7,506 matches
-
pe nesimțite, în tonuri pamfletare de rafinament indubitabil. Făcându-se că nu acuză pe cineva anume, Maria Toacă nu numește, evident, pe niciunul dintre contemporanii ei care mistifică (fie și numai prin omisiune) istoria, ci dă vina pe ...urmașii din zarea vremii din proximitatea aceleia a lui Alexandru cel Bun: ,,descendenții săi, care l-au succedat la tronul țării, nu s-au învrednicit nici de această microscopică onoare.”. Nu prea departe de acea epocă, notează autoarea, cu un aer de zeflemea
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
Europa Orientală, nu există țară de la Adriatica până la Marea Neagră, care să nu cuprindă bucăți din naționalitatea noastră” - a cutreierat toate colțurile lumii unde sunt români și unde, implicit, sălășluiește Eminescu. Vasile Șoimaru a mers până în Caucaz, Canada și în alte zări ale planetei Terra, „restituind în imagini sufletul eminescian al românilor de pretutindeni”, într-un monumental album fotografic, escortat de un film documentar despre Boianul românesc din Canada. La Liceul ,,Gheorghe Asachi” din Herța, poetul Gellu Dorian, din Botoșani, însoțit de
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
vă contrazice. Nu, viața nu este o junglă. Noi suntem iresponsabili. Totul în jur ne îmbie să fim buni, calmi și generoși. Astfel, natura ni se va dărui în toată splendoarea ei. Iată: „Soarele apunea... cercul lui roșiatic scăpătase până pe zarea orizontului și razele-i calde și senine, pare că se așternuse peste tot șesul răsăritean al țării... De pe acest tăpșan culminant de unde munții Săcuieni cotesc spre țara Vrancei, tot Bărăganul, tot câmpul Brăilei, tot șesul Galaților cu matca Râmnicului, cu
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
de la pălărie Împunge cerul de argint, Un rătăcit pare să fie Cătând iluzii care-l mint!... În diminețile de vară Tu poți să urmărești din prag O siluetă singulară Brăzdând lucerna în zig-zag!... Iar arma lui de vânătoare Sclipește-n zare fumurie De parc-ar duce în spinare Un fir enorm de... păpădie!...” Nu știm dacă aceste versuri au fost vreodată publicate sau poate au rămas să-mpodobească, tăcut și cuminte, laboratorul de creație al scriitorului. Oricum, mulțumim doamnei Georgeta Ionescu
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
îi traduce sute de poeme în limba lui Leopardi și Petrarca, scriind concomitent cartea Eminescu sau despre Absolut, al cărei succes fulminant atrage atenția, la nivel continental, asupra valențelor nebănuite ale culturii române. Dacă ar fi să deschidem la maximum zarea din care privim personalitatea magnifică a lui Mihai Eminescu, s-ar cuveni să menționăm că experți în științele paranormale - pentru care Academia de la Moscova a înființat un institutut de cercetări încă din 1905! - îl consideră un desemnat astral, un trimis
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
Fie-i pe veci lumina de odihnă și cinstire! - Maria Diana Popescu, Director ART-EMIS Se aud clopotele în bisericile noastre. O veste grea s-a răspîndit ca un țipăt sfîșietor din instituții și universități pînă în zare. S-a stins din viață cel mai respectat istoric și cercetător, de mare probitate științifică, un corifeu din galeria valorilor de patrimoniu național, mare patriot și iubitor de Țară, savantul care a luptat toată viață de partea dreptății și a
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
și în această memorabilă definiție a metaforei la Blaga: "eu, cu lumina mea, sporesc a lumii taină - / și întocmai cum cu razele ei albe luna / nu micșorează, ci tremurătoare / mărește și mai tare taina nopții, / așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfînt mister" (Eu nu strivesc corola de minuni a lumii). Pentru Ion Barbu se poate face un lesne apel la comentariul lui N. Manolescu asupra "increatului" din Oul dogmatic. "E una din puținele încercări, după Eminescu
