422 matches
-
decât țârâitul greierilor și vocile oamenilor ce coseau iarba pentru vite. Cu câteva zile înainte, Dumnezeu trimisese o ploaie binefăcătoare și pădurile și fânețele râdeau în soare, veselindu-se de frumusețea cerului și pământului. Urmăn, care se săturase să se zbenguie prin cireși se apropie de mama sa care trebăluia lângă pirostrii și, cu glas dulce îi zise: - Mămucă, mămucuța mea, te rog să mă lași să merg în pădure cu Leura, ca să culegem niște hribi, c-am găsit ici, în
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
Copilărie, și curge, curge rândul. Mi-e dor de vremea-n care toți cinci copii eram, Și ziulica-ntreagă, întruna ne jucam. Leșie din cenușă, când tu făceai mămucă, Iar noi, pe după ușă pândeam de-i rost de ducă La zbenguit oleacă. . .Zburdam așa ca mieii, Curați ca ghioceii, întruna pe toloacă!. Când văruiai în casă și aranjai frumos, Așa de bucuroasă, schimbai totul pe dos, În altă parte masa, ba patul, ba găleata, Făceai pe șmecheroasa când seara, venea tata
COPILĂRIE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366572_a_367901]
-
Toate Articolele Autorului În golful meu vin goelete Cu fructe și coloniale Cu băuturi pentru banchete În ambalaje liliale Hamali în straie de sudoare Din josul calei vin cu lăzi În bronzul lor e-atâta soare De parcă merg la-mpărțit prăzi Zbenguie-se pescărușii. Înalt, Zborul lor un cod sau o parolă, Duc de la un chei la celălalt Țipete în ritm de barcarolă Un invalid dintr-o umilă Și melancolică, uzată Armonică, cerșește milă Zâmbind de fiecare dată Și noaptea cad imparțiale
ÎN GOLFUL MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366792_a_368121]
-
Îmi ciulesc urechile, poate susură sau poate licăre vreo soluție cum să îmi îmbrac gândul care mă-mboldește mereu. Când mi se pare că întrezăresc ceva, imaginile îmi vin parcă virusate. De la o vreme, pe canavaua unor întâmplări, încep să zbenguie și să se închege niște idei, iar mai apoi, chiar să prindă ceva culoare. Dar ideile sunt fluide, curg și nu știu pe unde se ascund. Încerc iar să le găbuiesc. Dau să le prind și-mi scapă printre degete
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
rar. Afară a început să ningă cu fulgi mari, copiii se bucură gândindu-se că a doua zi vor ieși cu săniile la joacă. Ninsoarea devine din ce în ce mai densă, fulgii de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând întrebare după întrebare: - De ce ninge? Afară este iarnă
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
dansa deasupra grădinii, apoi se așeza lin peste flori... Alteori, ascultam glasul salcâmilor înalți cu ramurile grele sub povara ciorchinelor de flori albe prin care alergau grăbite albinele, cu "coșurile" pline. Noaptea, înainte de culcare, ascultam șoapta ierbii, prin care se zbenguia vântul ștrengar și închizând ochii mă lăsam învăluită de parfumul suav al florilor, de clinchetul clopoțeilor încărcați de rouă și de lumina blândă a stelelor. Grădina, mi-a oferit muzica sa și puterea de a visa... Culorile florilor erau sunete
GRĂDINA FERMECATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365762_a_367091]
-
struna a nimic care nu ești tu în stepa propriului tăiș deschide-ți ochii rostul e să ucizi starea de a fi e să mănânci bine dar muzica întreabă trubadurul cu delicată uimire starea de sunet a luminii care se zbenguie în sângele arid nu o simți nu freamăți când un fir de păpădie își dăruie lumii fulgii fecunzi ai învierii înviere spui înviere da așa spun învierea este să trăiești bine dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ARBORI ÎN IARNĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 787 din 25 februarie 2013 Toate Articolele Autorului arbori în iarnă Prin ramurile mele și ale tale se zbenguie păsările iubirii venite din lumile visului. În fiecare clipă lăsăm să cadă câte o frunză pe rădăcinile noastre asprite, și așteptăm tăcuți iarna să ne ningă cu cântecele amintirilor noastre. Am trecut prin primăveri cu râsul zglobiu, prin verile pline
ARBORI ÎN IARNĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351978_a_353307]
