163 matches
-
că după cei zece mii de ani, aproximativ, de existență organizată, de la egipteni sau mai dinainte, până la formele budismului, creștinismului, la iudaisn, islamism" fiecare ciclu de civilizație a avut Dumnezeul lui, unul și Același, însă diferit interpretat. Istoria religiilor este una zbuciumată ca relatare umană, raportată la transcendent" Din ea fac parte toți zeii, toate Personajele imaginate, cu firea, caracterele lor reieșind din acțiunea și din faptele săvârșite, ca- n romane" E spiritul vremii să-și croiască stăruitor un drum și un
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
dară cuminte, chibzuită!/ De te citește lumea de mijloc, ți-i de-ajuns." Dacă te încearcă vreodată lehamitea de scris sau de citit, citește epilogul la prima carte din Tristele care începe așa: "Episolele-aceste - oricare dintre ele -/ în calea-mi zbuciumată să știi că eu le-am scris./ Cînd tremuram de frigul de gheaț-al lui decembre,/ Chiar Hadria pe mine văzutu-m-a scriind,/ Iar cînd trecut-am Istmul ce taie-n două marea,/ Și am luat cealaltă corabie la drum,/ S-or
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
să le amintească că-i tatăl lor, chiar dacă beat și vorbind în dodii. Să se ducă la el să-l liniștească, să-l pupe, să-l mîngîie, să-l iubească, e și el al lor... Și el și mai cine? Zbuciumată cum era, armonia familiei lor își trăgea vlaga din aplecarea mamei lor spre diavol, oh, te iubesc te iubesc te iubesc... Cît de des i-ar fi spus-o, tot nu-i era de ajuns, iar datoria Diavolului era să
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
Z. Ornea Am mai comentat, în 1993, tot aici, o carte a d-lui Michael Bruchis, intitulată, aproape neutral, Rusia, România și Basarabia - 1812, 1918, 1940, apărută la Chișinău. Dar chiar din titlu și, apoi, în text, trăia, zbuciumata, întreaga tragedie a Basarabiei, smulsa în 1812 din trupul Moldovei, revenită în 1918 și, din nou smulsa, în 1940. Și, desi între 1941-1944, acest trunchi al țării ne revine pentru o clipă, în 1944 el ne e din nou răpit
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
a reușit să o distrugă și pe care Nina Berberova încearcă s-o reînvie scriind despre ea, despre prietenii celebri și mai puțin celebri pe care i-a întîlnit, despre tot ce a rămas valoros în urma unei vieți incredibil de zbuciumate: "Așadar, necesitatea a durat un secol și jumătate, mai puțin decît lepra și mai mult decît ciuma. Nici 1879, nici 1812, nici 1854-1856 nu i-au pus capăt. Căci era o necesitate prezentă, stăruitoare și trainică, precum nevoia de tandrețe
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
deletarea definitivă a țării de pe orice lista a onorabilității. Pentru că așa hahalere cum sunt, așa neputincioși, duplicitari și de-o absolută rea-credință, ei reprezintă în ochii unui Occident iubitor de maniheisme "băieții buni". Cum au dobândit această imagine, e istoria zbuciumata a șase ani de lupte dramatice în România postceausistă. Sprijiniți fără rezerve de presă democratică, de tot ce însemnă inteligență în această țară, copiii de mingi ai lui Emil Constantinescu au început să creadă că sunt chiar ceea ce sperăm noi
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
cu surâs prietenos ovațiilor noastre“. Privilegiul prieteniei „Prezența mea la spectacole («Doamna aceea cu mapa pe genunchi») mi-a umplut însă viața și cu privilegiul prieteniei unor mari actori, voi povesti doar despre unele... Leopoldina Bălănuță, actrița care a trăit zbuciumată de dorința perfecțiunii, cu care domina publicul. Din punct de vedere grafic am fost extraordinar de solicitată pentru cuprinderea ființei ei actoricești în câteva linii. Am cunoscut-o la Teatrul Mic, în cabină, după spectacolul «Fata care a făcut o
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
interesante, descoperite în Arhivele Naționale din București, despre Poeții Văcărești, B. P. Hașdeu, Titu Maiorescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, Mateiu I. Caragiale, Ion Minulescu, Tudor Arghezi, M. Sadoveanu, E. Lovinescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, G. Călinescu, Ion Barbu. Pentru viața zbuciumata a lui B. P. Hașdeu, cu "suflet uraganic", cum l-a definit G. Călinescu, este semnificativ și faptul că a fost adus în fața justiției. Pe langă procesul ce i s-a intentat la Iași, în 1863, după publicarea nuvelei Duduca
