249 matches
-
Să vă mai torn niște ceai în ceașcă? Acum parcă e mai bine, așa-i? V-ați cam înroșit la față, Nicolaevici Tolstoi... Vă simțiți cumva rău? Să v-aduc ceva? Lev Nicolaevici Tolstoi, simțind din nou că i se zbârlește părul de pe picioare, se ridicase și încercase să spele putina. Începuse să se cam lămurească unde bătea Anna,cea atât de dragă lui până mai acum câteva minute. Dar Anna îl urmărea pas cu pas și nu-l lăsa nici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și eu, se înțelege, niște îndatoriri față de domnul Dumi trescu de la parter, așa că stai matale aici, numai nițel, pe măsuță și, până una alta, fii cu băgare de seamă să nu te opărești cu ceaiul“. Absurd! Pușkin și-ar fi zbârlit coama aia a lui creață, ar fi pufnit jignit, și pe bună dreptate, din nasul lui proeminent, și despre nasurile proeminente știm cu toții ce se spune în popor, nu i-ar mai fi răspuns niciodată ocheadelor înserate și s-ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pensule, încondeind cu sineală, șofran și aur câte o chișiță nervoasă de cal, un cojocel cu înflorituri de amici, o față lată cu ochi obosiți, o ploscă în hamuri de piele scorojită și, la câțiva pași depărtare de tabără, blana zbârlită de pe gâtul vreunui lup. După un somn bine .străjuit, se-nhămau iarăși caii în zori, sub bila roșie, topită, a soarelui, și fuga reîncepea. Nopțile, nici un bărbat nu se atingea de muierea lui, și n-aveau s-o facă până când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost acolo, și o ciudată magie m-a-mpins să deschid ușa de lemn nevopsit. Scara-n spirală, cu balustrada de piatră rece, era acolo. Am urcat tremurând din toate încheieturile. Vopseaua peretelui era verde, uleioasă. Într-un ghiveci se zbârlea un cactus atacat de ciuperci, palid și răpciugos. Am sunat, sprijinindu-mă încă de răceala balustradei, la singura ușă, cu vizor mare, demodat, de pe minusculul palier. Într-o lumină tulbure, venită de la un singur ochi de geam, mi-a deschis
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Gîfîiturile excitate de până atunci încetară, și câteva clipe doar scârțâitul în gol al acului pe placă se mai auzi dintr-un colț de odaie. Fața desfigurată de groază a actriței se-ntoarse spre ea, cu ochi nebunești, cu părul zbârlit deasupra urechilor. Mioara sări în picioare și se lipi de peretele pe care era prinsă masca de catifea neagră, care rânjea acum, sinistru, lângă obrazul ei. "Iartă-mă", strigă brusc. "Iartă-mă! Iartă-mă!" Nu striga, de fapt, erau scurte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o luminare interioară în viața mea jalnică, în camera mea cu becuri chioare și mobilă învechită. Când le recitam, privin-du-mă-n ochi în oglindă și făcând grimase "disperate", "profetice", "pure", "pasionate", parcă și chimismul interior mi se modifica: părul mi se zbârlea, nu doar pe cap și pe brațe, ci până și cel de pe pulpe, ochii mi se lărgeau, acneea care-mi acoperea fruntea se aprindea pe pielea palidă... Transpiram, muiam pijamaua mea mereu ruptă la nasturi. Nu mai puteam să rămân
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Anica, vecinele - aveau la subbraț tufe de păr ca și bărbații. Și nici una, nici pe departe, poate doar tanti Emilia, care era însă prea pistruiată, nu era așa de frumoasă. Când Desiree se uita la el, totuși, un fior îi zbârlea băiatului părul de pe ceafă, pentru că dulcea și parfumata femeie avea ochii... altfel, prea adânci, prea strălucitori. Mircea nu știa că artistele de circ își picurau în ochi beladonă pentru ca pupilele să li se dilate și ochii, sub reflectoare, să li
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede și abia se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să sară peste pârâul care O despărțea de bătrân, dar nu reușea; atunci bătrânul, fără să-și modifice expresia feței, izbucni în râs, un râs exasperant, de care ți se zbârlea părul, un râs dur, discordant, sarcastic - ecou al unui râs venit de pe lumea cealaltă. Cu sticla într-o mână, tremurând de frică, am sărit de pe scaun. Nu știu de ce tremuram. Era un tremur teribil și plăcut ca și când mă trezisem brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei un hamal, l-ai găsit! Ha! Am și un dric. Car morți în fiecare zi și-i îngrop în Șah Abd-ol-Azim, ha! Fac sicrie, am sicrie pe măsura fiecărui om, la fix. Sunt gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
îmbrățișat-o, dar, chiar atunci, draperia neagră, de doliu, care masca intrarea în cameră, se dădu de-o parte: încovoiat, cu un fular legat la gât, apăru unchiul meu, tatăl acestei stricate. Avu un râs uscat, înfricoșător, de ți se zbârlea părul pe cap. Râdea fără să ne privească, dar atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ. Dacă aș fi avut putere, i-aș fi dat o palmă zdravănă cadavrului care ne contempla cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Era pe la asfințit. M-am ridicat, aș fi vrut să fug de mine însumi. Involuntar, am început să merg spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în ziua aceea m-am apropiat de mărunțișurile sale și l-am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă nimic, să-ți poarte noroc!