-
răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
cuminte. Cu frunze de-aramă acoperă ochii Pictând nostalgia pe umărul serii, Regrete sculptează în lacrima verii Și poartă, azi, trena tomnaticei rochii. În lanțuri mă prinde, pribeagă, o ploaie, Pe trupu-mi își lasă amprente zălude, Cuvintele-n minte se zbenguie, ude Apoi se aștern pe hârtie - șuvoaie... Lucesc, răsfirate-n cerneală albastră, În patima oarbă ce crește în mine Și-n toamna ce suflet ar vrea să-mi domine, Ca doruri să-mi frângă în mintea sihastră. Furtuna mă prinde
MĂ ÎNTUNEC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352429_a_353758]
-
prietenul meu, părintele Ghiță - așa îi spuneam noi în intimitate - îmi era oaspete. Venea și se instala la mine ca la el acasă. Și ne simțeam bine. Și eu, și el. Uneori, când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă
RECENZIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 78 din 19 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350496_a_351825]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CĂLĂTORIND PE ALT POEM Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorind pe alt poem Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt
CĂLĂTORIND PE ALT POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351045_a_352374]
-
prietenul meu, părintele Ghiță - așa îi spuneam noi în intimitate - îmi era oaspete. Venea și se instala la mine ca la el acasă. Și ne simțeam bine. Și eu, și el. Uneori, când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă lume
ŞASE ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ, A PĂRINTELUI GHEORGHE CALCIU DUMITREASA, de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351000_a_352329]
-
realizare bună, pentru Cocuța era ceva foarte bun. Cum se întorcea de la muncă, se schimba și îl căuta pe Suman la noua lui reședință unde putea să citească în liniște, căci nu era deranjat de nimeni. Plecau amândoi prin vie zbenguindu-se ca doi copii inocenți, ceea și erau. Cocuța îi vorbea mereu de strung, de piesele care le executa. Era o muncă unde atenția era arma de rezistență. Se bucura că nu avea rebuturi și că în curând avea să
TOAMNA VINIFICAŢIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345705_a_347034]
-
prietenul meu, părintele Ghiță - așa îi spuneam noi în intimitate - îmi era oaspete. Venea și se instala la mine ca la el acasă. Și ne simțeam bine. Și eu, și el. Uneori, când rămâneam singuri, dădeam în mintea copiilor: ne zbenguiam, ne băteam cu perne și făceam fel de fel de trăsnăi. Asta poate poate pentru că nici eu, nici el nu am avut tinerețe. Cu prilejul acestor vizite, casa mi se transforma în chilie de duhovnic și în loc de pelerinaj. Venea multă
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
Ediția nr. 565 din 18 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poate că... Eu te privesc: în tine-i trupul verii înmiresmat de florile de tei și porți în suflet cântecu-nserării și-mprăștii doar iubire pe alei. Te las ca să te zbengui în neștire, că poate mă primești cu tine-n dans, că doru-mi arde suflet-risipire Și ore-mi sunt un nesfârșit balans. Leonid IACOB Referință Bibliografică: poate că... / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 565, Anul II, 18 iulie
POATE CĂ... de LEONID IACOB în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355959_a_357288]
-
clinică, așa cum i-am promis. Nu este un om rău. Are nevoie de ajutor, e clar. Scriitorul se arătă dornic de subiecte noi și abia aștepta ziua următoare, să țină pasul cu evenimentele. În acest timp, prin mintea nebunului se zbenguiau tone de stări, trebuia să facă ordine, dar putea oare să pună lucrurile cap la cap și să le definească într-un fel? Veneau și dispăreau crâmpeie de nume, locuri, oameni, se făcea seară și dimineață într-o singură clipă
PROMISIUNEA DE JOI (XII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354869_a_356198]
-