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
rămas mai departe, poate pentru totdeauna, secret, învăluit în mister. în paginile de față, principalul erou al preocupărilor mele l-a constituit Ion Frunzetti. Totuși n-am intenționat să mă consacru evocării sale decât în măsura în care o seamă de detalii ale zbuciumatei sale biografii au darul să arunce o lumină semnificativă asupra feluritelor etape ale epocii pe care a străbătut-o, epocă în care, excluzând câteva momente de excepție, a fost un privilegiat. Cine susține contrariul ori invocă greșit, involuntar sau deliberat
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
anumită intrigă a fiecărui discurs, fie că autorii vorbesc despre cărțile "Profesorului", fie că povestesc scene autobiografice. Pentru toți, Zaciu este împletirea ciudată a unei dimensiuni academice, rigide chiar, și a unei laturi polemice, mai apropiate de literatură, de partea "zbuciumată" a culturii. Nimeni nu uită să sublinieze schizoidia care pare să-l fi sfîșiat pe acest om. Bineînțeles nu e vorba despre un diagnostic, ci doar despre o observație asupra retoricii celor invitați să-și invoce profesorul sau prietenul. Trecem
Mircea Zaciu, între jurnal și dicționar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15292_a_16617]
-
și cifre nouă la număr, toate mă silesc întruna să spun că sînt, cîndva c-au existat Persepolis și Roma, și că soarta le-a hotărît-o, nemiloasă, art pustiitoarei lupte, ne-ncetat. Silit sînt să-mi închipui rugul, spada din epopee, zbuciumata mare ce roade țărmul nalt, necruțătoare. Și-mi spun că toate-acestea sînt. Tăgada îndreaptă-nchipuirea: doar tu ești aievea, soartă. Tu mă povestești. Vorbește un bust al lui Ianus Cînd treci de porțile despărțitoare, cinstește a lui Ianus amintire. Cuprind
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară gândurilor se adăpostește la focul Iubirii Lui ocrotitoare care îi săruta timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
stat la o coadă imensă de oameni care așteptau și ei să le vină rândul. Când am ajuns în fața lui, m-a măsurat de jos în sus, apoi s-a uitat cu privirea catifelată în ochii mei și am plecat zbuciumată pe alți patruzeci și cinci de ani. — Cum arăta Maestrul pe atunci? Avea un fizic fermecător și marea lui frumusețe masculină era dublată de geniul și de elanul cu care își trăia muzica. Femeile și chiar bărbații erau la pământ
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
a unor întâmplări și trăiri stocate în subconștient. Catrenul cu care închei acest text, ușor nostalgic și pesimist, exprimă gândurile unui om aflat în toamna târzie a vieții și traumatizat de singurătate. Viața omului e ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu Ierusalimul. Lecțiile sale conțineau, în speciale la casele mai mari și idei politice și în special patriotice, strecurate maestrit, adeseori caustic, spre o țintă precisă. A fost printre profesorii noștri patrioți care mereu ne explicau diferite momente din istoria zbuciumata a Bucovinei, în acei ani grei ai totalitarismului, când nu era voie să se pronunțe acest cuvânt pentru locurile noastre, dar profesorul V. Tiganescu se tranforma cu tact și înflăcărare uneori în profesor de istorie, care era celalta specialitate a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
celui pierdut În sărăcie și cvasianonimat, Într-o pădure de lângă Geneva... Cenușa renaște Însă imprevizibil azi, peste tot În lume unde numele și-a cucerit meritata audiență. Și aici, bineînțeles, la Berlin, oraș de care sunt legate perioade semnificative ale zbuciumatei sale existențe. În Berlin și-a căutat Musil mereu, În condiții materiale apăsătoare, locuința visată... O locuință care, cum notează În Jurnal, „dacă ar fi avut vreun locatar Înaintea mea, să fi vrut să fi fost eu acela”. În imobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ocupă mai ales de așezarea Vama, de istoria ei și de oamenii care, într-un fel sau altul, au fost răspunzători de soarta acesteia, în paginile beletristice scriitorul Sorin Cotlarciuc reînvie personaje care au trecut prin viața sa atît de zbuciumată : tovarăși de joacă îprintre ei, revin cu osârdie frații Cimpoieșu), vecini, colegi de clasă, camarazi de armată... Acestora le dă chip și consistență din doar cîteva tușe fulgurante, mizînd îndeosebi pe amănuntul esențial, pe economia de mijloace stilistice. Porecla este
