304 matches
-
nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot, în lemn și în carne. Gropile comune umblă pe catalige prin cer. / Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri. // Bucurie
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison, dăm peste carcase sportive alternînd măscările cu aluziile lascive, atunci cînd nu se mărginesc să-și arcuiască membrele în trucuri scenice care nu au legătură cu textul. La final ieși din sală cu frustrarea celui căruia i s-
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
Constantin Țoiu Topită de milă, Rița zbură pe lângă urechile fetei zbârnâind cât putea de tare: Cerule iubite, fă să se mărite... Dar fata, nimic. Nici măcar nu se apăra. Dacă era surdă, și mută... Văzând aceasta, Rița luă pe cont propriu acțiunea. Ea se interesă în toate părțile, până ce ajunse la palatul
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
cartea lui N.Ț. există uneori și kitsch și stridențe, impurități care zgîrie urechea esteților. Oare numai subtilitatea, numai rafinamentul dau culoare poeziei? Pun și eu întrebări stupide, compromițătoare, dar mă gîndesc că alăturarea galbenului de roșu face simțurile să zbîrnîie și asta nu e puțin lucru. Cam așa sînt textele lui N.Ț. Supărătoare prea multele trimiteri culturale - etichete excentrice lipite uneori pe cine știe ce complexe, dar unde e poezie, e poezie, indiscutabil. Iată: "dacă aș putea mi-aș lăsa spatele
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
la un EURO. Bravo, am exclamat, iacătă, încă un pas mic pentru Guvern, dar uriaș pentru contribuabil! (Scuze, domnule Neil Armstrong, pentru plagiere și adaptare...) Dar, neavând de lucru, mă împinge delavrancianul Neghiniță spre convertiri șoptindu-mi de mi-a zbârnâit membrana timpanului: Mă, Telefilule, dumneatale nu simți că aici e o chestie hamletiană? În consecință și fiindcă imaginația mea are sclipiri patologico-morbide, l-am văzut pe domnul ministru ținând în mână un craniu de contribuabil și întrebându-l: „Bade, ce
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
comunicatul PNL. Noi, cetățenii din sector nu am văzut nici măcar unul și am rămas troieniți pe străzile noastre. Trebuie menționat că SUPERCOM e plătită doar pentru a fi gata să acționeze încă de la 1 Octombrie deci ar fi trebuit să zbârnâie de la primi fulgi de zapadă.", mai susțin liberalii. Citește și:
PNL: Onţanu dă 4 milioane de euro pentru deszpezire, iar străzile sunt troienite () [Corola-journal/Journalistic/46281_a_47606]
-
de natură dintre cei e atît de flagrantă că izbucnirea unei iubiri pe bază de antagonie o va inspira pe Marietta să-l părăsească pe Sadoveanu pentru a se căsători cu armeanul cu pigment măsliniu. De o parte, o silfidă zbîrnîind de inteligență, de cealaltă un maur debordînd de patos. Legarea matrimonică de Haig va însemna nu doar apogeul iubirii pentru Marietta, dar și germenul din care, după 1944, i se va trage declasarea socială. Absolvent al Liceului „Spiru Haret“ din
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
iar coloana să-și schimbe pasul, să se oprească brusc sau să facă stînga împrejur. Ce minunat să locuiești în preajma unei cazărmi! Cimitir și cazarma ne dădeau spectacole de muzică și imagine, hrana zilnică a sufletului nostru sărac și lacom. Zbîrnîiau geamurile de tunetul fanfarei care urma cosciugul mortului. Se împrăștiau norii de bubuitul din rărunchi al cîntării soldaților. Nici învățătoarea, nici părinții nu ne mai puteau stăpîni. Eram fascinați, cu toate simțurile captate de spectacol. Eram moralizați, pedepsiți, bătuți. Zadarnic
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
o ultimă îmbucătură cel puțin/ Nainte de a sări în aer din felia lui și mortul" (Pune explozibilul). în sfîrșit, capătă configurația unei arte poetice, modelîndu-se insinuant-felin: "Poezia ca defecțiune de comportament./ Nu o corectezi la timp? Adio!/ Cîntă trecutul. Zbîrnîie amintirea/ așezîndu-se cuminte în cercul rotund./ Din cercul pătrat ai fi făcut o răsadniță// Și-ai semănat imortele în ea; uite cum vin/ vecinii curioși să culeagă în timp ce în grădina/ circului de stat salata își dă poalele peste cap./ Număr
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
îngrozim. Rând pe rând, ea a fost la originea crimelor din 1990 și 1991, a patronat corupția și a manevrat politic, și-a aservit serviciile secrete și, bineînțeles, a făcut un permanent trafic de influență. Firul roșu a continuat să zbârnâie cu aceeași eficientă și cu aceeași nerușinare. Doar o institutie în care există bine înrădăcinată tradiția ilegalității putea să-și lege, printr-un reprezentant al său, precum Trutulescu, numele de una din cele mai murdare afaceri ale României post-ceausiste - Țigareta
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
plâns în emisiune, dar nu a putut să spună nimic pentru că prietenul ei era la mijloc și nu voia să-i facă rău". Chiar dacă Daniela și-a dat demisia, tatăl ei nu se teme pentru viitor. Telefoanele au început să zbârnâie imediat după ce Daniela a anunțat că pleacă. Are oferte de la multe televiziuni și o va lua pe cea mai bună", a conchis Ion Crudu.
