442 matches
-
spre palat. - Cuuum? turbă împărăteasa. Vestiții mei luptători ce fac? Nu v-am spus eu să luați măsuri de apărare a imperiului? Puse mâna pe harapnicul cel mare cu 99 de noduri plumbuite. Răcni: - Să vină generalul Prăpădenie! Negru-Cioară o zbughi afară din sală. Ordinul se transmise ca fulgerul, încât generalul abia apucă să-și pună uniforma, încheindu-și nasturii la vestonul cu medalii ,alergând. Când intră în sala tronului începu să tremure, văzând pe furioasa împărăteasă cum strângea în mână
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
atrage depărtarea. Degeaba te privesc acei flămânzi Ca pe un măr bun de cules Că sufletul a și ales Zbor sânii în galop de mânji. Când de pe deal, din depărtare Se-aude murg în trap venind Un iepure îmi pari zbughind, Și-n grabă-alergi înspre izvoare. Când s-o opri el însetat Tu o să-i stingi pe dată dorul Și când o să-i întinzi ulciorul El ți-o fura un sărutat. 21. Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
zis și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure sări din maldărul de grâu și o zbughi pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii aruncați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
de umeri și m-a privit în ochi drăgăstos și înduioșat; nu mi-a spus nimic, s-a uitat doar așa, la mine, o clipă. “Du-te, mi-a zis apoi, du-te de te joacă, trăiește în locul meu!” Am zbughit-o afară și mi-am văzut de joacă. Mereu însă de atunci mi-am adus aminte cum m-a legat cu limbă de moarte să trăiesc viața pe care n-a apucat s-o trăiască. Atâtea lucruri frumoase și minunate
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
ca un chin: - Ia-le tu! Nici nu sunt bune! Par ațoase și bătrâne! - Nu te-ai cumințit și parcă Ceri acu’ să rămâi bearcă! Pentru-așa un pocinog Trebuie să lași zălog! Pedeapsa vulpea-și primi, Fără coadă o zbughi Speriată, prin pădure, Jurând că n-o să mai fure. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Motanul Ioachim (Cumătra vulpe) / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1295, Anul IV, 18 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela Oancea : Toate Drepturile
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
exista, mă încăpățânam să cred că, totuși, undeva se sfârșește. Și, uite-așa, răpită de gândurile mele, nici nu mi-am dat seama când am ajuns. Stația era la noi la poartă. Este și-acum. Cum am coborât, am și zbughit-o în curte. Fuga spre mamare. Cum m-a văzut a început să plângă, parcă mă jelea. Știu că o făcea de bucurie: - Uliu, fata mea! Ce mare te-ai făcut dar ești cam slabă, mamare! Las’ că am eu
II. GRIVEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347568_a_348897]
-
rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. „Trebuie, să aduc pe cineva să șteargă, să spele tot de când mi-a plecat nevasta, apartamentul acesta a fost invadat de microbi”. Căută o femeie, o aduse acasă, îi explică amănunțit ce avea de făcut, după care intră în
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
nu vă dezinfectați, acum, în fața mea, toți sunteți îmbibați de microbi”, continuă amploiatul, îmbrâncind-o pe biata fată care se retrase încet, cu gândul să anunțe medicul de gardă. „Ăsta-i nebun”, își zise ea. Policarp intui primejdia și o zbughi din cabinet rătăcind un timp pe străzi. Urmărit de privirile suspicioase ale trecătorilor și, simțindu-și stomacul hărțuit de foame, intră într-un restaurant. Comandă ceva de mâncare, iar când chelnerul aduse tacâmul și pâinea, îi studie avid mâinile și
NĂPRASNICA FOBIE A LUI POLICARP RESTEU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365983_a_367312]
-
rău. Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea, se aplecă să-i ridice carcasa golită, dar se răzgândi imediat, zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară. Citește mai mult Vocea crainicului rostea ultimele cuvinteale disertației despre microbi:„...de aceea trebuie să fim extrem de precauți,microbii invizibili și nenumărabili plutesc în aer,în apă, se găsesc pe alimente, pe lucruri,ei sunt pretutindeni unde sunt oameni
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
rău.Îi trase un șut de-i împrăștie măruntaiele pe podea,se aplecă să-i ridice carcasa golită,dar se răzgândi imediat,zicându-și „Să știi că și pe ăsta sunt microbi”. Îl împinse din nou cu piciorul și o zbughi afară.... IV. ION IANCU VALE - SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016. NESPERATUL SFÂNT Lumea a auzit, surda că a picat un sfânt și pe aici, s-au
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
a deschide larg toate ferestrele, mai puțin una, lăsată ușor întredeschisă astfel încăt să nu se bage de seamă. A început sarabanda. Sclipuț i-a alungat pe cei din comandament și s-a întors în club. Telespectatorii de ocazie au zbughit-o. Ferestrele larg deschise au fost readuse în poziția de dinainte, ușa a fost zăvorâtă. Din nou, comandantul de pluton a fost nevoit să alunge intrușii din comandament vreme în care unul a împins fereastra întredeschisă, a pătruns în club
XIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365294_a_366623]
-
fereau din calea lor. În graba lor își făceau totuși timp să salute în fugă profesorii întâlniți, prin simularea unei opriri combinată cu plecarea capului în semn de respect dar și ca o rugăminte de a le fi înțeleasă situația, zbughind-o apoi în aceeași secundă de sub privirele îngăduitoare ale persoanei salutate. * Deîndată ce ultima oră a luat sfârșit cei doi s-au grăbit să ajungă la cuier pentru a-și lua paltoanele. Încercau însă zadarnic să și le tragă pe