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ivi În ușă și, cu toate că era practic beată, mă descoperi gol, șiroind, ținînd mîna Clarei În dreptul buzelor, cu lumina stinsă. — Pentru numele lui Dumnezeu, domnișorule Daniel. Ce rușine! Doamne Iisuse Hristoase. Unii nu se Învață minte... Bernarda bătu În retragere, zbuciumată, și am fost Încredințat că, atunci cînd efectele coniacului aveau să se diminueze, amintirea a ceea ce văzuse avea să se risipească din mintea ei ca un crîmpei de vis. Clara se retrase cîțiva pași și Îmi Întinse hainele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a existat o diviziune etnică (Europa latină, germanică sau slavă), care a caracterizat feudalismul timpuriu, apoi o diviziune religioasă (Europa catolică, ortodoxă, protestantă) și ideologică (Europa capitalistă sau comunistă). Nici un alt continent nu a avut o evoluție asemănătoare, atât de zbuciumată și, totuși, atât de creatoare în istorie. Începând din 325, după conciliul de la Niceea, se produce o separare treptată între Europa Occidentală și Răsăriteană care are temeiuri atât religioase, cât și politice, legate de împărțirea, la 395, în vremea împăratului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
deranjate psihic, Îi dăduse copilului o sticluță cu pastile de dormit, fiindcă, spunea ea, fata avea nevoie de odihnă. Fata se sinucisese. Sau marinarul Începător care, plin de entuziasm, Își Îmbarcase familia pentru o excursie la Catalina, pe o mare zbuciumată de furtună, gata-gata să-i omoare pe toți. Îi veneau În minte zeci de exemple. Orbirea față de propriul eu reprezenta un truism psihologic. Își Închipuia cumva că el Însuși era imun? Cu trei ani În urmă, izbucnise un scandal minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și cronologică. Morala creștină a constituit opțiunea principală prin care s-au ilustrat acțiunile demersurile, pledoariile și aspirațiile părintelui. Articolul ”Învierea neamului” (Raza 5-IV1942) În plină perioadă de război consemnează: ...”Sărbătoarea Învierii Domnului și Mântuitorul nostru toarnă În sufletele noastre zbuciumate aroma dătătoare de viață, nădejde și credința nezdruncinate În Învierea neamului românesc”. ”De ziua Înălțării Domnului și a Eroilor Neamului, țara Întreagă a Îngenunchiat cucernic la mormintele, proaspete Încă, ale miilor de eroi, căzuți vitejește În lupta pentru biruința Crucii
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
diferite. Același univers, alte viziuni. Întâlnirea cu Oan-san i se părea un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu el era, deja, extrem de prețios. Plimbarea lor ajunsese la poarta exterioară, de unde pădurile se Întindeau, ca o mare zbuciumată, În toate direcțiile. Un călăreț sosi pe drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
în discuție s-au emis aprecieri și judecăți de valoare de care niciun alt scriitor român n-a avut parte, subliniindu-se pregnant verva cuvântului rostit și scris și geniul activ permanent în orice împrejurare a vieții sale atât de zbuciumate și atât de rapid consumate. E unanim recunoscut ca un spirit combativ de primă mărime, e socotit temperamentul cel mai artistic, e cea mai strălucitoare icoană a inteligenței românești, e un supra OM care a avut nenorocul să se nască
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
până am să-ți aduc puțin lapte călduț. Pe urmă ne-om mai tălmăci noi... În scurtă vreme, bătrânul s-a întors cu o ulcică plină cu lapte aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
în filozofie și litere la Madrid (1889-1884). Profesor de liceu la Bilbao, din 1885. Se căsătorește cu Concha Lizárraga (vor avea nouă copii). Profesor de greacă veche la Universitatea din Salamanca, unde se stabilește definitiv (1891). Viață aparent nespectaculoasă, dar zbuciumată interior de o criză religioasă (1897) și de permanente interogații în aceeași direcție; precursor al existențialismului religios; își depășește astfel episodul socialist (18921886), rămânând un „creștin agonic“. Rector (1900-1914), decan (1920) și vicerector (1921). Angajare politică, din 1923 adversar virulent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]