5,010 matches
-
sfoară mai trag capul unui cadavru ilustru după mine cînd bat tobele din piele de capră: că mintea lui angajată de Dumnezeu la treburi urgente nu mai are vreme să se uite după culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă. Inocenția (3) Dacă dezvolt muzica de orgă a mesei de scris și-ndemn sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
este Întotdeauna prea scurt și nu am timp să fac tot ce ar trebui făcut. Merită chiar să treci oceanul, numai să vezi piesele de teatru din România, unde cultura Încă mai iese la suprafață din noroiul În care se zbate țara, și strălucește, excelează. Am văzut numai trei piese de teatru, despre care ar fi multe de spus. Să le menționez pe scurt: Comedia norilor, după Aristofan În regia lui Dan Tudor - un spectacol de anvergură, cu Mircea Albulescu În
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Și vor merge iar corăbii Căutând mereu cărarea. Vor ajunge de departe La un țărm bătut de vânturi Va fi liniște acolo Cade ancora-n adâncuri. Mult nisip se va preface Într-o ploaie ca de stele Valurile se vor zbate Ca și gândurile mele .... Multe iarăși vor ajunge Spre un țărm mai fericit Și vor bate iar cărarea Din apus spre răsărit.
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
țânțari O muscă se chinuie să intre în casă. în bâzâitul sugrumat, Jumătate înăuntru, jumătate afară, Respir împreună cu Radu încă o vară în Bărăgan, Cu zile adânci care-ți dau amețeli Și insecte care nu pot trăi fără să se zbată. Stăm pe șezlonguri în fața frigiderului deschis (Acestea sunt momente în care Radu își dorește să trăiască mult, Iar eu îl întreb dacă-mi dă voie să scriu poeme despre el) Cu privirea un pic spre dreapta, Spre ușa plină cu
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
prin lume, s-a îndrăgostit. Ea era o femeie care îl scosese din vizuină, cu modul ei de a-l privi pe ultima inovație a științei. Cristian s-a însurat, a făcut copii, a alergat să-i căpătuiască, s-a zbătut să prindă bilete bune pentru concedii, a făcut eforturi să-și cumpere mobilă frumoasă, frigider, televizor, apoi o plasmă mare. în sfârșit, anii au trecut încununați de mici satisfacții, cu idealuri legate în primul rând de realizarea copiilor. De tinerețe
Cristian by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/9686_a_11011]
-
într-o zi albă eu voi fi tu într-o zi neagră eu voi fi eu. D: Adu-ți aminte rostirile vechi: Și spune mormântului Ťtu ești tatăl meu iar viermilor: voi sunteți mama și surorile meleť" cartea mea își zbate aripile fiul luminii va lovi acoperișele voastre ștergeți-vă ochii. Mormântului să-i spui toate întâmplările tale. N: Mai am o oră și voi fi azvârlit în lăuntrul universului vostru. O oră mai e - și mă voi înnegri de prea
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
cu zăbavă, că nu-l grăbește nimeni. Dar dacă se scoală?... Și ce dacă se scoală?... La urma urmei n-a făcut nimic. O să-i spună c-a dezbrăcat-o să poată dormi mai bine. Numai că inima i se zbătea să sară din piept. Când s-o descalțe, observă că doamna are un singur pantof. Îl căută prin casă, ba se duse și-afară să vadă de nu cumva-i rătăcit în birjă - nimic. Ce-o să facă dimineață când s-
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
un întreg ținut păduros într-o grădină. Avea convingerea că natura e nerafinată prin definiție. Dispunând de o armată de lucrători, defrișează, remodelează terenul, tunde arboretul, dirijează creșterea fiecărui exemplar vegetal și a întregului ansamblu. Câteva decenii la rând se zbate pentru a-și impune regulile. În ciuda nesfârșitelor extinderi, minuțioaselor reveniri, izbutește: subjugă un întins peisaj, care devine armonios, subtil; pe întreg domeniul său natura se desprinde de sălbăticie. Ajuns sexagenar transformă și blazonul familiei, introducând pe scut un labirint arboricol
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
Acum, cine se bate? Intrăm În Uniunea Europeană fără Basarabia? Intrăm fără Bucovina de Nord? Pe ele cui le lăsăm? Asta e marea mea durere. Și marea, neagra mea supărare. Pe cine sunteți supărat? Pe politicieni, care nu s-au zbătut, care au cedat, care au ales calea lașității. Nu sunt supărat pe România, ci pe politicienii și pe diplomații ei. De România sunt legat, fiindcă este țara mea. Eu, dacă am venit aici, În Franța, am venit pentru ideea de
