246 matches
-
de ploaie deasă și măruntă, neagră și unsuroasă de funinginea instalațiilor petrolifere În flăcări. Demența colonelului meu cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă de telegramele Marelui Stat-Major privind operațiunile unei retrageri uriașe și În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sediul pe locul restaurantului Du nărea de lângă Institutul de Arhitectură. În 1907 Costică s-a gândit să-și treacă toate clasele liceului În particular. În acel an a obținut aprobarea de a fi scutit de taxe de la Mihalache Popescu, un „zbir al lui Haret“. Îl impre sionase vocea lui Costică Beldie - și acesta primește o bursă de 400 de lei/lună și angajarea În corul Mitropoliei. În anul 1908 Își Începe activitatea ca secretar de redacție la Noua Revistă Română a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nimic decât „Nu știu”. De altfel, nu aveam de dat alt răspuns fiindcă nu exista așa ceva. Am fost dus în seara aceea în celulă. După câteva seri, am fost chemat iarăși pe la orele 9 seara la anchetă. Șeful era renumitul zbir Volcescu... Am fost legat de picioare și de mâini, așezat „la morișcă” cu mâinile pe după genunchi și tălpile ridicate în sus, tras de picioare cu o aț. Am fost bătut de zeci și zeci de ori cu ranga peste tălpile
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și cotropire împotriva popoarelor pașnice... Casă, muiere, fiică, fiu... nimic din ce-i "al nostru" nu va mai fi "al nostru". Mereu te vei întreba: "Oare cel cu care întind în blid nu mă va vinde?" Și, la miezul nopții, zbirii vor bubui în ușă: "Hai!!" Țara toată va fi o temniță largă cât țara. Credința, cugetul, cuvântul ți le vor scormoni trepădușii să afle de nu cumva gândești, au faci, altcumva decât e poruncă de la "Stăpânire"... Siluit la trup, siluit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mă aștept să am succes cu procesul. De la ora două, radioul zbiară ca la țară pentru mujici, și de plătit, eu am să-l plătesc. [...] Individul se numește Leși, sau cam așa ceva, iar numele mic e Constanțiu. Un adevărat zbir, lat în fălci. [...] Marți, 4 aprilie [1950] Dulcea mea, altă amânare, ultima, dar să socotim de pe acum totul pierdut. Așa îmi spune toată lumea. Mouette, nu te supăra pe mine, dar am să-ți mărturisesc un lucru și mai grav, care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu s-a Întâmplat acest lucru. Cu simplu titlu de informare pot să adaug, pentru a ne amuza puțin, că Nicolae Breban, cunoscutul romancier, aflat În disidență politică culturală de vreo două decenii, scos din manuale și din biblioteci de zbirii culturali ai tiraniei ceaușiste, publicat la Paris etc. etc., nu numai că nu a fost niciodată invitat al acestui „select” grup - G.D.S. -, dar numele lui nu a apărut decât o singură dată În această foaie, timp de vreo cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poliție, într-o simetrie cu semn schimbat. Monumentalul se află cuprins în ordinea etatică, în arhitectura institu- țională pe care eroul se cațară pentru a ajunge în vârf. „Îndeosebi, promitem nerușinatului inspector polițist, cana liei ordinare, mișelului fără rușine, sălbaticului zbir și călău antropofag, care răspunde la dezgustătorul nume 118 Angelo Mitchievici de Coriolan Drăg...“ Ce s-a întâmplat cu fostul student cu apetit revoluționar ? Coriolan a devenit Drăgănescu. Nu exista însă ca o prezență discretă, o potențialitate, un Drăgănescu în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan și Drăgănescu se află însă nivelați ontologic, deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un Coriolan Drăgănescu, cel puțin nu din perspectiva circumscrierii sale într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