“ Mă scotocii prin buzunare și pusei doi dirhami și patru pașizi pe marginea covorului. Râse din nou, cu un râs teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Aș fi vrut să intru în pământ de rușine. Mi-am înfundat capul între mâini și m-am îndepărtat. Întreaga marfă răspândea un iz de rugină specific lucrurilor murdare, stricate, pe care existența le-a aruncat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să le imprime trăsăturilor mele n-ar fi făcut să subziste semnul lor veșnic? În orice caz, tocmai înțelegeam de ce eram capabil. Devenisem conștient de capacitățile mele. Dintr-odată, am izbucnit în râs. Ce râs sacadat și teribil! Mi se zbârli părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam timbrul vocii. Era ca râsul străin care-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pură calomnie. Cine știe dacă nu era chiar virgină? Am roșit de îndoielile mele, am roșit de mine însumi. Dar asta n-a durat mult: dincolo de ușă se auzi cineva strănutând, apoi un râs înfundat și sarcastic, de ți se zbârlea părul pe cap. M-am cutremurat. Dacă strănutul ăsta nu m-ar fi reținut să reacționez, mi-aș fi dus planul la îndeplinire... I-aș fi tăiat carnea în bucăți și aș fi livrat-o măcelarului din față, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mort de foarte multă vreme, i-am răspuns. - Mama a spus că dacă n-ar fi avortat, toată casa ne-ar fi rămas nouă. Am izbucnit în râs fără sa vreau, era un râs uscat, înfricoșător, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Nu-mi mai recunoșteam nici măcar sunetul vocii. Copilului i se făcu frică și fugi. Acum înțelegeam plăcerea cu care măcelarul își ștergea cuțitul cu mâner de os de ciozvârtele de oaie, plăcerea de a tranșa carnea macră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
drumul. Am aruncat arma. Liber în sfârșit în mișcări, i-am pipăit trupul: era rece. Ea era moartă... Atunci am început să tușesc, dar nu mai era aceeași tuse. Era ca un râs uscat și oribil, un râs care-ți zbârlea părul pe cap. Tremurând de frică, mi-am aruncat haina pe umeri și m-am dus în camera mea. Apropiindu-mă de lampă, am deschis palma: era ochiul ei obiectul pe care-l țineam așa! Șiroiam de sânge din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a lui Dendé, ce ar fi să nu mai faceți pe șeful, dom’ Petrică? Țineți-vă pliscul, gata cu ordinele, și-a dat seama toată lumea cine sînteți, îi aruncă și Gulie o privire tăioasă lui Monte Cristo, căruia i se zbîrlește bărbița de ciudă. Și încă ceva, se trezește și Tîrnăcop din amorțeală, să vă fie clar că din locșorul ăsta n-o să plecați decît cu noi de gît, vrea să completeze, să nu vă faceți iluzii că la spartul distracției
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mizerie. Cum să nu ți se facă silă de un oraș ca ăsta? Nu e de mirare că nu mai auzi de la nimeni nici un cuvînt bun despre așa o capitală. Cînd să iasă în partea cealaltă, două potăi costelive se zbîrliră la el din dosul unei grămezi de gunoaie. Voi mai lipseați, se auzi spunînd cu voce tare, ia să vedem dacă tot faceți gălăgie, aveți curajul să ieșiți la interval sau doar mîrîiți de la distanță? își împinse mai pe spate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
TU, În baie, la câteva momente după Încheierea tratatului de pace Între mai sus numitele armate ale mai sus numitelor străzi. În timp ce te speli și Încerci să-ți ștergi zgârieturile cu spirt care ustură, Încremenești. Din cuibul de sub subsuori se zbârlesc spre tine, abia crescute, câteva fire de păr. Mai apuci să privești În oglindă chipul de războinic și atât. Căci se aude chemarea la masă a mamei care tocmai ți-a făcut cartofi prăjți și salată de roșii. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să-și tragă răsuflarea. Simțeam că mă înăbuș și că o să vomit. Prin crăpăturile din peretele grajdului vedeam oameni fugind speriați în toate părțile. Salcia de dincolo de drum fremăta în bătaia vântului și arătarea asta îmbucătățită plutind deasupra Soniei îmi zbârlea părul. - Încă puțin, încă puțin... bâiguiam în neștire mângâindu-i un picior. Pe urmă m-am oprit fiindcă o mânjeam cu sânge. Hai că se poate... mai dă-i un pic... Cel mai mult mă temeam că o să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
așa cum aș fi vrut. Acum nu era cazul. Am plonjat cu toții. Eram parcurși din când în când de impulsuri răcoroase, de parcă apa mai rece călătorea în fâșii, strecurându-se prin blocurile compacte ale apei calde. Nu aveai timp să te zbârlești de frig. O nouă întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer. Am ieșit la suprafață așteptând să se limpezească. Mallina se profila la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cumpăr "Povestiri științifico-fantastice" și "Clubul temerarilor". Le văd și acum coperțile în fața ochilor, iar titluri ca "Oriana, eu și Gemmi 1,2,3", sau "Meteoritul de aur", sau "Răsare soarele pe Umbriel", care dumneavoastră nu vă spun nimic, mie îmi zbârlesc și acum părul de pe brațe de emoție. 47 Multe-ar mai fi de spus despre acele vremuri. La un moment dat, ducîndu-mă la chioșc să-mi iau revistele, n-am mai găsit chioșcul! Fusese demolat, și tot blocul de lângă el
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]