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
un galben Îndulcit. O stare de bine transpare Încă din debut. Într-un contrast frapant, substanța cărții surprinde cititorul Într-o tranziție spre un alt plan afectiv decât cel evocat prin copertă. Adriana Bittel dă viață unor personaje care se zbat Într-un labirint al sentimentelor, al activităților cotidiene, din care nu mai au scăpare. Ancorate În Țesătura temporală a anilor ’80, personajele integrate trăiesc experiențe neînsemnate, aureolate de un zbucium sufletesc permanent. Perspectiva realistă pe care autoarea o adoptă are
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
care mi-a cerut ... textul de la 'Pantomima' (un spectacol de pantomima. n.n.) este nulă. Măcar aia sesizaseră că aveam ceva de spus. Ăștia nu sesizează nimic. Pot să spun că este o involuție de calitate. Mediocritatea culturală în care ne zbatem și care sufocă demersul unor mici excepții care mai sunt azi, tractează după sine motivația existenței poporului român. Dacă nu vom lupta fățiș împotriva acestei mediocrități majoritară ascunsă în toate formele de existență, nu vom putea să ne mântuim de
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
divinitatea este alterată până la stadiul unui reflex condiționat de anii comunismului, Dumnezeu devenind un substitut al individului Ceaușescu, care avea apanajul unei forțe supreme capabile să susțină Întreaga existența a cetățeanului. Pasivitatea exercitată de noua forță determină confuzie, fiecare personaj zbătându-se În problemele insignifiante (dar atât de acut percepute de fiecare dintre ele) ale unei existențe derizorii. De asemenea, indiferența acestui Dumnezeu denaturat de societate condiționează acceptarea de către locatari a mutării lui Simion În ascensor, În scurt timp ajungându-se
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
la un nivel superior. Astfel, România devine ultima destinație pentru Marius Albu. Întregul roman lasă aceeași impresie ca un acelerat cu viteză maximă. Adrenalina este pompată În cantități din ce În ce mai mari, pupilele se dilată, inima zvâcnește, mintea amețește, aleargă, zboară, se zbate din ce În ce mai tare, până când, deodată, peisajul se schimbă și ne trezim În fața unei prăpăstii fără sfârșit, a unui abis. Apoi, filmul se rupe. Dar altundeva Începe un altul, pentru ca și acesta să se termine și tot așa, la nesfârșit. La fel
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
inimă în sistolă și diastolă? Ele nu se opresc niciodată. E un flux continuu de viață în interiorul acestei inimi mecanice... Am plecat din ceasornicărie tot cu gândul la ceasuri. Mi se părea că toate au prins deodată viață și se zbat ca niște necuvântătoare, ca niște fluturi în cadranele lor, strigând neajutorate versurile lui Nichita. Să le mai lase lumea un minut, o secundă, dacă nu „un anotimp, un an, un timp".
ALECART, nr. 11 by Adela Căşuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92907]
-
dar azi o face cu mine așezându-mă într-un loc pe care nu l-am căutat, oprindu-mă din alergătura lumii. Acum poezia are rolul întâi în inima sufletului meu, celelalte lucruri pentru care am alergat și m-am zbătut să le dobândesc, au locul lor, un rol mult prea secundar față de dragostea pe care o am astăzi penrtu poezie. Cu Doamna, Cezarina Adamescu, tocmai am terminat lucrul la o carte care are amprenta cerului pe ea. Am lucrat la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93745_a_95037]
-
problema orei și a statutului orei de religie a mai fost desbătută și în anii trecuți... Ce să facem, acestea sunt, după unii, adevăratele și singurele probleme ale României post comuniste ori post-decembriste - care, iată, de douăzeci și cinci de ani se zbate și se străduiește să-și caute locul, rostul, sensul și importanța în noua configurație geopolitică și geostrategică, în cadrul institituțiilor globalizante și globalizatoare ale structurilor europene și euroatlantice... Și te pomenești că, potrivit unora, Biserica cu ale Ei, ar sta în
Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!… [Corola-blog/BlogPost/93769_a_95061]
-
