. ― Îndată, domnule profesor - a răspuns secretara. ― Aveți Încredere În acest medic? ― Dacă n-aș avea convingerea că este un om
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
poartă "țarcul" numărul 11, nea Onuț?... Dar nu e numărul 11, deștepților!... Vreau să spun celor care au glagorie că o iau razna dacă intră aici mai mult decât zece oameni... Nu vreau să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table, Nae Stanciu, vecinul de la doi, întreba în șoaptă, ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fie înghesuială, ca "acolo"... Când rostogolea zarurile în cutia de table, Nae Stanciu, vecinul de la doi, întreba în șoaptă, ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și, dacă, din întâmplare, cineva striga "gherlă", atunci când unul dintre competitori nu mai putea intra în "casă", nea Onuț se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ferit: "Nea Onuț, dar chiar așa de strâmt era în celula aia a matale, ca-n țarcul ăsta?..." Onuț arunca zarul în tăcere și numai după minute în șir zicea: "Cam așa, dar aglomerația era mai mare..." Tăcea, muta, arunca zarul și, dacă, din întâmplare, cineva striga "gherlă", atunci când unul dintre competitori nu mai putea intra în "casă", nea Onuț se ridica fără să spună o vorbă, își târa papucii de lemn către scara blocului și nu mai putea fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și atunci când știi cum este, ei , atunci chiar ai realizat ceva. Iar când mergi din extrema si reușești sa le atingi, ei, atunci nu faci nimic, si e iarăși o realizare). Deja am câștigat. E doar o chestiune de timp. Zarurile au fost aruncate. Nu mai e nimic de făcut, nu se mai poate întâmpla nimic. Trebuie doar sa treacă timpul. (Viitorul e înscris in atomul original, poate de aceea natura e un tot, căci nu contează. Iar noi, ființe raționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
interioară îmi spune că nu este încă lucrul cel adevărat. Teoria spune mult, dar nu ne aduce cu adevărat deloc mai aproape de secretul Bătrînului șnumele afectuos dat de Einstein lui Dumnezeuț. În orice caz, sunt convins că El nu joacă zaruri. Ne aflăm la antipozi în privința așteptărilor noastre științifice. Dumneata crezi într-un Dumnezeu care dă cu zarurile, iar eu în desăvîrșita lege și ordine dintr-o lume care există în mod obiectiv, și pe care eu, pe o cale violent
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
cu adevărat deloc mai aproape de secretul Bătrînului șnumele afectuos dat de Einstein lui Dumnezeuț. În orice caz, sunt convins că El nu joacă zaruri. Ne aflăm la antipozi în privința așteptărilor noastre științifice. Dumneata crezi într-un Dumnezeu care dă cu zarurile, iar eu în desăvîrșita lege și ordine dintr-o lume care există în mod obiectiv, și pe care eu, pe o cale violent speculativă, încerc s-o surprind. Cred ferm, dar sper că cineva va descoperi o cale mai realistă
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
că cineva va descoperi o cale mai realistă, sau mai curînd o bază mai tangibilă decît mi-a fost dat mie să găsesc. Nici chiar marele succes inițial al teoriei cuantice nu mă face să cred într-un joc de zaruri fundamental, deși îmi dau seama că mai tinerii noștri colegi interpretează asta ca o consecință a senilității. Nu încape îndoială că va veni ziua cînd vom vedea cine a avut atitudinea in-stinc-tivă corectă." (p. 123) Deocamdată, stadiul la care a
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]