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
Din lemn de India, sipetele. între mătănii de santal, portretele. Pe geamurile scunde și joase cu osebit meșteșug, chiparoase încrustate în aur, cu tulpine de smaragde. Asfințitul, cu raze roze și calde îmbăia iatacurile cu spume trandafirii, cu valuri de zări albăstrii. Voi căuta, pe cît mi-e cu putință, (Dumnezeu mi-e martor pentru buna-mi credință) să zugrăvesc în expresii cît mai adecuate atmosfera, parfumul de autenticitate ale acestei curți "ŕ outrance" orientală, colorată, savuroasă și jovială. La cină
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Cine și ce le răspunde. Această oglindă între noi doi Această oglindă moale, nesigură Astfel înclinată încât Eu nu mă văd Și tu nu te vezi, Dar te văd Și mă vezi, Ochii ni se întâlnesc Și se încleștează în zarea ei argintie. Cât timp această oglindă Va continua să fie Și să ne găzduiască în visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
datorită arhitecturii, pentru Céline; strălucitor, el este incomparabil cu Berlinul morocănos, pentru Balzac, iar pentru Théophile Gautier pictural: "Nu-ți poți închipui nimic mai grandios decât acest oraș de aur pe acest orizont de argint, unde seara strălucește ca albul zării de dimineață:" Singur marchizul Adolphe de Custine este ostil atât orașului, perceput ca o contradicție între caracterul său nordic și monumentele sale aduse din sud, cât și despotismului pe care îl radiografiază cu o privire pătrunzătoare de la bun început. "Impresii
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
se-nalțe-n aer păsările De pe drumul de pămînt Se vede-atunci un zbor Spectaculos de triunghiuri negre Treci pe lîngă nave urcate în aer Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase în interiorul begoniei Lamele papurii răsfoiesc Cartea secretă a vieții Precum
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
ce duc spre casă eu însumi voi rîde mărunt ca fotografia sfîșiată de-un psihopat somnambulul născut din oboseala noastră va rămîne undeva departe vocea lui va luneca pe mare ca pe suprafața unui imens bloc de piatră și-n zare insula rodos care ne-a adăpostit trupurile dezorientate străduțele pe care ne-a plăcut să tăcem la nesfîrșit adunînd sîngele din copilărie pînă azi fernando pessoa și cu mine o persoană absolut necunoscută în intimitatea sistemului planetar
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
frică. Nici de măcelarul ovrei. Nici de comicul ce sare pe cap,/ redingotă și ochi răsuciți...“. Procesul normal de maturizare aduce distanțare de „serile acelea putrede de august“ (Palinodie), încărcate de vetust balast melancolic („Inima s-a zvântat de atunci“), zările se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup pe atât de înalt purificatoare pentru spiritul dominant din Țara fetelor. Perimetrul noilor revelații nu se lasă cucerit fără perseverența mai multor ani. Totuși, jaloanele de recunoaștere erau
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
avea, efectiv, o difuzare în toată țara, și-a purtat de-a lungul multor decenii, consecventă, “bătăliile sale pentru estetic”, pentru impunerea unei formule lirice antidogmatice, libere, pe de o parte, deschise polenului valoric, fecund axiologic, venind din cele patru zări, pe de alta. Descoperirea prin ceilalți a nucleului său ideatic, propriu, ireductibil, a fost o dublă mișcare, în doi timpi, a programului revistei, program implicit, care dorea să se țină departe de ingerințele ideologice, prin cultivarea unui elitism nu de
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