Cred că și aici ar avea nevoie de ajutor, a luptat din greu să plătească avocatul. Frățiorul meu a primit la naștere diagnosticul de paralizie cerebrală, tetrapareză spastică. Noi stăteam la țară, la Seaca de Câmp, dar bunica s-a zbătut și, deși nu mai are serviciu, fiindcă a trebuit să renunțe la el când tata ne-a părăsit, a reușit să închirieze un apartament în Craiova, ca să îl ducă pe Gabriel la ședințe de recuperare, la tratament, la doctor. Dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
ajutor pentru tratament, de pamperși, bunica zice că ar avea nevoie să îl vadă și un alt medic specialist, iar ea are nevoie de ajutor să aibă cu ce plăti chiria, întreținerea și să aibă grijă și de mine. Se zbate să câștige procesul pentru fratele meu și îmi spune că speră că va putea să ne ofere o viață mai bună și că nu va mai trebui să suferim atât. Mi-a promis că, deși tata ne-a părăsit, iar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
Emil Brumaru Ca pe-o cupă grea de carne Îți duc coapsele la gură Să-ți sorb sufletul cît roua-n Clipa ei ne mai îndură Cît se zbate-n vînt lumina Ca o frunză uriașă Nu mai da pe fluturi vina Că-ți scot sînii din cămașă Și ți-i zmulg cu chiu și larme La izvoare-n prund să-i sfarme Unde-un pește-albastru doarme Lîng-o cupă
Un pește-albastru pentru Fascinel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12063_a_13388]
-
sînt nici bune, nici rele. Sînt necesare echilibrului fizic al lumii. Toate astea sînt candide ca un ciclon, ca un cutremur de pămînt, ca o erupție vulcanică: dacă ești lava azvîrlită, valul, piatra ce se prăbușește, e natural să te zbați, să urăști, să lupți, să suferi, să te aperi. Dumnezeu este în afară de lumea asta, - părăsită sie însăși, reechilibrîndu-se prin ea însăși, - cu mult deasupra, și nu ține nici cu unii, nici cu alții. El e dincolo de geologie și de istorie
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
în urma mea. Năvălesc, în fuga cea mai mare, din spate gonit, spre bătrînețea hidoasă. Nu mai am timp de nimic. Golul se constituie, se împietrește, se definitivează în mine, peste mine. Am de lucrat, neîntrerupt, zi și noapte. Dacă mă zbat, am impresia că pierd timpul. Dacă mă odihnesc, e mai rău. Mă întind pe pat cu un roman în mîini, pentru o jumătate de oră; sau mă duc "să iau puțin aer", o oră, pe cheiurile Senei și mă trezesc
Scrisoare din Paris uitată în paginile "Vieții Românești" - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12032_a_13357]
-
flori lângă o livadă cu prunci și cete de grauri pentru noi umilința a fost singura stea acoperișul sub care cei puternici au refuzat să vorbească și îndelung am tăcut ca peștii sub mare ca peștii pe uscat ne-am zbătut în năvoade retorice într-un târziu când ne-am întors din pribegie frunzele refuzau să ne mai dăruie umbra iarba se ofilea în fața noastră iar ei înfrigurați și tăcuți țineau în brațe ca pe un copil din flori un fag
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
siliți de vremuri să plece în bejenie. Revenind la Romulus Cioflec, el rămâne aproape un deceniu în Basarabia, predând în diverse licee din Chișinău. Mânat mereu de setea de cunoaștere și de spiritul de aventură, chiar în acest răstimp, se zbate să obțină o bursă de studii la Berlin, pe care o primește în 1921-1922. în 1925, participă, la Paris, la lucrările Internaționalei muncitorilor din învățământ. Peste câțiva ani, reîntors în capitala Franței, îl va cunoaște pe Panait Istrati, de care
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
visul ei afund Viața și moartea în care ești, în care sunt, Rămân doar povești în care sunt, în care ești. O catedrală de lână Fantome cu crengi, Trunchiuri cu aripi, Aripi cu frunze, Ceața amestecă totul în aliaje confuze Zbătându-se să se desprindă Și să poruncească în zbor, Arborii își pierd penele, Fluturii vâslesc prin țărână aburindă Și se înrădăcinează ușor. Nu mai există regnuri, Nici stări de agregare, Nici orizont între mare și cer, Nici mal între pământ
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
străin s-ar putea să se așeze singur în pagină rânjetul lui triumfător ar fi de nesuportat cu cerneluri și paste nu-l voi putea șterge dar stai puțin de unde vin toate astea al cui e gândul în care mă zbat înainte de a fi aruncat în tigaia sfârâind din bucătăria infernului? noi nouții lumea a început cu noi și sunt sigur cu noi se va și sfârși de mai multe ori o dată cu fiecare o dată pentru fiecare oricât de puțin ne-am
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]