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
dau de tot, să ai grijă de iele, ai înțăles? Că verii tăi, bag-samă, nu le merită! Stăi să țî le pui într-o traistă. - Am înțeles moșule, așa am să fac!, am mai apucat să zic, fiindcă o și zbughisem afară cu traista de gât... În uliță, l-am întâlnit pe vărul meu, Gică, mai mare cu patru ani decât mine, băiatul cel mare al lui nea Ilă, venea de la Uțăroaia, mătușă-sa. Bineînțeles, i-am dat și lui vestea
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
și chiorul. Zorii spărgeau liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu, unde le-au prins somnul. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
până voi ieși din sat. Odată gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepurește, la primul zgomot să mă pot trezi. Cum am simțit mișcare prin cameră și pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum și eu o zbughii din pat. Am căutat repede în lada cu haine ceva mai acătării, hainele pe care le îmbrăcam de obicei când mergeam la biserică că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
luăm fata cu sila, intervin eu, am iubit-o și am venit pe la ea. Dacă nu se poate, nu se poate. Căprioara îmi face cu ochiul. Colegul meu scoate brișca din curte și pleacă. Luase clopoțeii de la cai și o zbughise pe drumul plin de praf. Dar hai fiule în casă, intervine, taică-său, să vorbim și noi ca oamenii. De unde ești tu, mă întreabă el curios, de pe Vlașca, îi răspund eu. Știu cunosc Vlașca și Teleormanul cum îmi cunosc casa
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
până voi ieși din sat. Odată gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepurește, la primul zgomot să mă pot trezi. Cum am simțit mișcare prin cameră și pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum și eu o zbughii din pat. Am căutat repede în lada cu haine ceva mai acătării, hainele pe care le îmbrăcam de obicei când mergeam la biserică că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
place! Știu să interpretez la pian.. să compun. » Tu, nu ești fiul meu! O paiață pe sfori, râdea gros tatăl » Copilul simțea durerea, umilința vorbelor grele. Ești un om rău și insensibil, tată ! Nu ne iubești ! O brută! » a țipat, zbughind-o pe ușă. În urma sa auzi hohotele de plâns, rugămințile fraților mai mari încasând loviturile și bătaia tatălui lor. Băiatul nu s-a mai întors acasă. A pribegit, cerșind. Ajuns la o mănăstire, a crescut ajutat de călugări, împlinindu-și
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea, zic așa pentru că-i înțelegeam, deși negrăite, toate cuvintele: Sunt aici, nu-ți fie teamă! Gușterul o zbughise guițând din cosița mea încâlcită, o rupsese la goană spre casa lui din borta de răchită fulgerată în vară. Iisus și-a ridicat spre Cer mâinile amândouă și mânecile straiului de lumină căzură, se lăsară moi ca aripile de înger
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
l-au așezat direct pe rezervor, în fața lui nenea Cornel, ceea l-a cam zdruncinat la hopuri dar nu s-a plâns din cauza asta. - Aceea e casa noastră. Aceea de colo, uraa! Am ajuns! Rică sare de pe motocicletă și o zbughește în curte: - Mamă, mămico, mămicoo. Nici un răspuns. - Mama a plecat să mă caute, dar se întoarce. Ileana i-a mai dat o ciocolată, l-a sărutat pe frunte, nenea Corel a pornit motorul și au plecat. După amiază a venit
RICĂ NĂZDRĂVANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356729_a_358058]
-
un anumit lucru, trebuie să fii la locul și momentul potrivit, pentru a începe călătoria cunoașterii respective. La începutul cursului, lectorul nostru ne-a sugerat că ar fi deosebit de benefic pentru familiști să vină la cursuri împreună. În pauză, am zbughit-o la mașină să-i spun soțului meu ce ar trebui să facem noi amândoi, și acesta a fost imediat de acord să meargă să-l măsoare și pe el și să vadă dacă va fi admis sau nu, iar
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
fericirea revederii. Prin asta mi-aduce aminte de-o altă vreme când alunga de pe chipu-mi lacrimi amare că o pierdusem definitiv pe Aurèlie... Îl strâng la piept clipe bune. Mulțumit, se-așează și-mi adulmecă iar mâinile. Apoi o zbughește la fugă. Cenușiul piere. Într-o explozie de soare și culori, mă iau după el fericit. Mă duce la capătul podului! Spre viață. Referință Bibliografică: CAPTIV / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
el nu se lăsa, se zbătea. A început să scoată ghearele, să mă zgârâie pe față. Nici eu nu m-am lăsat, aveam și eu gheare. După ce ne-am chelfănit mult, și după ce ne-am umplut de zgârieturi, eu am zbughit-o în clasă, bocind, să mă jelesc învățătorului. Demonstrasem, însă, că sunt cel puțin egal la bătaie cu rivalul meu, pe nume Gigi al lui Tudose. Nu ne-am mai dus la cules de plante medicinale, învățătorul, așa cum mai obișnuia
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
Știi ce mi-a răspuns? - Ce? - S-o păstrez eu ca amintire ! Dar n-am păstrat-o ! Am dat-o unui cerșetor care zicea că-i orb, dar când a simțit bancnota i-a revenit pe loc vederea și a zbughit-o de acolo. Am tot umblat să m-angajez,să stau în țara mea și să uit de experiența neplăcută.Dar toți se uitau cruciș la mine . „ Pe ce planetă traiești dumneata? Nu știi că-i criză și nimeni nu
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]