293 matches
-
de cultură, locuia într-un Residence de la Șosea, dar... Și-mi făcuse, tam-nisam, confesiunea vieții, relatând ce i se petrecuse cu ceva timp în urmă, de fapt, cu ce se confrunta... * Era în wekeend și leneveam în pat când fixul zbârnâise amenințător: -Alo, casa X Y ...?! Sun de la Agenția Big Travel. Aș vrea cu domnul X Y! -La telefon! precizasem dezinvolt. Spuneți! -Aveți reținut pentru zborul ALITALIA, cursa... orele... spre... mă admonestase parcă de-a lungul clipelor scurse vocea, căci înștiințarea
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
de manager a învins: - Da! N-am uitat. Mâine vorbesc cu Irinel Popescu și fac programări. O privesc zâmbind, blând și întârzii intenționat să îi răspund. - Ce? Nu mă crezi? Tu pleci, dar pe ele trebuie să le fac să zbârnâie. Am luat-o de braț. Știam că are un suflet bun și momentul era mai mult decât potrivit. Mai știam și că mă iubește, pentru că a iubit-o pe mama mea, o angajată de la contabilitate, cuminte, devotată, iubitoare, tăcută, dar
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
limbă o picătură de sânge din aceste teritorii e ca și cum ai înghiți agheasmă cu azimă sfințită. Moarte curată! De aceea propun să ne mutăm cu toții pe teritoriul distinsului nostru confrate, Marele Vampir African. Zdrențele multicolore, mărgelele și amuletele celui numit zbârnâiră amenințător și o sabie rituală zbură căpățâna seacă a antevorbitorului. De pe lespezile reci ochii holbați priviră, cu o bine simulată nevinovăție, către asistența prea puțin impresionată de această atât de jenantă prefăcătorie. - Băi, colonialist împuțit! Numai la porcării ți-e
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
în mod constant era să plece, să lase totul în urmă. N-ar fi trebuit ca acest lucru să constituie o tragedie, pentru că nu era o persoană care să se atașeze de obiecte și de persoane. Cu toate acestea, îi zbârnâiau în minte toate remarcile privitoare la persoana lui, care nu erau deloc încurajatoare: - Ești un intrigant!, Cora strigase isteric, după ce, în repetate rânduri, el se văzuse nevoit să-i atragă atenția că lucrează fără cele mai elementare măsuri de siguranță
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Vânt dezlânat, dezgustat de-ncremenire, Pălmuie frunze și-aleargă-n neștire, Biciuie colbul, scăpărând tot pământul, Cu foșnet culpabil asmuțind tot adâncul. Vânt deocheat, bolnav de contraziceri, Stinge aleanul de calde preziceri, Zbârnâie cerul cu migrene subtile, Duduie gândul de vorbe abile. Și când obosește, se strânge în cercuri, Crengile rupte-i servesc drept cuvèrturi, Rănile-i sângeră-n calmul amiezii, Furia-i oarbă se-mbată-n iluzii... Blue Mireille, 06.09.2015
FURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372127_a_373456]
-
dac-o fi...o să fie...iertați-mă, bă copii!.. Scuzați...că mor! Ultimele cuvinte ale lui moș Ion îl amuzară pe Paliu: Ha, ha, ha! Auji la el: șcujaci că mor! Ha, ha, ha! Ce-mi placee!... Peste câteve clipe zbârnâi telefonul. Ionică iar se sperie și-i aruncă receptorul lui moș Ion. Din receptor se revărsau în toată camera „alo-uri” foarte nervoase. Moș Ion luă calm receptorul și spuse blajin: Tu ești, bă, Iliuță, tată? Ce te-a apucat
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a strigat. 3 iunie La doi-trei ani, miticismul de stat producea monștri gen Balcanii zonă a păcii, începeau foielile, zbîrnîiau telefoanele spre bulgari, spre sîrbi, spre... da, venim, venim, răspundeau prompt jivkopictorii și titosculptorii, ai noștri dădeau în fiert, întindeau degrabă pînze, turnau ghipsuri, mai întindeau o pînză, mai turnau un cancioc de ghips, afișul era gata și, dintr-o dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru pe marile scene ale lumii, revenit, după ani, în București, în alt București, și răspunzînd, în fața aparatelor t.v., unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca la nici un alt meci rezervat babanului staff oaspe. Cu cîteva momente înaintea fluierului de început, comandoul dinamovist își ocupă, înfoiat, locurile: niște robotizați Becali, unu și unu, ca-ntr-un bufon thriller S.F. Pe ei se putea! cu aparatele zbîrnîind, țuțării stas ai televiziunilor locale și centrale. Ca-n celelalte indigeste seriale t.v. sport, cu ceilalți Becali, ai Stelei. Disconfort total. Meciul? Cu un uns cu toate alifiile (albastre) Salomir, la centru, cine putea cîștiga decît Dinamo? A și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în oase, și-n carne, și-n creier?! (Gh. P. doi se îndreaptă spre ușă) Bine, cum vrei..., atunci ne vedem... cînd o să ne vedem (Gh. P. doi a ieșit) Și iar nu mi-a lăsat cheia! Ca să intre dumnealui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
jos, În marginea pădurii, Încep deodată crengile să se miște, ca-nfiorate de o suflare de vânt, și cele dintâi coifuri ies În luminiș. Un șuier ca de vijelie ș-o răpăială de grindină cutremură valea. O pânză mișcătoare de săgeți zbârnâie deasupra pământului, Între cele două puteri. Dar pânza se scurtează. Zidul ce scapără de izbirea săgeților se-mpinge tot mai aproape, tot mai Îngrozitor În clocotul dacilor. Se prăbușesc mulți din oastea romană. Dar șiruri proaspete izvorăsc mereu din pădure
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