caută obiectul și îl găsește în proximitate. De data aceasta, expresia sa sublimată este invectiva, însă discursul a devenit prin preaplinul său expresie corporală : „Și apoi o cascadă, un torent de invective la adresa autorității, care e compusă din pungași, din zbiri complici cu briganzii ! exemplu : d. inspector, care s-a învoit cu țigancele...”. Inversiunea s-a produs, autoritatea este cea care a devenit tolerantă, per- misivă. Când pronunță sarcastic cuvântul „sublim”, Lefter Popescu nu este departe de o expresie a propriei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și crânceni călăi,/ te-așteaptă lumina ca iarăși ca iarăși sub stele/ născută de jaf până la piele,/ să-și taie sub soare alte căi.// Nici maica pierdută cu pruncul la sân/ n-o cruță nicicând tirana lege/ de nu dă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
termina la restaurante noaptea tîrziu. Activitatea în oraș începea după ora 9 dimineața, obiceiuri moștenite de la ruși. Primarul orașului era baronul de Herța, renumit prin mesele sardanapalice pe care le dădea. Comandantul corpului de armată era generalul Ion Popovici, un zbir. Chișinăul era, la epoca aceea, vizitat, în special, de personalități și ziariști străini. Unii din curiozitate, alții venind să facă anchete. În afara țării se duceau campanii împotriva administrației Basarabiei. Am cunoscut, datorită funcției mele, pe mulți dintre ei și am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez“ și a ridicării în slăvi a „internaționalismului proletar“, cea a falsificării masive a istoriei, a spălării creierelor și a suspiciunii generale. Este mai ales epoca în care zbirii Securității intrau în casele oamenilor la crăpatul zorilor pentru a-i aresta, percheziționa și/sau pentru a-i alunga din propriile locuințe în pijama și cămașă de noapte. Dar este și epoca revoltelor muncitorilor din Berlinul de Est, cea a
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
raliaseră regimului comunist și copia noua organizare a învățământului după modelul sovietic; toate fostele institute de cercetare au fost închise și înlocuite cu organisme servile, sub patronajul noii Academii. Începând cu 1949, au fost aplicate în România tezele lui Jdanov, zbirul cultural al lui Stalin, și urmează o tentativă de rusificare a culturii și chiar a scrisului românesc, prin diverse instituții româno sovietice. În 1953, a fost introdusă noua ortografie slavizată a limbii române, pe care regimul a justificat-o prin
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Streinu, Nichifor Crainic. Unele voci contestatare după revoluție încearcă o departajare netă între cei „din afară”, cei liberi, și cei închiși, dar noi știm, noi care am trăit comunismul ani și decenii la rând și avem și informații, că, adeseori, zbirii poliției politice arestau pur și simplu la întâmplare, după un denunț sau după publicațiile din Monitorul Oficial de dinainte de război și din timpul războiului. (Cazul lui Mircea Vulcănescu, ce ocupase un post în administrația Antonescu.Ă Or, cum vedem, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ne-au format și care au „asigurat” continuitatea marii tradiții culturale românești, sub a cărei cupolă, de altfel, s-au dus luptele pentru unitatea națională, acele spirite, unele citate mai sus, „indiferent” - o subliniem: indiferent! - că au căzut sub mâna zbirilor lui Dej, Stoica, Pauker și ceilalți sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai mult o simplă fațadă grotescă a unei dictaturi decupate parcă din medievalitatea românească târzie, ci „raportul” Biroului U. Scriitorilor către partid, cu aceeași dată, 16 februarie 1972, în care conducerea Uniunii, colegii și prietenii mei propun lui Ceaușescu și zbirilor lui să fiu dat afară nu din Uniune, ci din conducerea de partid! Iar între cei douăzeci și ceva de membri ai Biroului se aflau, la acea dată, trei prieteni apropiați care au devenit membri ai acestui for, extrem de puternic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să scăpați țara de relele care o covârșesc. Pe când păstrați, în exercițiul dreptului vostru celui mai sfânt, atitudinea cea mai pacinică și legală, puterea publică care vă pândea în umbră a asmuțit poliția asupra voastră. Fără motiv, fără somațiuni legale, zbirii polițienești v-au lovit, v-au rănit cu armele, iar rândurile compacte ale sergenților și jandarmilor călări au trecut peste trupurile voastre strivite. Aniversarea proclamărei Regatului român a fost pătată de sânge. Pe când poporul era măcelărit pe ulițe, în sala
