169 matches
-
glazura și, deși nu are febră, e palid și TĂCEȚI DIN GURĂ! LĂSAȚI-Mă Să VORBESC CINCI SECUNDE LA TELEFON, Vă ROG! Of, dracu’ să mă ia, nu mai rezist mult în felul ăsta! Pledoaria lui Clodagh era agresivă și zbieretele nu se opreau de nici un fel. —Craig face așa? întrebă Ashling. Trebuie să fie o superdurere de stomac. Face de parcă i s-au scos mațele afară. Nu, e Molly. Ea ce mai are? Ashling a reușit să deslușească ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
stai pe genunchiul lui mami dacă promiți că faci liniște. Promiți? Dar, deși Molly nu făcea nici o promisiune, o serie de zgomote ciudate îi lăsa de înțeles că primise oricum voie să se suie pe genunchiul lui mami. Din fericire, zbieretele s-au domolit până la scâncete și oftaturi. —Și de parcă nu ajunsesem deja la capătul puterilor, idiotul de Dylan sună să îmi spună nu numai că ajunge din nou târziu acasă, dar că săptămâna viitoare va trebui să meargă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
interesată. Fusese foarte încântată de noul ei tapet. Dar acum, că era gata, satisfacția și mulțumirea nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să pape tot dacă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Îi replicară că postul de spălătoreasă la bucătărie era ocupat. De la fereastra camerei sale, Jacinta văzu cum Francisco Javier se Îndepărta deja cînd, dintr-o dată, se opri. Băiatul se Întoarse și, dincolo de spectacolul maică-sii care Își spărgea bojocii În zbierete cu servitorii cei obraznici, Îi zări. Julián o săruta pe Penélope În fereastra cea mare a bibliotecii. Se sărutau cu intensitatea celor care Își aparțin unul altuia, străini de lume. A doua zi, În timpul recreației de prînz, Francisco Javier apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei. Generalul și Toțki dădură iarăși să plece iute. Și Ganea era cu pălăria în mână, însă stătea tăcut în picioare și nu-și putea dezlipi ochii de la spectacolul ce se desfășura în fața lui. — Nu te apropia! striga Rogojin. Lasă zbieretele! îi spuse râzând Nastasia Filippovna. Încă mai sunt stăpână în casa mea; dacă vreau, pun să ți se dea brânci afară. Încă nu ți-am luat banii, uite-i acolo; adu-i încoace, tot pachetul! În pachetul ăsta sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai a anului, așa că la sosirea noastră erau aici peste o mie de oameni veniți din toate Închisorile din țară, unii direct, alții prin pușcăriile de tranzit Jilava sau Văcărești. Toate numărătorile, Împărțirile pe brigăzi, apelurile etc. erau Însoțite de zbierete, țipete și amenințări din partea caraliilor, precum: „Vezi, că te expediez ramburs la Închisoarea de unde ai venit”..., „Uite că În loc de Baltimore ai nimerit la Peninsula”..., (denumirea orașului american era pronunțată de Ghinea după cum se scrie; de unde să știe el, pronunția corectă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prevăzători spre inima neagră a acesteia, pe sub bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii ei umeziți de apa morții îl urmăresc tăcuți, cu aceeași nespusă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de aservire dintre femei și bărbați. Traducere din limba germană de Maria Irod, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 29.50 lei Povestea unui buletin (IIĂ O vreme am dormit în fund, pe o băncuță din Gara de Nord. M-au trezit zbieretele unor soldați beți - „Hai liberare!“ - și mi-am dat seama că mă luase cu un frig îngrozitor. Eram doar în tricou și o gecuță de piele... Trebuia măcar să fumez, că muream acolo... Merg pe la chioșcuri, dar nimeni nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
rege, ce, e rău?... De unde să știm ce e simplu gând sau aspirație secretă în sufletul unui adolescent? Câte nu s-au văzut? Și pe acest dubiu pe care Dobrinescu îl exprima cu egală măsură, râsul meu se transformă în zbierete și Dobrinescu în sfârșit zâmbi și el cu tot chipul. Băurăm ce mai era în sticlă și ne dezbrăcarăm. Mie mi se făcuse somn, dar el continua să-mi vorbească insistent. Nu mai știam ce spune, din când în când
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mort din fața mea. Moartea îl surprinsese cu o mască a durerii pe figură. Am vrut să plec, dar ceva m a oprit. Nu puteam să las leșul acolo. Dacă îl vedea vreun copil sau vreo femeie mai sensibilă? Îmi imaginam zbieretele ei de frică. Îmi făceam încă planuri, când un bătrân a ieșit din curte și a dat cu ochii de nefericitul animal. Când și-a ridicat privirea și s-a uitat la mine, mi-am imaginat tot ce era mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
suit o noapte întreagă, umăr la umăr, cu gâturile întinse și în ritmul aceluiași pas. Galbena felie a lunii ne întâmpină, pe platoul pe care pasc trifoi, cel puțin două mii de vaci. E încă întuneric când trecem pe aici, printre zbieretele văcarilor și dangătele sutelor de clopote sonore și sparte. În jurul platoului, doar uriașele ziduri negre închipuite din munții împăduriți, ca să ne închidă cu desăvârșire într-o arenă neagră, acoperită ce cerul ferecat cu milioane de stele. Atunci mi-am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acesta, arătând în partea cealaltă a sălii silueta uriașă care se profila pe ecran. Patronul se duse spre băncile din față, unde țipetele deveniseră mai violente. Teama risipindu-se, copiii se întreceau cine țipă mai tare. Ignatius asculta chicotelile și zbieretele lor ascuțite și se distra copios în bârlogul lui întunecat. Cu câteva amenințări blajine, patronul liniști rândurile din fața și apoi privi spre locul unde trupul izolat al lui Ignatius se înălța ca o matahală deasupra capetelor mici. Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici eu nu mă prăpădesc după ei.) După puțin timp, manierele sociale brutale ale Myrnei mi-au gonit admiratorii de la masă și am rămas singuri, doar cu cafelele reci și cuvintele arzătoare. Când n-am mai fost de acord cu zbieretele și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din vârful clubului Zombie arăta ca Apocalipsa. Danny știa că era speriat și s-a îndreptat direct spre vedenie. Gorila de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de secundă de lumină înflorită pe țeava pistolului îi dezvălui lui Buzz conturul celuilalt. Apucă paltonul insului, îl trase în pat, îi acoperi fața cu o pernă și-l împușcă de două ori în cap de aproape. Pocnetele răsunară înăbușit. Zbieretele lui Audrey se auziră ca vaierul prelung al unei sirene. Buzz coborî din pat și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcu atent Nicanor ducînd un deget la buze. Și numaidecît apoi, tot din acea întunecată și fioroasă parte pădurii, unde nu puteai distinge nimic din cauza ramurilor încîlcite, începu să se audă iar un freamăt surd de strigăte, țipete, urlete și zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Întruchiparea perfectă a bunătății și armoniei, dar viața trăită alături de el avea să demonstreze contrariul. După apariția primului copil, un băiat dolofan și frumos ca un Îngeraș, a Început să frecventeze tot mai des cârciumile, sub pretextul că nu suportă ” zbieretele ” repetate ale micuțului. Se Întorcea noaptea târziu și, dacă apuca să ațipească și scâncetele copilului Îl trezeau din somn, Începea adevăratul scandal. Putoare nenorocită! Ia naibii copilul În brațe și fă-l sa tacă că, de nu, vă dau afară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
acum lăncile, după care le abandonară, fiind prea greoaie, și-și scoaseră săbiile. Încăierându-se, desprinzându-se apoi, cădeau, se ridicau iarăși și se băteau la nesfârșit, în propria lor luptă personală. În sfârșit, unul îi zbură celuilalt capul. Cu zbierete aproape demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonț rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i pe necredincioooși! se auzi dintr-odată vocea lui Euripide răcnind atât de puternic, încât aproape că îmi sparse timpanele. L-am privit cu milă, fără să înțeleg cum de mai putea trăi mistuit de o asemenea ură. Răcnetele și zbieretele sale de animal groaznic rănit și suferind erau fără egal în panoplia ororii, pentru că erau absolut nefirești. - Ucideți-i pe ticăloooooși, își mai vărsă el teribila ură încă o dată, râzând și plângând în același timp. În acea clipă am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ți le întunecă. Orice sunet te distrage. Te doare capul de la adeziv. Nu, nimeni nu mai e stăpân pe mintea lui. Nu poți să te concentrezi. Nu poți să gândești. Întotdeauna reușește să se furișeze câte un zgomot. Râsul morților. Zbieretele actorilor. Toate aceste mici doze de emoție. Se găsește întotdeauna cineva care să-și împroaște în aer propria dispoziție. Casetofonul din mașină, care le difuzează în eter, în tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Ar fi o lume în care un cuvânt ar valora cât o mie de imagini. E greu de spus dacă această lume ar fi mai rea decât lumea în care trăim, cu muzica ei asurzitoare, cu televizoarele care bubuie, cu zbieretele care se aud din radiouri. Poate că, dacă Fratele cel Mare nu ar mai exista tot timpul în noi, am putea să gândim. Reversul medaliei este că poate vom pune din nou stăpânire pe mintea noastră. E ceva inofensiv, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din gesturile lui. Îmi duc instinctiv mâinile la urechi, le astup cu degetele. Un lătrat îngrozitor, strident, disonant îmi arestează timpanele, ce încep să dăngănească în ecou ca niște clopote. Scot repede degetele din urechi; oricum nu deslușesc nimic din zbieretele gnomului, îmi vorbește într-o limbă necunoscută, ce, de altfel, seamănă cu toate limbile. Totul nu are nicio noimă... Tăcere absolută... Gnomul încă se mai zbate în spațiul ferestrei, în același timp continuă să-mi zâmbească. O durere ascuțită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oase. Fii atent la mine, băiete! exclamă el, apoi urlă: Găinarule! Cioroiule! Pedofilule! Și trânti pe jos și celelalte scaune. Cei patru rămaseră atârnați unul lângă altul, țipând și încolăcindu-și picioarele unul în jurul celuilalt, asemeni unei caracatițe în zeghe. Zbieretele lor păreau o singură voce - până când Fritzie se năpusti asupra lui Charles Michael Issler. Îi aplică niște croșee zdravene în stomac cu boxurile: stânga-dreapta, stânga-dreapta, stânga-dreapta. Issler țipa și bolborosea. Fritzie urlă: — Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
văzut destul cât să le spun tot ce trebuie despre fiica noastră. Dimineața, m-a îmbrățișat și a plecat cu Ruben, care o adusese. A dus cuvântul fericirii mele în corturile tatălui meu, dar vocea i-a fost acoperită de zbieretele fraților mei, care m-au numit târfă. Iar Iacob n-a făcut nimic ca să le închidă gurile cele proaste. Simon și Levi se întorseseră la tatăl nostru de câteva zile, cu un plan ascuns. Fuseseră în Ashkelon pentru un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]