țineau zările. Ardeau satele și câmpiile. Puținii pământeni scăpați cu zile veneau Îngroziți, rânduindu-se În oastea voievodului. Bătălia cumplită s-a Încins cât ai scăpăra din ochi. Valea s-a umplut de nechezăturile cailor, de bufniturile scuturilor. Luceau lăncile. Zbârnâiau săgețile. Stefan cel Mare Își deschide drum spre inima bătăliei, către han, izbind În dreapta și-n stânga cu buzduganul ! Striga : Izbiți, feciori, pentru răzbunarea lui Mitruț...Unde-s răzeșii din Borzești ? Izbiți, răzeși !... Deodată, a ajuns făță În față cu
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
fie-un templu-arab? Prin scorburi de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spontan! În afară de asta, sînt cel puțin cîteva săptămîni de cînd n-am mai trecut pe la Brandon Communications, și abia aștept să-i revăd pe toți. De cînd au cîștigat pitchul Arcodas, e o agitație de nedescris În rîndul angajaților, toată lumea zbîrnîie. Arcodas Group e o corporație atît de uriașă și atît de diferită de clienții din zona financiară cu care se ocupau de obicei, că a fost cea mai mare provocare cu care s-au confruntat vreodată. (Știu asta pentru că uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un cadavru. Gîndiți-vă acum în ce situație se află patru ambarcațiuni angajate în urmărirea unei balene excepțional de puternice, active și viclene - cînd, tocmai datorită acestor calități, precum și miilor de accidente posibile într-o asemenea întreprindere îndrăzneață, deasupra balenei pot zbîrnîi opt sau chiar zece harpoane, lansate simultan; căci, firește, fiecare ambarcațiune își are rezerva ei de harpoane, care pot fi legate de saulă, în eventualitatea că primul - lansat fără folos - nu mai poate fi recuperat. Dau toate aceste detalii, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră din răsputeri, cu întreaga lor dibăcie, să apuce saulele aburinde și făcură asta de cîteva ori, pînă cînd - din pricina presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck; pînzele lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de lămâie, care le îndepărtează la fel de bine. De asemenea, puteți răspândi în jurul plantelor frunze cu miros puternic și respingător, cum ar fi cele de vetrice, pelin, soc, oregano sau nuc. Viermele-sârmă Insecta adultă este un cărăbuș cafeniu sau negru care zbârnâie atunci când zboară; dacă îl puneți pe spate, se poate întoarce singur. Are o durată de viață de aproape un an, pe sau sub pământ. Atenție, nu îl confundați cu coleopterele benefice! Viermele-sârmă face un singur ou, în sol umed, în
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
prosopul de plajă din jurul gâtului. Degetele își amintesc de vechile gesturi pe trupurile răniților: plagă împușcată, doar atât, deja mult sânge. Nu trebuie să-i sperii pe copii. De altfel, ei se îndepărtează, cățărându-se pe dună. Vântul face să zbârnâie ușor aripile zmeului. Nu și-au dat seama de nimic. La biroul de recepție al spitalului, mi-a luat ceva vreme să dovedesc că sunt solvabil. Funcționara îmi tot explica în amănunt ce fel de asigurare medicală trebuia să posed
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fie mai moale la genunchi. Îngenunchea și se apleca, lipindu-și urechea de grătar, cu fruntea aproape atingându-i podeaua. ― E doar un șarlatan, spuse ea. Ia banii tuturor. Totuși rămase locului. Într-o clipă, sistemul de Încălzire avea să zbârnâie de la ultimele revelații. Ce se Întâmpla cu Desdemona? Se lăsa oare influențată de vocea fără trup a lui Fard? Ea, care fusese Întotdeauna receptivă la o voce adâncă, de preot? Sau pur și simplu, după zece ani petrecuți În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se dădu jos și Nick trase barca mai sus pe țărm. — Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
extrema cealaltă. Chiar e cazul să-i compătimim. Murakami: Muzica Aum m-a marcat. Am ascultat și nu înțelegeam ce-mi place. Muzica într-adevăr bună îți inspiră diverse trăiri: tristețe, fericire. În cea Aum nu detectai nici un sentiment. Parcă zbârnâie ceva într-o cutiuță. Monotonă, fără profunzime, parcă te hipnotiza. Cei din Aum o consideră o muzică nemaipomenită. Mi-au dat și mie să ascult. Mi se pare că muzica este foarte apropiată de psihologia umană, tocmai din această cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din ziar și se întorceau seara acasă. Mă jenam să-i spun cât de accesibil și familiar ne era Costineștiul vară de vară. Cum zăceam ziua întreagă pe nisip fără gânduri, într-o beatitudine continuă, înconjurată de prieteni. Cum ne zbârnâia în urechi o muzică de generație și că ne legănam sub lumini de stroboscop la Vox Maris. Cum fredonam ironic: „Love me la Cantina 2/ De curg apele pe noi”. Cum făceam cozi la Pepsi și le îngropam în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna Pavel, găsind cererea nepoatei total deplasată față de raporturile ca și familiale cu tânărul judecător, după atâția ani de când locuia aici. Soneria zbârnâi. Judecătorul răsări în fața ușii pe care o deschise larg. - Sărut mâna! întâmpină cu vădită bucurie, mirându-se el însuși de exuberanța afișată, neștiind precis dacă era o formă exagerată a politeții, ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]