Adevăratul motiv pentru care Daniela Crudu și-a dat demisia de la Antena 1 by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72841_a_74166]
-
și se decide să-și trimită bastarzii în vînt solar spre implozia invizibilului întors în sine ca o mănușă - corzi de pe care se descojește culoarea timpului plecat în continuă expansiune spre nicăieri acolo unde pe fruntea depărtării înmuguresc spinii - frînghii zbîrnîind în paloarea unei muzici corpusculare din care iau trup inaudibile sunete - roi migrînd spre absentele timpane ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
ca-n silă. Lasă Să-ți troienesc și ușa, și, alb, trupul Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă Pe frunza ei cărămizie de mătasă; Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin zbîrnîind, și-o rouă ce-o să-și caște Gura ca zgripțorii răi din poveste, Cînd ne-ascundeam după dulap în casă Și așteptam de la motani o veste...
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]
-
ți se descarce când ești în concediu și ți-ai uitat încărcătorul acasă. Să auzi tot felul de melodii aiurea, să faci fotografii de care nu are nimeni nevoie... și să vorbești. Să vorbești, vorbești, vorbești... până simți că-ți zbârnâie creierii-n cap. Mobilul a fost inventat ca să ai all in one: cameră video, reportofon, ceas deșteptător, teletext, jocuri, agendă electronică, mp3 player, e-mail, internet... Să-ți rezolvi toate problemele. Să nu mai depinzi de nimeni. Să ajungi să te
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
sine, gheme, cîrlige, resorturi intim desfăcute pe masă" (LXIX). într-o lume a lucrurilor, ce loc i-ar putea reveni poetului? Firește, unul subordonat, chiar insignifiant, orice ispită narcisiacă fiind astfel blocată: ,Venea parcă dintr-un gînd: din teamă... un zbîrnîit pe care putea să nici nu-l ia în seamă, pe moment, dar care acoperea toată distanța dintre forul său intim și pînă la capătul oricărui efort, sub semnul unei încordări aprige, veșnic trează la fiecare investigație a lui, în
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
și pârlit” - gândea Gheorghe Amnar. „Trebuie să trecem și pe la moș Dumitru și pe la Pâcu, să le urăm să petreacă sărbătorile cu bine. Am să vorbesc cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman. „Mitrel abia mă așteaptă să-i pregătesc buhaiul. Că de! Îi băiat mare de-acum și merge cu uratul” - medita Mitruță, cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura! Urra! Trăiască! Piața exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca o halebardă, încât, de departe, omul și unealta par că susțin o convorbire... Deodată, firul aruncat în Mureș și bățul înfipt în pământ se scutură și vibrează cu putere, semn că nu-i de joacă. Guta întinsă la maximum zbârnâie, bățul se apleacă încoace și-ncoa, se-ndoaie, apa se agită ca niște perdele smulse frenetic în lături, lăsând să se vadă, când spinarea, când burta albicioasă a prăzii, și trece uneori un sfert de oră, trece aproape un ceas
Arad,1963(din carnetul de reporter, variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9587_a_10912]
-
