233 matches
-
călărise toată noaptea. — Hikoemon, adu lampa puțin mai aproape. Hideyoshi se aplecă și desfășură scrisoarea lui Sojin. Era scurtă și se vedea limpede că fusese scrisă în mare grabă. Dar, după o singură lectură, părul de pe ceafa lui Hideyoshi se zbârli în lumina lămpii. Ceilalți stăteau așezați în spatele lui Hideyoshi, la mică distanță, dar când culoarea i se schimbă de la baza cefei până la urechi, Kyutaro, Asano și Hikoemon se aplecară toți trei înainte, fără voie. Asano întrebă: — Stăpâne... ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oară, cartierul general al lui Katsuie. Ceea ce avea Shogen asupra lui în acea dimineață era, cu siguranță, valoros. Genba aflase deja informațiile lui Shogen, dar Katsuie, care acum le auzea pentru prima oară, holbă ochii cât cepele, în timp ce i se zbârlea tot părul de pe trup. Shogen vorbea cu multă emoție: — În ultimele câteva zile, Hideyoshi a fost la Nagahama. Acum două zile, în șaptesprezece, a pornit, pe neașteptate, de-acolo, în fruntea unei forțe de douăzeci de mii de oameni, înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
țării” care trebuia să ajute țărănimea cooperatoare la culesul la timp al porumbului și care în zilele noastre îmi mai citește jurnalul meu când nu are ceva mai bun de făcut (vorba lui...). Văzând ce scriu i s-a cam zbârlit părul pe ceafă ( că în partea din față și porțiunile adiacente nu mai are demult) și mia șoptit că aș putea fi pus sub acuzare de către cine trebuie, pentru subminarea puterii de stat, în fața calculatorului și ca un adevărat duhovnic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
are nevoie de nevoie? Asta-i retorica feudalismului feminin. Adică atunci când îi salvezi cuiva viața, trebuie să-i fii recunoscător pentru că ți-a dat voie s-o faci? Nu-ți mai bate capul cu Henry. E o javră! Eva se zbârli. Poate că nu era mare lucru de capul lui Henry, dar nu-i plăcea să-l vadă insultat. — Despre Gaskell nici măcar nu poți să spui ceva interesant, aruncă ea, după care se duse în bucătărie. După ce ea plecă, Sally se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dacă au intrat în plăcintele cu carne de porc, atunci ce-i povestea asta cu mâncarea pentru câini? Unde dracu’ îți închipui că a pus resturile și capetele? Și când spun capete, mă gândesc chiar la capete! îi răspunse Flint, zbârlindu-se la el. Doar nu-ți închipui că i-ar fi picat tocmai bine să-i vadă pe oameni cum vin la magazin și se plâng că au găsit un dinte sau o unghie de la picior în plăcinta de la Sweetbreads
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cea vie și accesibilă, era de-ajuns un fleac și aș fi putut chiar să-i vorbesc, aveam certitudinea că putea iubi unul de soiul meu, mai ales că-l și iubea, Îl chema Papi, avea un păr blond și zbârlit pe un cap minuscul, avea cu un an mai mult decât mine și un saxofon. Iar eu nici măcar o trompetă. Nu-i văzusem niciodată Împreună, dar la oratoriu toți șopoteau dându-și coate și pufnind de râs că făceau amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
treaba ta. Am încercat să interpretez în fel și chip inscripția aceea, numai că degetele cu unghii sângerii au rupt cu violență botnița Pepitei, iar ea se arătă gata de război. Dunga subțire de păr din mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se răstească! Mârâia, Frate, la pisici, ca un dog german! E-e-e-e..., lasă-te de cioace! Sub cuvânt de onoare! Mâțele negre au stopat asaltul și s-au
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
