181 matches
-
o mânăstire adorabilă, unde vei putea medita absolut singur. Nu vin acolo decât îngeri îmbrăcați în alb, dimineața la nouă și seara. Acolo este locul dumitale, maestre! - Și e pustiu? - Pe onoarea mea! Mai pustiu ca-n Thebaida. Un cap zbârlit se lipi de fereastră. Era Marina, care spiona de afară. Simion, exaltat, se lăsă luat de braț de Stănică și Weissmann, care-l suiră iute în trăsură, ca să nu se răzgândească. Nimeni din casă nu arătă vreo emoție deosibită. Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmboldeau iepele spre poarta deschisă: - Haide, haide, tată, hii! Se auzeau sforăituri și icneli. Când intrară toate, moșul închise poarta, răsuflând ușurat. Armăsarii se ridicară în două picioare și nechezară de se cutremură groapa. Ocoliră în goană iepele cu coamele zbârlite și le loviră cu copitele. Urmă o învălmășeală, și ucenicul văzu încordarea trupurilor roșcate și negre, nădușite. Caii se mușcau și-și loveau gâturile puternice. Căruțașii alergau pe marginea țarcului, strigînd: - Așa, Lolica, așa! - Garoafa, na la tata, na, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bricele aveau un luciu șters, de sidef. Cotoiul vărgat al lui Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere în spate, când câinii domnului Aristică, auzind larma de-afară, țâșniră pe poartă printre picioarele Vetei, repezindu-se în șbilțul huidumelor. Fata începu să țipe. A sărit și Procopie de la locul lui. Dulăii săltau în goană cozile lungi și zbârlite. Era unul cât poarta, cu un cap mare și greu, bătrân și rău, căruia i se făcuse o bătaie auzind urletele ălor din cuști. Celălalt, mai tânăr, lung și mușchiulos, îi sări într-ajutor. Veta strigă după ei, să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
glas nou, lipsit de urmele seci ale tutunului și de alunecările cleioase ale țuicii. Cortegiul tresări, își îndreptă spinările și- și netezi veșmintele, Puțică agitară prapurii, apoi îi păs trară drepți și neclintiți. Calu se schimbase, nu mai avea coama zbârlită și botul alungit din orice parte l-ai fi privit. Nu mai căutau unii la alții cu dușmănie, el și Pârnaie mergeau în același pas, fiecare nepotri veală stârnea un sunet în pieptul ceasornicului, ca și cum i-ar fi plesnit o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o masă mare, rotundă, la care poți deopotrivă mânca sau lucra. Din ea o ușă mare se deschide către terasă și, când e cald afară, poți ține ușa deschisă pentru a comunica cu exteriorul și a avea sub ochi coroanele zbârlite ale câtorva brazi și, pierdut între ei, contrapunctul melancolic al unui mesteacăn. În planul doi se desprind acoperișurile cu olane roșii, turle de biserici și, în zare, relieful împădurit al dealurilor care înconjoară Heidelbergul și care rămân până către mijlocul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sânge) Sfârșitul primului act Actul al doilea (Din nou în local. Două cadavre destul de dezmembrate, din care ies coastele descărnate. Cârciumareasa, Karli, Jürgen, Fotzi, Schweindi și Hasi îngenunchiați sau pe vine în jurul cadavrelor, sunt încă numai pe jumătate îmbrăcați, dezorientați, zbârliți, plini de sânge. Deci, tocmai consumaseră Frumoasa Pereche. Herta stă în același loc ca și în actul 1 și face mai departe baloane cu guma de mestecat, repetând gestul la nesfârșit. Se mai aud sunete de plăcere sau de durere
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
august, lună care de fiecare dată îmi amintește de un moment de cumpănă din istoria noastră în care acest popor care peste noapte și-a lepădat complet alura mioritică și împreună cu conducătorul său se transformase într-un lup cu coama zbârlită gata să sară la beregata oricui ar călca hotarele. Se întâmpla aceasta în acel august fierbinte al anului 1968 când armatele Tratatului de la Varșovia în frunte cu Armata Roșie au trecut mișelește granițele fostei Cehoslovacii și au ocupat-o. Deci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un chip ce amintește de masca lui Gorgo? Un chip care, atunci când se privește într-o