cu privire la persoana sa, pe de altă parte, aerul mut începea să-i cânte la ureche, geamurile, mobilele vibrau, zuruiau, încît Pomponescu nu mai putea distinge între zgomot și liniște. Ceasornicul din buzunarul vestei pocnea îngrozitor. Într-o zi, soneria telefonului zbârnâi cu putere, făcîndu-l să sară în picioare. Ex-ministrul se duse singur la aparat, plin de palpitații. . - Doctorul Fessler? fu întrebarea glasului necunoscut. . - Greșeală! răspunse Pomponescu demoralizat. Plictisit, începu să scotocească prin hârtiile sale, să reia cunoștință de arhiva lui internă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se produse cu Pomponescu un lucru nemaiconstatat înainte. Profesorul de beton armat nu mai ieșea din casă și ședea toată ziua somnolând pe canapea în birou, fără a citi, cu ochii pe jumătate închiși, pironiți în tavan. Când soneria telefonului zbârnâia (fenomen foarte rar), nu se mai ridica să răspundă, și dacă venea subreta, cu un semn al mâinii o deconsilia să meargă la aparat. Un amic politic care voi să-l vadă, spre a-l consulta, nu fu primit, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
superior despre țelurile artei și indicînd cu mîna lui grăsulie acele tablouri ale căror calități sau defecte îi ilustrau ideile. O dată sau de două ori se opri și privi gînditor tabloul cu copacul, apoi plecă lăsînd nervii lui Thaw să zbîrnîie pradă unor mesaje conflictuale de anticipație și resentiment. Critica se termină fără ca tabloul lui să fie menționat, și ore la rînd dezamăgirea îl roase ca o picătură de acid. CAPITOLUL 22. Kenneth McAlpin O dată pe săptămînă se strîngeau în fața amfiteatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar fi fost piesele de puzzle ale unei imagini limpezi și totuși de neînțeles, incomplete, un fel de supercarte apărută la granița cărților cu mintea mea. Citeam adânc în noapte, tăcerea țiuia tot mai tare, uneori o insectă se rotea zbârnâind în abajur, frigîndu-se de becul fierbinte. Câte un camion făcea să tremure geamurile. Clipeam tot mai des, mai repede cu pleoapa dreaptă, mai șovăitor cu cea stingă. Îmi aduceam aminte de serile în care trebuia să-mi închid ochiul cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și aerul mirosea a liliac. Vreun sfert de oră din film nu vedeai decât niște umbre vag colorate pe ecran, din care nu-nțelegeai nimic, fiindcă te tot apărai de țânțari, dar apoi întunericul venea, albastru catifelat, vocile se auzeau zbârnâit din boxele străvechi, cerul se umplea de stele, filmul curgea în lumea lui, iar Mircea rămânea singur în tribune, uitîndu-se aproape numai la cer, uimit și fericit când mai cădea cîte-o stea, lăsând o dâră lungă în urmă. Scaramouche se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să învețe să existe în zariștea lor. Se-nfioră deodată în sine și, cum stătea pe marginea găurii din scoarța bătrânului copac, desfăcu elitrele și-ntinse, sub ele, aripi apocaliptice. Se aruncă în gol, alăturîndu-se corului de heruvimi ce strigau, zbârnâind din elitre, "Sfînt! Sfînt! Sfânt V O dată cu ei începu rotiri amețitoare în cer. Deși era aproape opt seara, abia dacă un strop de roz se întindea pe boltă spre apus. Aleea Circului era plină de lume care se scurgea către
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
agățase acolo din zbor, cu elitrele încă ridicate și aripile fumurii atârnând afară, neîmpăturite ca lumea. Arătară biletele și intrară în holul cu enorme ferestre în care se răsfrângeau luminile marilor policandre din tavan. Câteva rădaște pătrunseseră și aici și zbârnâiau de-a lungul nesfârșitelor suprafețe de sticlă. "Ce bîzdîgănii scîrboase", începu Emilia, dar Ionel îi făcu semn să tacă, fiindcă tocmai o zărise pe Marioara în mulțimea din hol. Stătea la coadă la bufetul unde se vindea oranjadă. Mai încolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]