adevărați alpiniști. Pe partea de răsărit lacul este străjuit de crestele sterpe ale masivului muntos. Aici este un hotel, dar și un restaurant mai aparte care pătrunde în apele lacului ca o lacustră. Prin apele limpezi cu nuanțe verzui se zbenguie păstrăvul indigen. Aici, la hotarul dintre crestele dominante ale munților și albastrul infinit al cerului, adesea vremea devine capricioasă și rafalele vântului, vuietul său, urletul văii, ecoul tunetelor, fulgerele ce se preling ca niște șerpi luminoși pe stânci, nori fioroși
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
romancier al secolului al XXI-lea o dorește, este un joc al mutărilor de destine murdar și ineficient pentru un intelectual, care se pierde într-o lume viciată însă nu lipsit de inteligență, de școală ascunsă a inițierii, purtat și zbenguit în lumea profană, ce îl dorește pentru ideile și sclipirile minții lui perpetue spre gândiri înalte, satisfăcându-le plăcerea. Profanul rumegă materia ce îi cancerizează interiorul și îi urâțește tot ceea ce puterea minții observă la el, fizicul i se sfârșește
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
voi rupe nici o filă, Că fiecare zi va fi un vers; Când poezia-i gata, să ai milă Și să mă iei cu tine-n univers. De n-om putea, rămânem în țărâna Bătătorită-n urme și nevoi; Ne-om zbengui făcând mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Referință Bibliografică: Cârcel / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CÂRCEL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370977_a_372306]
-
cu vârful limbii, trezind fiori și tresăriri necontrolate în partenerul său. Mircea rămase surprins de îndrăzneala fetei, dar cum nu era crescut într-o chilie călugărească lângă maici, era deschis la orice joacă erotică cu frumusețea de fată ce se zbenguia în patul solid, construit din lemn masiv sculptat în stil baroc. Săndica gusta cu nesaț din fructul oprit, trăind senzații pe care nu le-a mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
schimbăm din când în când câteva cuvinte prin stațiile de emisie-recepție. Apoi se petrecu miracolul ! În depărtarea spațiului observ, cu deosebită încântare, două puncte luminoase care se măresc văzând cu ochii. Peste câteva minute urlu ghiont de fericire și mă zbengui ca un copil prin cabina strâmtă și urâcioasă. „Ne-au găsit ! Suntem salvați !” Prin hublou se zăreau două astronave-mamă, perfect identice, care se apropiau. Apoi încremenii. Pe partea opusă apărură alte câteva zeci, sute, poate chiar mii, în timp ce doua navete
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
meu Sorin, flori de bujor și de colț, puse la breteaua pălăriei de aba, ce o turteam cu un pumn, ca să beau apa rece ca gheața și dulce ca mierea, a izvoarelor ce se nasc chiar din vârful muntelui. Mă zbenguiam toată ziua prin golurile alpine, cu buzele roș-vinete de zmeură, afine, și frăguțele care le înșiram pe un pai, ce muntele mi le dăruia bucuros, apoi adormeam cu capul pe drobul cu sare, de unde lingeam împreună cu oile, sau mă întindeam
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
valsuri cu straturi succesive de cojoace colinele amarnic troienite se vor brăzda de riduri de la sănii și-or tremura sub chiote pornite de țâncii ce-n zăpadă fac mătănii pământu-și va păstra îmbrăcămintea întreaga iarnă și pe săturate ne-om zbengui cât nici cuprinde mintea pe pârtii albite peste noapte *** Referință Bibliografică: zăpada care cade din înalturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
ZĂPADA CARE CADE DIN ÎNALTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369684_a_371013]
-
Alături de veseli și iuți copilandri... Iar azi amintirile-n el parcă saltă. Se zbat ca un pește ce-și caută valul, Căldura din soare le vindecă rana Și poate-nflori-vor ideile-n pana Fecundă ce caută liniștea, malul. Se zbenguie, -apoi, pe câmpia din suflet Și zboară din floare în floare - mici fluturi Ce-mpart tuturor colorate săruturi; Vigoare îmi pun în nevolnicul umblet. Aduceri-aminte, veniți către mine, Croiți-mi o punte spre cerul albastru, Să-mi vindec o rană
ADUCERI-AMINTE SE ZBAT ARZĂTOARE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370145_a_371474]