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
e compusă din greci, cari vor să puie stăpânire pe țară. Apoi, adresându-se colonelului Badea Dan, care comanda pompierii, i-a spus: — Înainte, Badea Dan, când va suna ceasul, să-ți faci datoria! Colonelul Badea Dan nu era un zbir, era un om de treabă, un om masiv, tă cut, serios și hotărât. Ieșit de la coarnele plugului, ajunsese colonel; fără cultură, era un trupier din aceia cari nu știu da înapoi. Dar era devotat generalului Florescu. Generalul Florescu era mai
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima zi de școală a cam dat-o peste cap. Noile colege, dezinvolte și bine dezvoltate, adevărate domnișoare, au făcut-o să se simtă dureros de mică și neînsemnată. Adevărat zbir și atotputernic stăpânitor în cuibul intim al familiei, în sala de clasă Luana își pierdu glasul. Băieții înalți, proaspăt bărbieriți, lipsiți de orice inhibare, se cocoțaseră pe bănci și aruncau spre grupurile de fete ocheade îndrăznețe. Mara, intrată și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
punct de vedere pedagogic, științific sau psihologic pentru a-și exercita autoritatea în sensul enunțat, relația pedagogică se poate transforma pentru unii elevi în factor perturbator al personalității lor, ducând la inadaptare școlară, abandon școlar, crize psihologice grave. Imaginea „profesorului zbir", a „profesorului Sfinx", a „profesorului rigid", a „profesorului persecutor", a „profesorului neînțelegător", a „profesorului subiectiv în aprecieri și tratamente" ca expresii ale abuzului de autoritate din partea profesorului sunt tot atâtea surse de „inducție afectivă negativă“ (M. Golu, 1993,p. 152
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
cu mult umor. Figură, în orice caz, uneori stângist. S. B.: Pe Acatrinei Mihai cum ni-l prezentați? D. T.: El e un capitol. Vorbim la Casa Studenților despre el, fiindcă era șeful executiv al Casei. Era contabil-șef, era zbirul. S. B.: În 1980, responsabili de activitățile Comitetul de partid pe Centru erau6: Elena Puha, Mocanu Raluca și Georgeta Macarie (propaganda), Aurel Radu (cadre), Gheorghe Chiriță (rezultate profesionale), Nicolae Cozma (rezolvarea sesizărilor), Camelia Beldie (autogospodărirea), Focșa Virgil și Ion Hăulică
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
legalistă, "dintr-o bucată", dar nu punea pumnul în gura ASC-ului, cuvântul nostru era ascultat. Și fetele mele de la UMF s-au înțeles cu ea. Era o femeie care colabora bine cu ASC-ul. O femeie fermă, drăcoasă, chiar zbir ca rector. Dar în regulă, deși apare prin tot felul de prezidii politice, dar acela era statutul ei de rector. Punea la punct și problemele interne ale UMF-ului, mă refer la cele instituționale. Era foarte fermă în privința asta. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
o discuție ca la școală, între diriginte și părinte. Era o prelungire a dirigintelui. Nu era o machetă dată de la partid sau de la Centru, o fișă a discuției. De multe ori, secretara șefă, cum era doamna Folescu (care era un zbir, ea conducea, nu decanul) îi apostrofa. Nu era o matrice sau un algoritm stabilit de sus. Iar eu am lăsat lucrurile astea la nivel de bază, pentru că mi-am dat seama că nu am forța aia persuasivă, de convingere, să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că el nu poate fi ucis, fiindcă "s-a schimbat". Metamorfoza este uluitoare: "chiar atunci, într-o liniște și-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală. Prost cum e, Nică i se plânge lui taic-său, popii Oșlobanu. Acesta e un zbir, un apucat, un zurbagiu... Într-o zi, părintele Duhu și cu un călugăr, Teofan, se duc la biserica Sf. Lazăr, să-l vadă pe Oșlobanu cum slujește. Ascultă ei ce ascultă, pe urmă încep cu criticile în auzul drept-credincioșilor, că
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]