și un început de uitare lămurire în care promiteam să tac/ și mă trezeam îngînînd. slab de înger/ ca oricare alt cîntăreț cu țthera fugă a omului/ din ochiul meu drept după omul/ din ochiul meu stîng după omul/ din zare. nici chipuri, nici drumuri corabie beată/ intrînd pe furiș. în povestea uitucă/ a lînii de aur cu vinul - cu zeul/ dintr-un ochi/ întru altu’ bolboroseli splendori ale cărnii-n/ cuvintele unor mereu prea tinere limbi. prin care trece neauzit
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
și sătul de zile pururea grec și în uitare pururea tînăr am văzut/ și-am uitat ce-am văzut și-am uitat ce-am uitat hyperboree a drumului/ călătorului din ochiul lui stîng în ochiul lui drept în ochiul din zare
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
fără nici o răspundere morală și fără nici o licărire sufletească, privirea doamnei Ioana Pârvulescu aruncată asupra Bucureștilor, asupra acestui oraș în care marile avînturi au îngenunchiat, iar aerul nesănătos ne înăbușă plămînii și ne aburește vederea, pare a mai înviora puțin zările întunecate în plină zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei ucid toamna. De-aici până dincolo și până la tine tot una-i; Aripi bat în streșini de cer și
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
începusem să-mi consemnez visurile, fantezia mea clădise posibilități inimaginabile care erau însoțitoarele mele oriunde m-aș fi aflat. În ambiantul confortabil al proaspetei mele căsnicii mă mișcam ca într-un joc de-a baba-oarba în care nu deslușeam nici o zare alta decît confortul meu mereu același. Cu vremea, atmosfera din jurul meu căpătase dimensiuni mai mari, viața mea devenise mai conștientă și mai independentă prin experiența rutinei zilnice, căpătînd o tentă de emancipare. Circulam prin București, ca un călător temporar oprindu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
comentarii. Apoi aș putea înființa rubrici! Pentru variație aș scrie și un roman rocambolesc! Ce n-aș da să pot reînvia în mine spiritul lui Ponson du Terrail! Ce n-aș da să fiu Maurice Leblanc!! Unde e, în ce zare veșnic irizată, s-a pierdut Arsene Lupin? Mi-a fascinat copilăria, toată viața mea, nu glumesc, am vrut să ajung un gentleman cambrioleur, un detectiv particular c-o secretară cu fesele mirobolante și sînii dulce detracați în hamuri! Sau să
Drept care, cu această scrisoare, încep numerotarea! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14107_a_15432]
-
master Andru va duce, în New Zeeland, mesajul meu drept în cutia ta de scrisori de la marginea oceanului. maria din legendă sora mea seamănă cu tine, Katherine, ca umbra: acasă,-n Oldenholm, calculează amurgul hebdomadar; face o medie sub cumpăna zării, o ia îndelung în privire și-o toarnă de-a dreptul, în golul memoriei, sub forma unui fluviu oarecare ca și tine, dreaptă-i mereu la fântână, așteptând sub osia lumii apa din profunzime. Doamne, din părul ei despletit uneori
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
a topit o dată cu revendicarea conacelor,cum ai devenit un ciocoi de tip nou ???pe noul Tănase Scatiu unde l-ai părăsit??? Dacă ai început ceva de ce nu duci la capăt,s-a terminat lupta de Clasă Socială???te uiți în zare să vezi în cîte paturi s-a stratificat,și -ți place ce a ieșit???Șunt întrebări la care nici măcar nu mai vreau răspuns, așa de mare este lehamitea ! superb :). merci, D. Dumnezeu să îl ierte :(!... Dragoș, o mică lecție de
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
senzație, de fapt certitudine pentru mine, dar nu contează, mi-a făcut plăcere să-l recitesc, it’s dreamy... O foarte frumoasă poveste. Un parfum tomnatic. Ălei de parc acoperite de frunze ruginii..., un Bucurenci pășind agale și privind în zare cu o mină pierdută, gândind la o iubire trecută! Cu 4 ani în urmă, a existat o situație similară și în cazul meu. Deoarece eu am primit o foarte frumoasă poezie de la acea persoană..., mi-am “permis” să-mi spun
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]