strâmbe din nas când auzea muzică românească, îi luă promisiunea să-i cânte la București toate doinele pe care le știe... Gogu și Eugenia plecară pe ploaie. Nadina, văzând din ușă cum răsucea firele de apă un vânt aspru, se zbîrli: ― Mi se pare că eu voi fi înaintea lor la București. Bătrânul Iuga își freca mâinile mulțumit: ― Lasă, drăguțo, că asta e minunată pentru semănăturile de toamnă! Asta face multe milioane, multe de tot! ― O fi, papa, dar eu nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
B când își aduse aminte de Jones. Nu plecase din cutia lui presurizată. O luă cu ea, cutiuța urmând să-i mai întârzie sosirea la navetă. Ajunse la ultimul cot al cursivei care conducea la ambarcațiune când, deodată, Jones se zbârli. Ripley se opri, cu ochii căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bruscă și o izolă mai mult decât își imaginase. Îi era greu să accepte că nu mai trăiau ca niște componente ale universului. Nu văzu apendicele enorm care ieșea din umbră și se unduia spre ea. Jones îl văzu. Se zbârli și zgârie cu frenezie capacul cutiei. Ripley tresări. Creatura era acolo, în fața ei. Nu ieșise din mica ambarcațiune. Se gândi mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și ne-am așezat acolo, pe osul tare și neted, privind cu dispreț mortăciunile împăiate din jur. Dinspre ele mi s-a părut o clipă că venea un vuiet de revoltă, ca și când toate blănurile sutelor de specii s-ar fi zbârlit deodată. Aici nu mai era nimic de făcut. Trecând pe lângă diorama din perete, cu elefantul de mare și o focă, în peisaj arctic, am suit la etaj pe scara străjuită de tot felul de coarne și țeste. Aici, în galeria
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
etajeră, apoi alte vibrații mai înăbușite, greu de descifrat, apa de la robinet și sunetele spălatului pe dinți. Nu mai am răbdare. Mă strecor pe sub ușă și iată-mă la câțiva centimetri de ea. E goală până la brâu și, cu părul zbârlit în toate părțile, vopsit în acel negru artificial, ca al vameșului Rousseau, își arată, în sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la sorți de Puia. Între timp ne făcuserăm unghii multicolore din petale de flori lipite cu salivă. Ne fluturam noile gheruțe prin aer așa de fioros, că Gigi, care-și dormea veșnicul somn pe capota camionului, în soarele tropical, se zbârli toată și începu să tremure. Ne-am suit în remorcă, am tras-o cu chiu, cu vai și pe Balena și ne-am așezat pe marginile scorojite ale tăbliilor laterale. Priveam cerul în care se reflecta verdele grădinii și așteptam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce mutroasă e ! Și ce strâmbă din nas, ei, nu, pân-aici ! Pân-aici, că doară nu m-a luat din drum ! Să nu se uite la mine ca la o servitoare ! Ei, lua-te-ar dracu, cu blana ta zbârlită cu tot, că nu te-am pus io să stai ascunsă după perdea ! Ei, nu, să nu-ți verși nervii pe mine, dacă bărba-tu s-a dus la Matracucă, apoi nu la mine să te rățoiești, că pe ziua de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării și știu foarte bine încotro mă duce corabia neagră. Doamne, ce frică-mi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort fără să mi se zbârlească părul. Acum această împărăție subpământeană mi-a devenit dragă. ("Dragă" e o exagerare, mai degrabă "suportabilă".) Și așa-zisa unanimitate a gândurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă. Pentru că mereu înregistrez opoziții
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ies! Orașul Amsterdam adormit în noaptea albă, canalele de jad întunecat sub podurile mici încărcate cu zăpadă, străzile pustii, pașii mei înăbușiți: voi întâlni, pentru o clipă, neprihănirea, ce va pieri o dată cu noroiul de mâine. Vedeți fulgii uriași ce se zbârlesc lovindu-se de geam? Sunt porumbeii. S-au hotărât să coboare, iubiții mei, acoperind apa și casele cu un strat gros de pene, zvâcnind la toate ferestrele. E o adevărată năvală. Poate ne aduc vestea cea bună. Toată lumea va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii grâu, toamna. - Cât s-audă cucul ! Unul din ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