fântână, o umple de groază. În apele vălurite ale fântânii îmi văd reflectată imaginea, care pe mine însămi mă-nspăimântă! Cu o claie de păr zbârlit sprâncenele mânjite cu negreală, așa e imaginea lui Sakagami răsfrântă de-a apelor oglindă, pe valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care potențialul agresor nu se ândepărtează, va trece la represalii. Pisicile știu să și mârâie amenințător, mai ales dacă se pregătesc să atace, pentru a-și intimida adversarul - poziția corporală asociată cu acest sunet este spinarea curbată, blana și coada zbârlite și urechile date pe spate (http://www.animalutze.com/articole/limbaj-pisica.php). b) Mieunatul este manifestarea sonoră a pisicii; în general un HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Animal" \o "Animal" animal discret, ea poate uneori căuta a se face
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
miniatură, în genealogie, în tot ce-l putea îndepărta de ritmul prezentului. Încă de mult își crease un personagiu exterior și interior, izolat și singular; nu știu întrucît și-l studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de vărsările de sînge în mod atît de explicit, încît se pare că s-a ajuns la perfecțiune tehnică și verosimilitate deplină. De ce atît de multe milioane de oameni înfiorați și gîfîind involuntar, cu transpirații reci pe frunte, cu părul zbîrlit sînt fascinați de acte violente în fața cărora, s-ar crede, ar trebui să fugă țipînd este o enigmă care la prima vedere dă crezare tezei originale freudiene a nenaturalului sinistru (das Unheimlich). Conform acestei teze, moartea, pentru care nu există
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
el, plin de mînie: Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... Obraznicule, îți arăt eu ție!... Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: Cum aș putea s-o tulbur, cînd beau mult mai în vale?... îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. Ba o tulburi! zise el pornit; iar acum un an m-ai și bîrfit! Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... Măria Ta, fii bun și ține seama că-s mititel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... [2]Obraznicule, îți arăt eu ție!..." [3]" Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: [4] Cum aș putea s-o tulbur, [5] cînd beau mult mai în vale?..." îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. [6]"Ba o tulburi! zise el pornit; [7] iar acum un an m-ai și bîrfit!" [8] "Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... [9] Măria Ta, fii bun și ține
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de arătare îmbrăcată elegant în caftan princiar. Avea capul mai mare și cuca abia îi stătea într-o parte. Fața roșie și lucioasă era atât de umflată încât ochii nu se mai vedeau decât ca două tăieturi orizontale sub sprâncenele zbârlite. Mustățile și barba ca niște arici ascundeau cu totul gura. În cea mai literară limbă turcă, prințul Constantin răspunse salutului imbrohorului și-și exprimă durerea că tatăl lui, fiind suferind, nu poate să facă față obligațiilor impuse de protocol. — Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dar preferă să se lămurească: — Toate clopotele? — Da, toate. E priveghi mare. Se fac rugăciuni speciale în toate bisericile, pentru sănătatea noastră. — De ce nu mi s-a spus? Uimirea lui Brâncoveanu era atât de mare încât pe fruntea tumefiată sprâncenele zbârlite se arcuiră și mai tare. — M-aș fi rugat și eu! — De asta am vrut să te văd. La noapte se schimbă. — Ce se schimbă? — Toate. La noapte pleacă iarna și vine vara. Se leagă rodul pomilor, înfrunzește codrul. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privea cum urcă. Arabul nu-și ridicase capul nici măcar o singură dată. - Bun venit, spuse Daru, când cei doi ajunseră în fața școlii. Intrați să vă încălziți. Balducci coborî greoi de pe cal, ținând întruna capătul frânghiei. Îi zâmbi învățătorului pe sub mustățile zbârlite. Ochii lui mici și negri, înfundați sub fruntea arsă de soare, și zbârciturile din jurul gurii îi dădeau o înfățișare atentă și sârguincioasă. Daru duse calul de căpăstru în magazie și se întoarse la cei doi oameni care-l așteptau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima! Generalul se uită câteva momente la Bologa, apoi la ceilalți, apoi râse cu poftă, cu gura căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca obișnuită și serioasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la o primă aproximare, am putea zice că, aproape prin definiție, această zonă se află într-o mare umbră. Pentru oamenii tineri, scriitorii, filozofii sau oamenii de știință nu sânt vedete. Cel puțin până nu ajung să aibă plete cărunte zbârlite, să scrie pe tablă E=mc2 și să scoată limba din răsputeri. Am întîlnit foarte rar inși care să-și fi făcut un idol dintr-un scriitor. Când eram adolescent și mergeam la cenaclul liceului "Cantemir" am cunoscut acolo o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și ovațiilor, el le schimba, după un ritm pe care-l simțea numai el. Juca mereu un personaj bufonesc, numai mască, un hopa-mitică de celuloid, cu mutra pictată cu vopsele de bâlci. Avea mereu gura neverosimil de roșie, iar părul zbârlit - negru ca dat cu cremă de ghete. Așa cum se agita în mijlocul grupului de pe băncile înțesate, Lulu părea pictat direct pe aer cu smuciri neașteptate de pensulă. "Păi măi nevastă, ce mîncăm? / Șai-da-dirlada-da/ Păi ne cordim și ne culcăm/ Șai-da-dirlada-da/ Păi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am luat-o la fugă spre conac, izbindu-mă din răsputeri peste față ca să mă trezesc. Am trecut de poarta ferecată și m-am repezit pe scări în sus, sărind câte două trepte și simțindu-mi tot părul de pe corp zbârlit și-nghețat de groază. Treptele de lemn, stacojii, scîrțîi-toare, se întindeau din ce în ce mai sus, fără ca un capăt al lor să se poată străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și, ridicîndu-și fusta mini, mi-a lipit-o de chiloții de dantelă, prin care i-am simțit o clipă sexul tare și umed. Și-a lipit apoi gura îngrozitoare de-a mea. Atunci am luat-o la fugă, cu părul zbârlit și cu o teroare de un anumit fel, necunoscut până atunci și nemaiîntîlnit nici de-atunci încolo. Centrul, centrul obscen și mizer al clipelor vieții mele... "Stai!" îmi striga Lulu. Stai că am glumit, Victoraș!" Dar alergam din toate puterile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vârstă de 39 de ani, dat și el dispărut. Harry Sears și cu mine am luat primele declarații, iar martorii oculari au spus că în mașină erau doi mexicani. Ai mai aflat și altceva, Harry? Un bărbat îndesat, cu părul zbârlit, se ridică și se întoarse spre cei din sală. Înghiți în sec de câteva ori, apoi vorbi bâlbâit: — Nevasta lui C-C-C-Cruz și-o trage cu v-v-v-vărul. M-m-m-mașina n-a fost anunțată ca fiind f-f-f-furată, iar vecinii z-z-z-zic că nevasta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am scuturat-o: — Grăbește-te! În scurtă vreme, căruciorul ecografului alerga spre mine, împins de asistentul cu halat scurt. Deschisesem dulapul cu medicamente, căutam agitat printre cutii inutile. Sosi medicul de gardă, un bărbat între două vârste, cu o barbă zbârlită care se întindea până sub ochelari. Tocmai îi injectam antibioticul Italiei. — Cine sunteți dumneavoastră? întrebă cu vocea încleiată a celui care a trecut brusc de la somn la trezie. — Un chirurg, am spus, fără să mă întorc măcar. Monitorul ecografului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dinlăuntrul ființei sale... și expresia feței trecu de la neliniște la oroare. Burke luă un pahar de apă de pe noptieră și-l întinse. Ea îl respinse cu o mișcare bruscă a brațului. Jones sări din pat, mieunând și pufăind, cu părul zbârlit. Ghearele scrâniră pe podeaua de plastic și fugi. Ripley dus mâna la piept și spatele i se arcui. Începură convulsiile și senzația de sufocare. ― Cod albastru pentru patru sute cincisprezece! Cod albastru, patru unu cinci! striga meditehniciana spre microfoanele omnidirecționale. Ajutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]