noastră și a politicii plină de umanism a partidului și statului nostru, s-a dispus eliberarea sa imediată și necondiționată... ...O zi de toamnă cenușie și tristă... Poarta a scârțâit ușor. Un lătrat furios se năpusti într-acolo. Câinele se zbârli la vederea necunoscutului și se pregăti să-l apuce de pantalon. Însă, cu cât înainta spre poartă, mânia animalului față de străinul care pătrunsese neinvitat în ogradă se topea. Mirosul lui fin îi spunea că omul din fața sa e de-al
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
leșin. Ai făcut foarte bine că ți-ai revenit târziu. Degeaba, degeaba, draga mea! Nici aici nu te poate prinde. Schiță câteva piruete apoi începu să se învîrtească din ce în ce mai repede și se lăsă să cadă pe pat. Părul i se zbârlise iar ochii îi străluceau plini de tinerețe. Își duse mâna la inimă și la obrajii înfierbîntați. ― Ce nebună mică ești tu, Melania! În realitate, n-ai mai dansat de mult și, recunoaște deschis, tare ai avea poftă s-o faci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca marmura. — Nu joacă, preciză Miria. E doar rezervă. Valentina Închise ochii. Burta Îi era Întinsă ca un bongo. — Grăbește-te că pe la cinci trebuie să plecăm, Îl zori Miria, dispărând În spatele paravanului. Avem meci. — Hei, eu sunt profesionist, se zbârli Axel Rose. Nu mă grăbi, că dacă nu, Îi pot atinge o venă și o las fără sânge. Valentina se Înfioră. Doamne, dă să dureze puțin. Dă-mi curaj. Undeva, Într-un colț al casei Miria deschisese casetofonul dând volumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Încăpățâna să o considere fericită. Uneori avea cu el o valiză, ca și cum ar fi venit dintr-o lungă călătorie. Dario se instala În garsoniera din Borgo Pio. Îl dădea jos de pe tron pe Godot, care Îl Întâmpina pe intrus zbârlindu-și părul și mieunând disprețuitor, pentru ca apoi să dispară jignit, până al plecarea lui. Dario Își Împrăștia pantalonii și cămășile pe fotolii, Își punea periuța de dinți În paharul din baie și pentru vreo două zile trăiau liberi, cu tabieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
către Anath, numele pe care i-l dădeau femeile din Canaan zeiței Innana. Cântecul vorbea despre vitejia zeiței în luptă și despre puterea ei în dragoste. Cântecul lor nu semăna cu nimic din ce mai auzisem eu, mi s-a zbârlit părul de pe ceafă și am crezut că Iosif mă gâdila cu un fir de iarbă. Dar când m-am întors să-l cert, mi-am dat seama că Iosif stătea lângă tata, cu ochii strălucitori fixați asupra cântărețelor. Cântau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu un gest autoritar, Arthus Își Întrerupse fiul și, Întorcîndu-i ostentativ spatele și ascunzîndu-l astfel ca Îndărătul unui ecran, se Înclină ușor În fața Mariei pentru a i se adresa doar ei, cu o blîndețe mieroasă care o făcu să se zbîrlească. - Draga mea fată, sînt din păcate insomniac și aud cel mai mic zgomot, dacă cineva ar fi părăsit castelul În noaptea aceea, crede-mă că amănuntul ăsta nu mi-ar fi scăpat. PM se simți dator să zică și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
laboratoarele și terenurile lor? - Absolut, firește. Doamna Pérec nu va fi desigur În poziția de a se arăta prea exigentă. De altfel, am de gînd să achiziționez și șantierul naval. Afirmația și aroganța lui o făcură pe Marie să se zbîrlească. - Christian nu va accepta niciodată! - Îl cunoști foarte puțin, draga mea; logodnicul dumitale a primit deja propunerea mea cu mare interes. Văzînd-o pe tînăra femeie că pălește, Lucas interveni, sigur că Îi poate schimba cursul gîndurilor. - Vorbiți-mi despre apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]